Plângere contravenţională. Decizia nr. 728/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 728/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 728/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.728
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Președinte: E. N.
Judecători: D. N.
L. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenta . SRL cu sediul ales la Cabinet Individual de Avocat I. I., situat in Târgoviște, ..14, ., jud. Dâmbovița, impotriva sentintei civile nr.2492/25.06.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul I. DE S. P. C. IN T. R. – ISCTR – I. TERITORIAL 2 cu sediul in Constanta, ., nr.2, .. Constanta.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Vazand ca nu mai sunt motive de amanare, instanta constata dosarul in stare de judecata si lasa cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 29.11.2012, sub nr._, petenta . SRL a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.11.2012 întocmit de I. de S. pentru C. în T. R.- ISCTR.
În motivarea plângerii, s-a arătat că agentul constatator s-a aflat într-o gravă eroare în momentul în care a stabilit depășirea perioadei maxime de conducere zilnică, întrucât în data de 07.11.2012, în intervalul orar 03,17-12,17, conducătorul a efectuat 9 ore de repaus reprezentând odihna zilnică minimă.
Petenta a mai susținut faptul că, durata de conducere zilnică este definită între două perioade de odihnă minimă sau normală, rezultând din totalul de 10h 41 minute de conducere cât apare la sumarul zilei, trebuie scăzute 3h 17 minute de conducere care au fost efectuate înainte de perioada de odihnă zilnică redusă și care fac parte din programul de conducere anterior.
Astfel, contestatoarea a învederat faptul că agentul nu a luat în calcul efectuarea perioadei de odihnă zilnică minimă legală, cumulând perioada de conducere de 3 h 17 minute efectuată anterior odihnei cu perioada de 7 h 24 minute de conducere efectuată ulterior odihnei, rezultând un total de 10 h 41 minute de conducere efectivă.
Prin sentința civilă nr. 2492 din data de 25 iunie 2013, Judecătoria Tulcea a respins plângerea ca nefondată.
P. a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.11.2012, petenta a fost sancționată contravențional, pentru faptul că în data de 19.11.2012, în urma unui control al intimatei, s-a constatat faptul că angajatul acesteia, numitul VASS JOZSEF, nu a respectat perioada maximă de conducere zilnică în data de 07.11._12.
Fapta petentei este prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 8 alin. 3 punctul 1 din O.G. nr. 37/2007și sancționată conform art. 9 alin. 1 lit.e din același act normativ.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța i-a asigurat petentei condițiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, însă susținerile contestatoarei nu fost dovedite.
Astfel, potrivit art. 6 alin. 1 din Regulamentul 561/2006, durata zilnică de conducere nu trebuie să depășească nouă ore. Această durată poate fi prelungită la maximum zece ore, cel mult două ori pe parcursul săptămânii.
Angajatul petentei, după cum reiese din interpretarea electronică a datelor de pe cardul conducătorului auto, cu ajutorul programului tahoscan, în perioada 07.11.2012, ora 13,17 -09.11.2012, ora 14,08, a depășit perioada de conducere maxim admisă de zece ore, cu patru ore și opt minute.
Intimata, în cuprinsul întâmpinării a precizat faptul că, agentul constatator, din eroare a precizat în cuprinsul procesului verbal, o depășire a timpului maxim de condus doar cu 41 minute, ceea ce a dus la o sancționare blândă a petentei.
Astfel, din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar, instanța a reținut faptul că angajatul petentei a depășit timpul maxim admis pentru condus, fără a face pauza legală.
Este lipsit de relevanță faptul că timpul maxim de condus a fost depășit cu 41 minute sau cu 4 ore și 8 minute, contravenția subzistând prin depășirea intervalului permis chiar și cu un minut, până la o oră, conform art. 8 alin. 3 punctul 1 din O.G. nr. 37/2007.
Durata perioadei cu care a fost depășit timpul maxim prezintă relevanță la stabilirea sancțiunii aplicabile.
Petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.500 lei, pentru depășirea timpului maxim de conducere cu maxim o oră.
În măsura în care ar fi fost sancționată pentru depășirea timpului de conducere cu patru ore și opt minute, după cum reiese din înscrisurile dosarului, sancțiunea aplicată ar fi fost în cuantum mai mare.
Prin urmare, angajatul petentei a depășit durata perioadei maxime de conducere în perioada 07.11.2012, ora 13,17 -09.11.2012, ora 14,08, iar petenta a fost sancționată conform dispozițiilor legale în vigoare pentru depășirea duratei cu 41 minute.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța a constatat că amenda aplicată petentei este în cuantumul prevăzut de lege, astfel că nu este oportună înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs petenta . SRL prin avocat I. I., conform împuternicirii depusă la dosar, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut recurenta că, în procesul verbal contestat se menționează faptul că agentul constatator a efectuat verificări a timpilor de conducere și odihnă la data controlului pe o perioadă de 28 zile anterioare, fără a fi menționată și modalitatea și mijloacele folosite în vederea efectuării acestei operațiuni, fapt care încalcă dispozițiile art.71 alin.2 din OG nr.37/2007. Această situație de fapt este susținută și de faptul că agentul constatator consemnează faptul că timpul maxim de condus a fost depășit cu 41 de minute, pentru ca ulterior prin apărările formulate să se precizeze că timpul cu care a fost depășit timpul legal de odihnă este de 4 ore și 8 min.
Faptul că timpul de condus a fost depășit rezultă, în aprecierea primei instanțe, din interpretarea electronică a datelor de pe cardul conducătorului auto, cu ajutorul programului tahoscan, fila 19-20 din dosarul primei instanțe.
Ori, cele două file pe care este materializată analiza electronică a activității conducătorului auto nu poartă mențiune impuse de prevederile art.71 alin. (2) din OG nr.37/2007.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de contravenție.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse acesteia, Tribunalul reține că recursul nu este întemeiat.
Se constată că la controlul efectuat în trafic au fost depistate autovehiculul cu număr de înmatriculare_ și semiremorca_, deținute spre utilizare de recurentă și conduse de șoferul Vass Jozsef, în timp ce efectua un transport rutier de mărfuri. În urma verificării s-a constatat faptul că la data de 07.11.2012 conducătorul auto a depășit cu 41 de minute perioada maximă de conducere zilnică prevăzută de Regulamentul nr.561/2006. Aceasta reprezintă contravenția prevăzută e art.8 alin. (3) pct.1 din OGR nr.37/2007 cu modificările și completările ulterioare, adică: „depășirea perioadei maxime zilnice de conducere cu până la ora”
Art.6 alin.1 din Regulamentul (CE) nr.561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului stipulează că „durata de conducere zilnică nu depășește nouă ore”.
Ori, în speță, nu s-au respectat textele de lege mai sus arătate, aspect rezultat în descărcarea și analizarea activității conducătorului auto cu ajutorul programului Tahoscan 1.9, pentru ziua de 07.11.2012, ora 13,17 și 09.11.2012, ora 14.08, conducătorul auto depășind perioada de conducere maximă admisă (10 ore) cu 4 ore ți 8 minute.
Nu s-a făcut dovada că organul constatator nu a utilizat această metodă de verificare, iar faptul că nu s-a făcut mențiune în cuprinsul procesului-verbal de contravenție despre metoda de verificare folosită, nu constituie motiv de nulitate a procesului-verbal de contravenție.
În consecință, prima instanță a reținut în mod corect faptul că societatea petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Așa fiind și având în vedere că nici din oficiu nu au fost găsite motive de reformare a hotărârii atacate, recursul a fost respins ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurenta . SRL cu sediul ales la Cabinet Individual de Avocat I. I., situat in Târgoviște, ..14, ., jud. Dâmbovița, impotriva sentintei civile nr.2492/25.06.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul I. DE S. P. C. IN T. R. – ISCTR – I. TERITORIAL 2 cu sediul in Constanta, ., nr.2, .. Constanta, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2013.
Președinte,Judecători,Grefier,
E. N. D. N. P. L.
L. N.
Jud. fond DGD
Red.jud.NE/17.11.2013
Tehnored.gref.GVV/25.11.2013/4ex
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 17-10-2013,... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 202/2013. Tribunalul... → |
|---|
