Revendicare imobiliară. Decizia nr. 912/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 912/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 912/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 912
Ședința publică de la 11 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător L. D. P.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului civil promovat de către recurentul-reclamant B. I., cu domiciliul în mun. Tulcea, .. 79, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2521 din data de 25 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „revendicare imobil”, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. N., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, N. G. A. S., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea, N. I., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., N. M. (decedat), N. T. (decedată), B. G. V., cu domiciliul în mun. București, ..65, ., ..
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a se depune concluzii scrise la dosar și având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului instanța a amânat pronunțarea la data de 04.12.2013 și ulterior la data de 11.12.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea introdusă la data de 23.06.2011 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 4496, reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta N. F. a solicitat ca instanța să oblige pârâta să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 132 mp teren și grănițuirea proprietăților lor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că a cumpărat un imobil format din casă și teren în suprafață de 472 mp, iar pe parcursul timpului pârâta ar fi început să-i ocupe sistematic câte o bucată din imobil.
La data de 19.09.2011 numele pârâtei a fost rectificat ca fiind N. N., iar la data de 31.10.2011, reclamantul și-a precizat cererea solicitând introducerea în cauză a numiților N. G. A. S. și N. I., precum și N. M. și N. T..
La data de 28.11.2011, dovada de citare a pârâților N. M. și N. T. s-a restituit cu mențiunea că aceștia sunt decedați, reclamantul solicitând introducerea in cauză a moștenitorilor.
La data de 10.09.2011, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a numitei B. G. V., în calitate de moștenitoare a defuncților N. M. și T..
Pârâta N. N. a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece locuința situată în Tulcea, ., a fost vândută la data de 25.04.1978 către N. M. (fiu) și N. G. A. S. (fiică).
Soluționând cauza Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 2521 din 25.06.2013 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta N. N. prin întâmpinare și a respins acțiunea în contradictoriu cu această parte, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință, s-a respins acțiunea reclamantului B. I., în contradictoriu cu ceilalți pârâți, ca nefondată, precum și cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, ca nefondate.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei N. N., că această excepție este fondată și ținând cont că din probele administrate nu a reieșit ca aceasta ar fi exercitat, la data chemări sale în judecată, acte de posesie asupra terenului revendicat de către reclamant.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că nu există temeiuri valide pentru admiterea acțiunii în revendicare, pentru că pe lângă faptul că niciuna dintre părți nu deține vreun titlu de proprietate asupra terenului ci doar asupra locuințelor, nu s-a făcut dovada că pârâții ar fi ocupat vreo suprafață de teren care să fi fost anterior stăpânită de reclamant.
A reținut prima instanță cu privire la grănițuirea proprietăților că nici acest capăt de cerere nu poate fi admis cât timp părțile nu dețin titlurile de proprietate asupra terenurilor, respectiv până când nu se stabilește prin hotărâre judecătorească definitivă, care este obiectul posesiilor exercitate în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar de către fiecare dintre părți, pentru mai bine de 30 de ani, în conformitate cu prevederile art. 1847 și 1865 Cod civil, în vigoare la data când au început să curgă termenele de prescripție achizitive.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamantul B. I. criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat recurentul că a cumpărat un imobil format din casă și teren în suprafață de 472 mp, iar pe parcursul trecerii timpului pârâta a început să-i ocupe sistematic câte o bucată de teren din imobilul proprietatea sa.
La data de 25.04.1978 pârâta N. N. a vândut fiicei sale N. G. A. S. și fiului N. M., locuința situată în Tulcea, ., aceștia trebuind a fi citați ca pârâți în cauză.
Solicită recurentul să se reanalizeze soluția ținându-se cont de dovezile depuse la dosar și de contractul de vânzare-cumpărare nr. 3045 din 19.09.1989 prin care a dobândit locuința situată în Tulcea, ..79.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de motivele de recurs formulate, Tribunalul constată că recursul nu este întemeiat.
În speță, recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate din art. 304 C.pr.civilă pe care își întemeiază recursul și nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C.pr.civilă.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise ale sentinței recurate, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului constă practic în redarea cererilor formulate la instanța de fond fără însă a arăta în concret în ce constă greșeala instanței de fond a cărei hotărâre a atacat-o.
Întrucât nu se poate reține nici din oficiu vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare sau casare prevăzute limitativ de art. 304 Cod procedură civilă, in limita cărora să se poată exercita controlul judiciar, recursul se consideră a fi nefondat.
Pe de altă parte printr-o analiză judicioasă a probelor cu arătarea tuturor argumentelor care i-a format convingerea prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Din actele dosarului nu rezultă că reclamantul recurent ar deține vreun titlu de proprietate valabil cu privire la suprafața de teren de 472 mp, menționat în contractul de vânzare-cumpărare nr.3045 din 19.09.1989, din care face parte terenul revendicat.
Pe de altă parte prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 868 din 25.04.1978 foștii proprietari N. H. și N. N., au vândut copiilor lor, pârâții N. M. și N. G.-A.-S., locuința situată în Tulcea, ., învecinată la sud cu locuința lui Ș. Sărocilă, al cărui succesor cu titlu particular este reclamantul recurent.
Din probele administrate în fața instanței de fond și mai ales din declarația martorului L. V., rezultă că gardul dintre suprafețele de teren ocupate de către reclamant și pârâți nu a fost niciodată mutat, existând în forma actuală încă din anul 1981, mutarea lui fiind practic imposibilă, întrucât s-a menținut aceeași distanță față de șopronul de lemne și magazia aflate în curtea pârâtei de mai bine de 30 de ani, iar suprafața de 132 mp revendicată de reclamant este pur fictivă așa cum rezultă din expertiza topografică și din declarația martorului L. V..
Chiar dacă la măsurătorile efectuate de către expertul topograf s-au sesizat deosebiri între mărimea suprafețelor de teren indicate în contractele de vânzare-cumpărare ale locuințelor și dimensiunile exacte ale terenurilor aferente construcțiilor nu prezintă relevanță juridică, în condițiile în care nu s-a dovedit că aceste diferențe s-ar datora faptelor comise de pârâți, iar nu erorilor care au afectat măsurătorile dispuse anterior anului 1989.
Corect a reținut prima instanță că până când fiecare dintre părți nu exercită, pe cale separată, acțiunea civilă având ca obiect uzucapiune, pentru a obține titluri de proprietate asupra terenurilor pe care le stăpânesc, nu se poate reține că vreuna dintre posesiile de fapt exercitate de reclamant sau pârâți ar fi mai bine caracterizată decât cealaltă, de natură a justifica obligarea pârâților să predea reclamanților o anumită suprafață de teren.
Tot în legătură cu faptul că părțile nu dețin titluri de proprietate asupra terenurilor nu poate fi primit nici capătul de cerere cu privire la grănițuirea proprietăților celor două părți.
Față de aceste considerente recursul urmează a fi respins ca nefondat și a se menține sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil promovat de către recurentul-reclamant B. I., cu domiciliul în mun. Tulcea, .. 79, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2521 din data de 25 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „revendicare imobil”, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. N., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, N. G. A. S., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea, N. I., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea, N. M. (decedat), N. T. (decedată), B. G. V., cu domiciliul în mun. București, ..65, ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la data 11 decembrie 2013.
Președinte, S. R. | Judecător, L. D. P. | Judecător, R. A. V. |
Grefier, D. B. |
Jud. fond DNG
Red. Jud. ȘR/30.12.2013
Tehnored. gref. GE/06.01.2014/2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 925/2013. Tribunalul TULCEA | Sechestru judiciar. Sentința nr. 4264/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
