Plângere contravenţională. Hotărâre din 17-10-2013, Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 738/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.738
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Președinte: E. N.
Judecători: D. N.
L. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenta-petenta C. E. domiciliata in ., impotriva sentintei civile nr.2120/28.05.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN T. cu sediul in T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe si a fost depusa intampinare, după care,
Vazand ca nu mai sunt motive de amanare, instanta constata dosarul in stare de judecata si lasa cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 31.01.2013 sub nr._, petenta contestatoare C. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 17.12.2012. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat, în esență, că nu a putut deduce efectiv pentru ce faptă a fost sancționată, astfel că invocă nulitatea absolută a procesului-verbal contestat în baza prevederilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 întrucât nu cuprinde descrierea faptei contravenționale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile HG nr.996/2008 și normele de aplicare, O.G. nr.2/2001.
Prin sentința civilă nr.2120 din data de 28 mai 2013, Judecătoria T. a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 17.12.2012, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, reținându-se că, în data de 17.12.2012, în jurul orei 10,00, în Piața S. G. din municipiul T., petenta a oferit spre vânzare un număr de 5 pomi de C., specia brad, având ca document de proveniență avizul de însoțire primar nr._/14.12.2012, fără să respecte prevederile art. 4, 7, 20 alin. 2 din Normele la H.G. 996/2008, fiind încălcate astfel dispozițiile art.1 lit.a) DIN Legea nr.12/1990 republicată privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și conține toate elementele obligatorii a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
În acest context, s-a reținut că petenta a fost sancționată pentru comercializarea brazilor de C. fără a îndeplini condițiile prevăzute de lege, iar nu pentru deținerea brazilor fără temei legal
În drept, potrivit art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul Comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege, constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit.
S-a reținut faptul că, pentru comercializarea pomilor de C., petenta avea obligația de a respecta Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 996/2008. S-a prezentat agentului constatator Avizul de însoțire primar nr._ din 14.12.2012, pretinzând că deține toate documentele cerute de lege .Se constată că avizul este un document care a însoțit transportul materialului lemnos de la locul de încărcare, respectiv din localitatea Dămuc județul N., până la locul de descărcare, respectiv municipiul T., expeditor fiind C. E., iar destinatarul fiind tot C. E..
Conform art. 4 alin. 11 lit. a din Anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr. 996/2008, avizele de însoțire se completează în acest mod în cazul materialelor lemnoase supuse transportului tehnologic intern sau destinate consumului propriu, care nu se comercializează. În cauză, expeditorul, ca deținător inițial al materialelor lemnoase, este aceeași persoană cu destinatarul, ca deținător final al acestora, iar în rubricile nr. 1 și nr. 4 se înscriu datele de identificare ale aceleiași persoane juridice sau fizice. Diferă punctul de încărcare de punctul de descărcare, corespunzătoare rubricilor nr. 2 și respectiv nr. 5. astfel, se concluzionează că acest document nu îi dă dreptul petentei să comercializeze pomii de C..
Totodată, s-a reținut faptul că petenta nu a prezentat nici un document de însoțire a materialelor lemnoase aduse spre vânzare conform art. 7 alin. 1 lit. c din Hotărârea Guvernului nr. 996/2008 care prevede că emiterea documentelor prevăzute la art. 4 alin. (1) și (2) se face, după caz, de către următorii emitenți: administrația piețelor, târgurilor, oboarelor, a burselor de mărfuri și altele asemenea, autorizate în condițiile prevăzute la alin. (4), în baza documentelor de însoțire a materialelor lemnoase aduse spre vânzare".
Pentru a determina dacă petenta a suferit sau nu vreo vătămare în drepturile sale legitime, instanța a analizat temeinicia procesului verbal de contravenție.
Sub acest aspect, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care contestatoarei i se asigură în faza de judecată condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
Din ansamblul probator administrate a reieșit că petenta a comercializat brazi de C. fără a deține documentele prevăzute de lege în acest scop.
Prin urmare, petenta nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal, care apare ca temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar, dovedit în fața instanței de judecată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicată petentei, instanța a reținut că nu există vreun motiv pentru înlocuirea amenzii cu avertisment, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată în cuantumul său minim, întrucât petenta nu a recunoscut comiterea contravenției (încălcarea prevederilor legii 12/1990) și nu și-a asumat responsabilitatea pentru propria conduită.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs petenta C. E. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut recurenta că prima instanță a reținut în mod greșit că se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa fără să ia în considerare faptul că este proprietara unui teren de vegetație forestieră de pe care a recoltat în condiții legale pomii de iarnă pe care i-a vândut numitului L. C. care, la rândul său, i-a valorificat într-o piață din Municipiul T..
Consideră recurenta că prima instanță a dat o interpretare eronată dispozițiilor art.4 din HG nr.996/2008 deoarece în sensul acestor dispozițiile legale expeditorul, ca deținător inițial al materialelor lemnoase, este aceeași persoană cu destinatarul, ca deținător final al acestora, iar în rubricile nr.1 și nr.4 din avizul de însoțire se înscriu datele de identificare ale aceleași persoane juridice sau fizice. Diferă punctul de încărcare de punctul de descărcare, corespunzătoare rubricilor nr.2 și, respectiv, nr.5. Vânzătorul emite avizul de însoțire indiferent de punctul de încărcare cu excepția vânzării materialului lemnos de către persoanele fizice, caz în care avizul este emis de Ocolul Silvic care asigură serviciul public cu specific silvic.
În aceste condiții, susține recurenta, legea nu prevede în mod expres că o persoană fizică cu sau fără mandat nu poate efectua acte de comerț cu bunuri a căror proveniență este dovedită cu aviz de însoțire emis de către Ocolul Silvic.
Deasemeni, din faptul că avizul de însoțire este emis de Ocolul Silvic rezultă că este permisă și comercializarea pomilor recoltați.
Susține recurenta că, în conformitate cu prevederile art.6 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr.46/2008 este permisă recoltarea și valorificarea masei lemnoase de pe proprietățile particulare cu respectarea normelor silvice, implicit fiind permisă și comercializarea produselor rezultate și exploatate.
Mai mult, prima instanță nu a analizat dacă recurenta personal a efectuat acte de comerț prin prezența sa în piață. În realitate însă, recurenta a vândut pomi de iarnă numitului L. C. la domiciliul recurentei din ..
A mai arătat recurenta că individualizarea sancțiunii nu respectă criteriile prevăzute de lege, în acest sens sancțiunea care i-a fost aplicată fiind disproporțională cu gradul de pericol săvârșit.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse acesteia, Tribunalul reține că recursul nu este întemeiat.
Se constată că recurenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.1 lit.a) din Legea nr.12/1999 republicată, constând în aceea că la data de 17 decembrie 2012, în jurul orei 10, în Piața S. G. din Municipiul T. a oferit spre vânzare un număr de 5 pomi Specia B., având ca provenință avizul de însoțire primar nr._/14 decembrie 2012, fără se respect prevederile art.4, 7 și 20 alin. (2) din Normele de aplicare a H.G. nr.996/2008.
În aceste condiții prima instanță a reținut în mod corect că recurenta a fost sancționată nu pentru deținerea fără temei legal a brazilor, ci pentru comercializarea acestora fără să îndeplinească condițiile prevăzute de lege.
Prima instanță a reținut în mod corect că avizul de însoțire prezentat nu îi dă dreptul să comercializeze pomi de C..
Conform art. 4 alin. 11 lit. a din Anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr. 996/2008, avizele de însoțire se completează în acest mod în cazul materialelor lemnoase supuse transportului tehnologic intern sau destinate consumului propriu, care nu se comercializează. În cauză, expeditorul, ca deținător inițial al materialelor lemnoase, este aceeași persoană cu destinatarul, ca deținător final al acestora, iar în rubricile nr. 1 și nr. 4 se înscriu datele de identificare ale aceleiași persoane juridice sau fizice. Diferă punctul de încărcare de punctul de descărcare, corespunzătoare rubricilor nr. 2 și respectiv nr. 5
Se constată, deasemeni că, recurenta petenta nu a prezentat nici un document de însoțire a materialelor lemnoase aduse spre vânzare conform art. 7 alin. 1 lit. c din Hotărârea Guvernului nr. 996/2008 care prevede că emiterea documentelor prevăzute la art. 4 alin. (1) și (2) se face, după caz, de către următorii emitenți: administrația piețelor, târgurilor, oboarelor, a burselor de mărfuri și altele asemenea, autorizate în condițiile prevăzute la alin. (4), în baza documentelor de însoțire a materialelor lemnoase aduse spre vânzare.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, prima instanță a apreciat în mod corect că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, sancțiunea fiind aplicată cu respectarea dispozițiilor art.21 alin. (3) și art.5 alin. (5) din OG nr.2/2001.
Așa fiind și având în vedere că nici din oficiu nu au fost găsite motive de reformare a hotărârii atacate, recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-petenta C. E. domiciliata in ., impotriva sentintei civile nr.2120/28.05.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN T. cu sediul in T., ., jud. T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2013.
Președinte,Judecători,Grefier,
E. N. D. N. P. L.
L. N.
Jud. fond DGD
Red.jud.NE/15.11.2013
Tehnored.gref.GVV/26.11.2013/4ex
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 639/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 728/2013. Tribunalul... → |
|---|
