Plângere contravenţională. Decizia nr. 221/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-03-2012 în dosarul nr. 221/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 221
Ședința publică de la 28 Martie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. A. V.
Judecător: S. R.
Judecător: L. D. P.
Grefier: D. B.
Pe rol recursului civil formulat de recurenta-petentă S. RĂDIȚA, cu domiciliul în mun. C., ..191, ., ., împotriva sentinței civile nr. 101 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul-organ constatator ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI B. D. D. T., cu sediul în mun. T., . A.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; intimata a depus întâmpinare-2 exemplare la dosar, prin serviciul registratură, un exemplar s-a comunicat recurentei-petente, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei T. petenta S. Rădița a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal nr._ din 23.07.2011 încheiat de intimata Administrația Rezervației B. D. D. T..
În motivarea plângerii, petenta arată că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa prin procesul–verbal nr._ din 23.07.2011 arătând că în data de 22.07.2011 a intrat în loc. Murighiol unde a achitat taxa acces auto pentru 5 zile, iar la întrebarea dacă are acces cu rulota în Rezervația D. D. i s-a spus că nu este nicio problemă pentru că nu sunt cu cortul. Se mai arată că au intrat pe Brațul Sf. G. la km. 64 lângă benzinărie, în zona aflându-se circa 10 rulote și multe corturi.
S-a învederat că în jurul orelor 08.00 a fost trezită de un inspector care a solicitat permisul de acces în Biosfera D. D., căruia i-a răspuns că actele sunt la soțul său care a plecat la C. să aducă barca, agentul spunându-i că va face verificări în acest sens.
Mai arată că agentul constatator a început să scrie ceva spunându-i să părăsească zona și că-i va aplica o amenda de 1500 lei.
În procesul verbal s-a reținut în mod nelegal că se afla într-o zona izolata, deși erau zeci de corturi și rulote și că în jurul rulotei sunt deșeuri.
Mai arată că, în jurul orelor 12.00 s-a reîntors soțul ei, care a achitat permisul de intrare în Biosfera D. D. și încă unul pentru petentă, dar cu numele soțului.
S-a mai arătat că, intrând pe site-ul ARBDD T. a constatat că este interzis începând cu data de 08.07.2010 instalarea de corturi în afara zonelor de campare, ei fiind însă cu o rulota.
Intimata a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea cererii și arătând ca, în data de 23.07.2011, în urma unui control în zona brațului Sf. G., km 63+100 a fost găsită într-o zonă în care camparea era interzisă o rulata ce aparținea petentei S. Rădița, fără a deține permis de acces eliberat de intimata.
S-a mai arătat că permisul de acces este nominal și individual, astfel încât nu putea folosi cel eliberat pe numele soțului, iar suma de 50 de lei achitata este numai pentru acces, nu și pentru campare.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
Prin sentința civilă nr. 101 din 16.01.2012 a Judecătoriei T. a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de către petenta S. Rădița și menținut procesul-verbal de contravenție nr._ din data de 23.07.2011.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal .._ din 23.07.2011 petenta S. Rădița a fost sancționată contravențional de către intimata Administrația Rezervației B. D. D. T. cu avertisment și amendă de 400lei.
S-a arătat în acest sens în actul constatator și sancționator că, în urma unui control efectuat în data de 23.07.2011 a fost găsită S. Rădița într-o zonă în care camparea nu este autorizată, fiind campată într-o rulotă și având în jur deșeuri, iar la solicitarea agentului constatator nu a prezentat permisul de acces de intrare in Rezervația B. D. D., săvârșind contravențiile prevăzute de art. 12 pct.11 din Legea nr. 82/1993, respectiv art.53 alin.1 din OUG nr. 57/2007.
Din interpretarea sistematică a art.16 si 34 din O.G. nr. 2/ 2001 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, proba care trebuie făcută de petenta. În art. 16 se prevede că procesul verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind descrierea faptei contravenționale cu arătarea datei, orei și locului unde a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei.
Art. 34 precizează faptul că instanța ascultă pe cel care a făcut plângerea și celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal. Din aceste texte legale rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției face prin el însuși dovada situației de fapt reținute de agentul constatator și nu mai trebuie completat cu alt mijloc de probă extrinseci, iar instanța de judecată este abilitată de lege să verifice legalitatea și temeinicia acestuia. Faptul că procesul verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta nu face proba contrarie, nu constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție, ci o modalitate de stabilire legală a vinovăției în raport cu art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Petentul are posibilitatea de a răsturna proba făcută prin procesul verbal.
Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că procesul-verbal nr._ din 23.07.2011 încheiat de intimată cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța a avut în vedere probele administrate în cauză.
În ceea ce privește contravenția prev. de art. 12 pct.11 din Legea nr. 82/1993, „camparea în zone interzise sau în altfel de condiții decât cele autorizate de Administrația Rezervației”, din cele arătate de petentă, aceasta a campat pe Bratul Sf G. la km. 64 lângă benzinărie, în zona aflându-se circa 10 rulote și multe corturi. Faptul că i s-ar fi spus că daca este cu rulota poate campa oriunde nu o exonerează pe petentă de săvârșirea contravenției. Faptul că a campat . nu era semnalizată ca atare, dar în care se aflau și alte persoane nu poate reprezenta o cauză care să înlăture răspunderea contravențională.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art.53 alin.1 din O.U.G. nr. 57/2007, „. fără permisul de acces eliberat de administrator, respectiv custode”, din înscrisurile depuse de petentă rezultă că permisul de acces nr. 6827/10.06.2011 a fost eliberat pentru un an pe numele lui S. V. si nu pe numele petentei.
De asemenea permisul de acces nr. 6029/23.07.2011 este eliberat pe același nume și ulterior momentului sancționării contravenționale a petentei.
Față de cele constatate anterior, instanța a reținut că petenta a săvârșit cele două contravenții.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001 ,,sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Relativ la contravenția prevăzută de art.53 alin.1 din OUG nr. 57/2007 se prevede că se sancționează cu amendă de la 3000 lei la 6.000 lei. Cum petenta a fost sancționată cu avertisment s-a reținut că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii.
Relativ la contravenția prevăzută de art. 12 pct.11 din Legea nr. 82/1993 s-a prevăzut că se sancționează cu amendă de la 130 lei la 400 lei.
Cum în jurul locului de campare s-au găsit numeroase deșeuri produse de petenta și față de împrejurarea că pentru fapta contravenționala anterioara unde limitele de amenda erau de la 3.000 lei la 6000 lei s-a aplicat sancțiunea avertismentului, s-a reținut că prin aplicarea amenzii în cuantum de 400 s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii.
Împotriva acestei sentințe, petenta S. Rădița a formulat recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța nu a luat de bază următoarele: că în zonă nu exista indicatoare de avertizare de "INTERZICEREA CAMPĂRII"; că agentul constatator nu i-a dat voie sa citească procesul verbal; că agentul constatator nu i-a dat voie sa facă obiecțiuni la procesul verbal cu toate ca era obligat conform legii; că agentul a mințit că se afla în zona izolată și din această cauza a scris la rubrica martori "LIPSĂ MARTORI ZONĂ IZOLATĂ"; că acesta a mințit că avea saci de gunoi cu toate că nu veniseră decât cu 12 ore înaintea incheierii procesului verbal; că nu i-a dat posibilitatea achitării a jumătate din amenda în 48 de ore.
A mai precizat recurenta că, în motivarea sa, Judecătoria T. a luat în considerare doar ceea ce au consemnat cei de la A.R.B.D.D. T. în întâmpinare.
S-a învederat că în art. l6, pct.7 din O.G.2/2001 se prevede clar că în momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica "ALTE MENȚIUNI” sub sancțiunea nulității procesului verbal, lucru care nu s-a întâmplat. La solicitarea adresată agentului constatator de a-i da dreptul sa facă obiecțiuni în procesul-verbal, acesta a închis mapa și a plecat.
S-a mai menționat de asemenea că, art.l9, pct.3 din O.G. nr.2/2001 arată că în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au dus la încheierea procesului verbal în acest mod. Și aici agentul constatator nu a solicitat nici un martor cu toate că erau foarte multe persoane de față, fiind mai ușor să scrie că se afla în zona izolata și din aceasta cauza a trecut „lipsa martor-zona izolată”. Se mai arată că agentul nu a spus adevărul cu privire la faptul că recurenta se afla în zonă izolata ca să nu mai solicite martori.
În hotărârea judecătoreasca s-a făcut mențiunea că recurenta se afla pe brațul Sf.G. la km.64, acest lucru fiind consemnat de recurentă, dar, citind procesul-verbal se constată că agentul constatator a scris că se afla în zonă izolata, tocmai pentru a nu mai solicita martori, lucru care atrage nulitatea procesului verbal.
S-a susținut în continuare că, în zonă nu exista nici un indicator de campare interzisa, deci, neexistând aceste indicatoare recurenta nu avea de unde să știe ca nu are voie să campeze. Trebuia, în momentul în care au interzis camparea, să monteze indicatoare și ulterior să-i amendeze pe contravenienți.
Nici faptul că recurenta avea deșeuri depozitate în saci menajeri nu este real, arată recurenta, întrucât în intervalul cuprins între orele 20.00-08,00 nu se putea aduna o cantitate așa mare de gunoi, acesta provenind de la persoanele campate în apropiere și care nu au primit nici o amendă. Această situație nu a fost consemnată în procesul verbal deoarece agentul constatator, cu toate că era obligat conform art.l6, pct.7 din O.G. nr. 2/2001, i-a refuzat acest drept, lucru care atrage nulitatea procesului-verbal, conform legii.
S-a menționat în cele din urmă că, nici o lege nu îi dă dreptul agentului constatator să scrie în procesul verbal tot ce nu este real, fără a da dreptul să se facă obiecțiuni.
Intimata Administrația Rezervației B. D. D. a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate se constată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează.
Prin procesul-verbal de contravenției nr._ din 23.07.2011 petenta S. Rădița a fost sancționată contravențional de către Administrația Rezervației B. D. D. T. cu avertisment și amendă în sumă de 400 lei reținându-se că în urma unui control efectuat în data de 23.07.2011 petenta a fost găsită într-o zonă în care camparea nu era autorizată, fiind campată într-o rulotă și având în jur deșeuri, iar la solicitarea agentului constatator nu a prezentat permisul de acces de intrare în Rezervația B. D. D., săvârșind contravențiile prevăzute de art. 12 pct. 11 din Legea nr. 82/1993, respectiv art. 53 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2007.
Susținerile recurentei nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute, în condițiile în care, potrivit art. 12 pct. 11 din Legea nr. 82/1993 camparea în zone interzise sau în astfel de condiții decât cele autorizate de Administrația Rezervației este considerată contravenție iar recurenta a campat pe Brațul Sf. G. la km. 64 lângă benzinărie, în zonă aflându-se circa 10 rulote și mai multe corturi. Faptul că i s-a spus recurentei că dacă este cu rulotă poate campa oriunde sau că în zonă mai erau și alte persoane nu o exonerează pe aceasta de răspunderea contravențională.
Iar în ceea ce privește permisele prezentate se poate observa că permisul de acces nr. 6827/10.06.2001 a fost eliberat pentru un an pe numele lui S. V. iar permisul de acces nr. 6029/23.07.2011 este eliberat ulterior momentului sancționării recurentei.
Nici critica recurentei legată de inserarea în cuprinsul procesului-verbal de contravenție a unor aspecte nereale nu este întemeiată, neproducându-se dovezi în acest sens.
Ca atare, plecând de la premise exacte instanța de fond a ajuns la o concluzie corectă valorificând întreg ansamblu probator administrat în cauză.
În raport de toate aceste considerente urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat și să mențină hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-petentă S. RĂDIȚA, cu domiciliul în mun. C., ..191, ., ., împotriva sentinței civile nr. 101 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul-organ constatator ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI B. D. D. T., cu sediul în mun. T., . A, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 Martie 2012.
Președinte, R. A. V. | Judecător, S. R. | Judecător, L. D. P. |
Grefier, D. B. |
Red. Jud. R.A.V./04.04.2012
Tehnored. I.E.L./06.04.2012/2ex.
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 199/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
