Plângere contravenţională. Decizia nr. 235/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 04-04-2012 în dosarul nr. 235/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 235
Ședința publică de la 4 aprilie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-intimat I. T. DE M. T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 38 din data de 10 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata-petentă ., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 28 martie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 4 aprilie 2012, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin plângerea introdusă la data de 24 august 2011 și înregistrată la Judecătoria T. sub nr. 5953, petenta . T. a solicitat în contradictoriu cu intimata ITM T. anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr. 8669 din data de 25 iulie 2011 ca fiind netemeinic și nelegal.
In motivarea plângerii petenta a arătat, în esență, că a intervenit prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, fiind depășit termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Soluționând cauza Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 38 din 10 ianuarie 2012 a admis plângerea contravențională, a anulat procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr. 8669 încheiat de ITM T. la data de 25 iulie 2011, ca nelegal.
Prin aceeași sentință petenta a fost exonerată de sancțiunile aplicate
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut că există o cauză de nulitate a procesului verbal, întrucât a operat prescripția angajării răspunderii contravenționale potrivit dispozițiilor art. 13 din OG 2/2001, apreciind că fapta omisivă constând în neîncheierea contractului individual de muncă nu are caracter continuu, întrucât obligația legală se circumscrie unui anumit moment, iar nu unui interval de timp.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs I.T.M. T. criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat recurenta că în speță neîncheierea in formă scrisă a contractului individual de muncă este o contravenție continuă întrucât obligația de a face nu încetează. Prescripția intervine după ce încălcarea legii încetează.
Oricât de mare ar fi intervalul de timp scurs de la data la care angajatorul avea obligația de a încheia contract individual de muncă, atât timp cât obligația nu a fost îndeplinită există posibilitatea răspunderii contravenționale. Numai din momentul încetării caracterului continuu ( de la data încheierii contractului individual de muncă ) va începe să curgă termenul de prescripție a dreptului organelor de control de a constata contravenția și a aplica sancțiunea.
In concluzie s-a solicitat admiterea recursului modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondate și a menținerii ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate în recurs a întregului complex probator, cat și din oficiu Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o apreciere justă a cauzei pronunțând o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Prin procesul verbal de contravenție . nr. 8669 din data de 25 iulie 2011, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei, reținându-se în fapt că la sediul său din T., ., a primit la muncă în data de 7 august 2010 pe numitul R. C. fără a i se încheia în formă scrisă contract individual de muncă, fapta fiind prevăzută de art. 16 alin.1 din Codul muncii și sancționată de art. 260 alin.1 lit.e din același act normativ.
Din verificarea înscrisurilor puse la dispoziție organului constatator de către petentă a rezultat faptul că salariatul R. C. a refuzat semnarea contractului individual de muncă pentru perioada august-septembrie 2010 cu toate că petenta a făcut toate demersurile necesare prin înscrierea acestuia în jurnalul de bord al ambarcațiunii și în carnetul de serviciu nr. 8650 GL . emis de ANR G..
Prin nesemnarea contractului de muncă a salariatului R. C. s-a ajuns la neîndeplinirea obligației petentei de a depune acest contract de muncă la I.T.M. T..
Și în opinia instanței de recurs procesul verbal de constatare a contravenției are o cauză de nulitate deoarece a operat prescripția angajării răspunderii contravenționale în temeiul art. 13 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Contravenția ar fi putut fi considerată ca fiind continuă, așa cum susține organul constatator, doar în situația în care nu ar fi fost specificat un interval de timp până la care trebuia să fie îndeplinită obligația legală, ipoteză care nu se confirmă în speță în raport de prevederile art. 16 alin.2 și 3 din Codul muncii care statuează că anterior începerii activității contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență al salariaților, care se transmite Inspectoratului T. de M., iar angajatorul este obligat ca înaintea începerii activității să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
Prin urmare și Tribunalul apreciază că fapta s-a epuizat și a putut fi sancționată începând cu data de 7 august 2010, ziua la care numitul R. C. și-a început activitatea la petentă, fără a avea încheiat contract individual de muncă cu aceasta. Ori, fiind epuizată comiterea faptei, contravenția nu poate avea caracter continuu.
În speță agentul constatator a precizat expres data comiterii faptei ca fiind 7 august 2010, deși ar fi avut posibilitatea permisă de lege să indice datele comiterii faptei ca fiind 7 august 2010- 30 aprilie 2011, acesta din urmă fiind momentul încetării relațiilor de muncă ale numitului R. C..
Față de aceste considerente urmează ca recursul să fie respins ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul-intimat I. T. DE M. T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 38 din data de 10 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata-petentă ., cu sediul în mun. T., ., jud. T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 aprilie 2012.
Președinte, R. A. V. | Judecător, S. R. | Judecător, L. D. P. |
Grefier, D. B. |
Red.jud.RS/27.04.2012
Tehnored. gref. GE/03.05.2012- ex. 2
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 252/2012. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 303/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
