Contestaţie la executare. Decizia nr. 303/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-04-2012 în dosarul nr. 303/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia Civilă nr. 303/2012
Ședința publică de la 26 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: I. A.
JUDECĂTOR:D. N.
GREFIER: M. D. U.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile în recurs declarat de recurentul B. N. – cu sediul procesual ales în Tulcea ., ., ., împotriva Sentinței Civile nr. 602 din 28 februarie 2012 pronunțată în dosarul cu nr._ /2012 de Judecătoria Tulcea în cauza care are ca obiect contestație la executare și privește pe intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. P. DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. TULCEA.
Dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din data de 19 aprilie 2012, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, precum și încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2012.
TRIBUNALUL:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 21.10.2011, sub nr._, contestatoarea Administrația Finanțelor P. prin Direcția G. a Finanțelor P. Tulcea a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu pârâtul B. N., împotriva Somației din data de 03.10.2011 și a Procesului-verbal din data de 21.09.2011 emise în dosarul de executare nr.264/2011 al executorului judecătoresc D. D.. De asemenea, s-a solicitat suspendarea executării silite, în temeiul art.403 c.pr.civ. coroborat cu dispozițiile art.2 din OG 22/2002.
În motivare, s-a arătat că în baza titlului executoriu Sentința civilă nr.917/17.03.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dos.nr._, contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 3709 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, dobândă legală de la data plății și până la restituirea integrală a sumei precum și cheltuieli de judecată în sumă de 1548 lei. Se mai arată că, debitul principal a fost achitat cu chitanța nr._/23.11.2011, înainte de a se demara procedura de executare silită, astfel că în mod greșit, executorul judecătoresc a pretins și această sumă. Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, se învederează faptul că acesta este nejustificat, în condițiile în care la stabilirea acestuia executorul judecătoresc a avut în vedere și debitul de 3709 lei, care fusese anterior achitat. Cu privire la onorariul avocatului în sumă de 1150 lei – se apreciază că acesta este exagerat, în condițiile în care activitatea acestuia a constat doar în redactarea unei simple cereri adresate executorului judecătoresc.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.399-404 c.pr.civ., OG 22/2002, art.58 din Legea nr.188/2000.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată. S-a arătat în acest sens, faptul că debitoarea nu și-a executat obligațiile de plată, așa cum au fost stabilite prin titlul executoriu, fapt pentru care a făcut demersuri pentru executarea silită.
P. sentința civilă nr. 602/28 februarie 2012, Judecătoria Tulcea a admis contestația și a anulat somația din 3 octombrie 2011 și procesul-verbal din 21 septembrie 2011 întocmite în dosarul de executare nr. 264/2011 al B. D. D. și a constatat ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a pronunța hotărârea arătată, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr.917/17.03.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea contestatoarea a fost obligată să plătească pârâtului, suma de 3709 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule precum și dobânda legală de la data plății și până la restituirea integrală a sumei. De asemenea, contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 1548 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit Dispoziției de plată nr.5843/16.08.2011 – contestatoarea a executat obligația principală, instituită prin titlul executoriu, achitând pârâtului suma de 3709 lei.
P. Somația nr.264/2011 din data de 03.10.2011, formulată prin intermediul Biroului executorului judecătoresc D. D., contestatoarei i s-a solicitat să achite suma de 7151 lei, reprezentând: debit, onorariu de avocat faza de executare, onorariu executor și cheltuieli de executare.
P. Procesul-verbal întocmit în data de 21.09.2011, în dosarul de executare nr.264/2011, executorul judecătoresc a prevăzut în mod expres faptul că cheltuielile de executare au fost stabilite pentru recuperarea sumei de 5257 lei, a stabilit cheltuieli de executare directe de 744 lei la care se adaugă suma de 1150 lei, reprezentând onorariu avocat în faza de executare și cheltuieli judiciare.
În opinia instanței de fond, atât somația din data de 03.10.2011 cât și procesul-verbal din data de 21.09.2011 sunt nelegale.
Potrivit 3711 Cod proc.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie; în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.
DGFP Tulcea a executat de bunăvoie obligația principală prevăzută în titlul executoriu, respectiv plata sumei de 3709 lei – astfel încât în mod eronat s-au efectuat acte de executare silită în privința acestei sume.
Onorariul executorului judecătoresc, a fost stabilit prin raportare la suma de 5257 lei – fapt ce este greșit, întrucât această sumă cuprinde și suma de 3709 lei, ce fusese achitată anterior constituirii dosarului de executare silită și nu putea face obiectul executării.
În privința onorariului de avocat, în primul rând se constată că acesta este disproporționat față de onorariul executorului judecătoresc, ținând cont de faptul că actele de executare silită se efectuează de executorul judecătoresc și nicidecum de avocat.
Se mai arată că potrivit art.3717 Cod proc.civ.,cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu.
În opinia instanței de fond, în mod greșit executorul judecătoresc a inclus onorariul de avocat în procesul-verbal nr.264/2011 din data de 21.09.2011, de stabilire a cheltuielilor de executare, întrucât actele întreprinse de avocat nu intră în sfera executării silite și care sunt de competența exclusivă a executorului judecătoresc. Acest aspect rezultă fără niciun dubiu din prevederile art.373 Cod proc.civ., potrivit cărora executarea silită a hotărârilor judecătorești și a celorlalte titluri executorii, se face de executorul judecătoresc.
Împotriva acestei hotărâri intimatul B. N. a formulat recurs în termenul legal.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit prima instanță a admis contestația la executare, deoarece contestatoarea nu a executat în întregime titlul executoriu, cu privire la cheltuielile de judecată în valoare de 1548 lei, sumă care nu este executată nici în prezent.
Mai arată recurentul că intimata contestatoare a achitat doar suma reprezentând taxa de poluare și ulterior dobânda legală, însă nu a achitat cheltuielile de judecată.
P. concluziile scrise recurentul a invocat și alte motive de recurs, care însă nu pot fi analizate în condițiile în care nu au fost invocate în termenul prevăzut de lege (conform art. 303 c.pr.civ., recursul se va motiva prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs).
Analizând recursul declarat de către recurentul B. N., Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși recurentul prin cererea de executare silită a solicitat executarea doar în ce privește dobânda legală și cheltuielile de judecată, executorul judecătoresc a emis somația pentru suma de 7151 lei reprezentând debit, onorariul de avocat în faza de executare, onorariul de executor și cheltuieli de executare. Cum onorariul de avocat în faza de executare, onorariul de executor și cheltuielile de executare au fost stabilite la valoarea de 1894 lei, rezultă că diferența până la 7151 lei este constituită din suma de 3709 lei reprezentând taxa de poluare și 1548 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Tribunalul mai constată (fapt recunoscut de recurent) că intimata a plătit recurentului taxa de poluare în valoare de 1548 lei anterior începerii executării silite și deci pentru această sumă nu mai trebuia începută executarea silită.
Or, începându-se executarea silită și pentru suma de 3709 lei, onorariul de executor (care se calculează la valoarea debitului) a fost calculat la întreaga sumă și nu doar la suma reprezentând cheltuielile de judecată și dobânda legală.
Din acest motiv, procesul-verbal contestat apare ca nelegal întocmit în ce privește onorariul de executor.
În ce privește somația, și aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale în condițiile în care debitul de executat nu corespunde cu suma înscrisă în somație.
Tribunalul mai constată că deși recurentul – creditor a solicitat și dobânda legală, executorul judecătoresc nu a calculat valoarea acestei dobânzi, în condițiile în care debitoarea nu-și îndeplinise obligația de plată la data începerii executării silite.
Este adevărat că la data începerii executării silite debitoarea nu-și executase în totalitate obligațiile, însă actele de executare contestate nu sunt nelegale sub acest aspect, ci doar sub aspectul sumelor pentru care s-a început executarea silită, sume pe care instanța nu le poate stabili deoarece trebuie stabilită suma reprezentând dobânda legală, apoi cheltuielile de executare și onorariul de executor pentru suma corectă, proceduri ce constituie atributul exclusiv al executorului judecătoresc.
Astfel fiind, Tribunalul constată că hotărârea primei instanțe de anulare a celor două acte de executare este legală și temeinică, executorul judecătoresc urmând să procedeze la refacerea acestora.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul B. N. – cu sediul procesual ales în Tulcea ., ., ., împotriva Sentinței Civile nr. 602 din 28 februarie 2012 pronunțată în dosarul cu nr._ /2012 de Judecătoria Tulcea în cauza care are ca obiect contestație la executare și privește pe intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. P. DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. TULCEA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. N. I. A.
D. N. M. D. U.
Red.jud.IA/26.05.2012
Tehnoredactat UMD/2 ex/28.05.2012
Red.jud. fond: V. I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 235/2012. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 215/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
