Plângere contravenţională. Decizia nr. 376/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 376/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-05-2012 în dosarul nr. 376/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 376/2012
Ședința publică de la 30 mai 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurenta-petentă
. SRL, cu sediul în mun. București, .. 14, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4017 din data de 16 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata G. F.-C. G. prin G. F. SECȚIA TULCEA, cu sediul procesual ales în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin consilier juridic T. L. A., în baza delegație de reprezentare depuse la dosar, lipsind recurenta-petentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
La interpelarea instanței, reprezentantul intimatei, având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală pentru motivele arătate în întâmpinare.
După închiderea dezbaterilor, dar în timpul ședinței de judecată s-a prezentat consilier juridic L. E., în calitate de reprezentant al recurentei-petentei, care a arătat că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești și a solicitat acordarea cuvântului în dezbateri asupra recursului declarat.
Instanța, față de cererea formulată de reprezentantul recurentei-petente, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului formulat.
Reprezentantul recurentei-petente având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum s-a formulat, arătând în esență că instanța de fond nu a luat în considerare aspectul că la momentul controlului sumele găsite aparțineau clienților hotelului aflați în piscină și care aveau note de plată deschise pentru a consuma diferite produse, urmând ca la închiderea acestor note sumele respective sa fie înregistrate în casele de marcat, iar bonurile să fie înmânate clienților.
Prima instanță nu a luat în considerare monetarele întocmite care au fost depuse la dosar, mai mult, acestea nu sunt documente cu regim special și nu trebuie să aibă . număr acestea putând fi scrise și de mână.
Instanța de fond nu a solicitat reprezentanților gărzii financiare să prezinte ordinul de serviciu în baza căruia s-au prezentat la punctul de lucru al societății.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
P. plângerea introdusă la data de 23 august 2011 și înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr. 5911, petenta . SRL București în contradictoriu cu intimata G. F.- C. G. G. F. Secția Tulcea, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 5 august 2011, prin care a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută în art. 11 lit.b din OUG nr.28/1999.
Soluționând cauza Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 4017 din 16 decembrie 2011 a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut că situația de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție a fost probată de către intimată cu înscrisurile depuse la dosar, relevante în acest sens fiind notele explicative date de către angajații petentei care au recunoscut că pentru produsele comercializate nu au fost emise bonuri fiscale și nici alte documente.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs petenta criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat recurenta că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că la data și ora controlului sumele găsite de comisarii Gărzii Financiare aparțineau clienților hotelului ce aparține recurentei, clienți care se aflau la piscină și care aveau notele de plată deschise pentru a consuma diferite produse de la barul pensiunii urmând ca la închiderea acestor note sumele respective să fie înregistrate în casele de marcat ale societății, iar bonurile emise să fie înmânate clienților.
Arată recurenta că instanța de fond nu a luat în considerare monetarele întocmite care au fost depuse la dosar chiar de reprezentanții intimatei, așa cum reiese și din procesul verbal că pentru sumele menționate erau întocmite și monetare.
Se arată în continuare că instanța de fond nu a solicitat reprezentanților Gărzii Financiare să prezinte ordinul de serviciu în baza căruia s-au prezentat la punctul de lucru situat în ., deoarece aceștia au venit în control și nu au prezentat reprezentantului societății ordinul de serviciu așa cum prevede art. 14 din HG nr. 1538/2003.
S-a solicitat în concluzie admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de contravenție ca fiind netemeinic și nelegal.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate prin prisma criticilor aduse în recurs a probatoriului administrat dar și din oficiu, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o apreciere justă a cauzei, pronunțând o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Astfel, urmare unui control operativ și inopinat efectuat la data de 5 august 2011 ora 13.00, la punctul de lucru situat în localitatea Uzlina, ., aparținând recurentei, s-a constatat că până la ora controlului, au fost comercializate direct către populație bunuri în valoare de 326 lei. Listându-se rapoartele X ale aparatelor de marcat electronice fiscale din dotare s-a constatat că la data de 5 august 2011 nu a fost emis nici un bon fiscal. De asemenea nu au fost prezentate alte documente legale în care să fie înscrisă suma provenită din comercializarea bunurilor direct către populație.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 28/1999 republicată, operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amânuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol operatorii economici prevăzuți la alineatul 1 au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților operatorii economici vor elibera acestora și factură fiscală, iar potrivit art. 10 din același act normativ constituie contravenții neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. 2, la termenele stabilite de art. 6 cu excepția prevăzută de art. 1 alin.1, iar potrivit alin.4 neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și neintroducerea datelor înscrise pe rol la jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.
Pentru neîndeplinirea obligației de a emite bonuri fiscale cu aparatul de marcat electronic fiscal, recurenta a fost sancționată cu sancțiunea minimă prevăzută de OUG nr. 28/1999, iar în conformitate cu prevederile art. 11 alin.3 din același act normativ s-a dispus confiscarea sumei de 326 lei, sumă ce nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special ori prin facturi fiscale. De asemenea, în temeiul art. 14 alin.2 s-a dispus suspendarea activității pentru o activitate de 3 luni.
Nu pot fi primite motivele invocate în recurs chiar dacă prin motivele de recurs se afirmă că existau monetare deoarece monetarele care au fost depuse la dosar nu sunt întocmite de către recurentă, ci au fost întocmite de către angajații societății la cererea comisarilor gărzii cu ocazia controlului.
Operatorul economic are obligația ca în momentul încasării unei sume de bani ce reprezintă contravaloarea unui produs sau serviciu, să elibereze bon fiscal. Mențiunea că fiecare client avea notă deschisă, nu poate fi primită întrucât la notele deschise nu se încasează bani, acesta fiind și rolul notei deschise ca doar la momentul în care se solicită închiderea notei, deci se solicită achitarea acesteia, aceasta este închisă și se eliberează bon fiscal cu sumele datorate pentru produsele achiziționate.
Așa cum corect a reținut și prima instanță prin notele explicative date de angajații societății, aceștia recunosc că nu au emis bonuri fiscale, iar potrivit raportului sumar emis de aparatul de marcat electronic fiscal pentru perioada 1 mai – august 2011 se poate observa că nu a fost emis nici un bon fiscal.
În legătură cu critica constând în faptul că comisarii Gărzii Financiare nu au prezentat ordinul de serviciu în conformitate cu prevederile art. 14 din HG nr. 1538/2003 se reține faptul că acest act normativ a fost abrogat de HG nr. 533/2007 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, care la rândul său a fost aprobat de HG 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare.
Potrivit art. 11 din HG nr. 1324/2009 în exercitarea atribuțiilor, comisarii gărzii financiare efectuează în mod permanent control operativ și inopinat sub forma controlului curent sau tematic, după caz, iar potrivit art. 13 pentru exercitarea controlului operativ și inopinat comisarii gărzii financiare prezintă ordinul de serviciu care este de regulă general, cu caracter permanent și indică numele comisarului și competențele acestuia, precum și legitimația de control și insigna.
Față de aceste considerente urmează a se respinge recursul ca nefondat și a se menține sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-petentă . SRL, cu sediul în mun. București, .. 14, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4017 din data de 16 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata G. F.-C. G. prin G. F. SECȚIA TULCEA, cu sediul procesual ales în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Mai 2012
Președinte, Judecător, Judecător,
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
Potrivit disp. art. 261 alin.2 c.p.c.
pentru jud. R. A. V., aflat în C.O. semnează
Președintele instanței,
C. D. A.
Grefier,
D. B.
Jud. fond SG
Red.jud.RS/21.06.2012
Tehnored. gref. GE/26.06.2012/ ex. 2
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 31/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 252/2012. Tribunalul... → |
|---|
