Plângere contravenţională. Decizia nr. 372/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 372/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 372/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.372
Ședința publică de la data de 29 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-petentă S.C. C. R. S.R.L., cu sediul în ., jud. Argeș,împotriva sentinței civile nr. 3569 din 19 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat; intimatul IPJ T. a depus întâmpinare la dosar, 2 ex., un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantului-petent, care nu a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 din N.C.P.C., declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin la data de 28.03.2014 sub nr._, petenta S.C. C. R. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata I. De Poliție Al Județului T.-S. R., anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 13.03.2014, prin care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în valoare de 3000 lei (fila 9), iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat, în esență, că potrivit art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, constituie contravenție fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, astfel că elementul material al contravenției constă în acțiunea de a circula, iar nu de a pune în circulație.
De asemenea, a mai susținut petenta că, potrivit textului de lege, subiect activ al contravenției nu poate fi decât o persoană fizică întrucât doar o persoană fizică poate să circule, iar în locul în care a oprit conducătorul auto al societății nu era necesară rovinieta pentru că nu se afla pe un drum național, cu județean.
Prin sentința civilă pronunțată la data de 10.09.2014, Judecătoria Măcin a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei T..
Pe rolul acestei instanțe, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 3569 din 19 decembrie 2014 a respins plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 13.03.2014, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, la data de 13.03.2014 a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut de către agentul constatator că în ziua de 13.03.2014, ora 17:19, pe DN 22 E 87, pe ., din direcția Isaccea către T., conducătorul auto I. M. L. a condus autoutilitara marca Iveco Trakker, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea S.C. C. R. S.R.L., fără să dețină rovinietă valabilă pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale, fapt constatat prin verificarea on-line cu terminalul PDA ._ al CNADNR, din dotarea Serviciului R. T.
În drept, agentul constatator a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Analizând temeiul de drept reținut la încadrarea faptei descrisă în procesul verbal ca fiind contravenție, prima instanță a constatat că agentul constatator a stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, s-a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Analizând temeinicia procesului verbal, prima instanță a reținut că O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, însă din economia prevederilor art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrară.
De altfel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În lumina principiilor mai sus enunțate, s-a reținut că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, până la proba contrară, care nu contravine jurisprudenței Curții, cât timp instanța a oferit contestatoarei garanții suficiente pentru respectarea dreptului său la apărare, de care aceasta nu s-a folosit.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, s-a constatat temeinicia acestuia.
Referitor la interpretarea dată de petentă art.8 din OG nr.15/2002, s-a reținut că, aceasta nu poate fi reținută întrucât subiectul activ al contravenției nu poate fi decât utilizatorul în sarcina căruia legea instituie obligația de achitare a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Potrivit art.1 alin.1 lit.b) din OG nr.15/2002, „utilizatori pot fi persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
Prin urmare, petenta face parte din categoria utilizatorilor de drumuri publice din România.
Cu privire la susținerea potrivit căreia autovehiculul a fost oprit pe drum județean, iar nu pe un drum național, prima instanță a reținut faptul că, potrivit procesului-verbal de contravenție, autoutilitara marca Iveco Trakker, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea S.C. C. R. S.R.L., circula pe drumul național DN 22 E 87, pe ., din direcția Isaccea către T., drum care face parte din rețeaua de drumuri naționale, relevant fiind locul săvârșirii faptei, iar nu locul în care a fost oprit autovehiculul
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, s-a reținut că petenta a fost sancționată cu amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, iar față de faptul că aceasta nu recunoaște și nu regretă fapta contravențională săvârșită, nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Față de aceste considerente, s-a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel petenta S.C. C. R. S.R.L., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, potrivit art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, “Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.”
Cu privire la legalitatea procesului verbal atacat, potrivit art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fapta ce constituie contravenție trebuie descrisă prin actul normativ prin care se stabilește contravenția. In speță, art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 este textul care stabilește contravenția și care cuprinde descrierea faptei. Conform acestui text, contravenția constă în fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă.
In ceea ce privește elementul material al contravenției, acesta constă într-o acțiune, respective aceea de a circula în lipsa unei roviniete valabile.
Lipsa rovinietei valabile, neachitarea tarifului de utilizare nu constituie decât situația premisă a contravenției în cauza. Art. 7 din O.G. nr. 15/2002 nu se refera la răspunderea contravențională a utilizatorilor români (persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România), ci la obligația utilizatorilor de a achita tariful de utilizare și de a deține rovinieta valabilă. In baza principiului legalității incriminării și a sancționării, cât timp nu se prevede o sancțiune expresă pentru încălcarea obligației utilizatorului român de a achita tariful de utilizare, nu poate interveni răspunderea contravențională. Pentru a se reține săvârșirea faptei este absolut necesar ca să se consume elementul material, respectiv să se circule cu autovehiculul pentru care nu s-a achitat tariful de utilizare.
Astfel cum este formulat textul de lege și cum este descrisă fapta, reiese ca numai o persoana fizică poate fi subiect activ al acestei contravenții, întrucât doar persoana fizică poate să circule.
In plus, potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții. In cazul O.G. nr. 15/2002, nu exista dispoziții exprese privind răspunderea contravenționala a persoanei juridice.
Deși obligația de a achita tariful de utilizare revine utilizatorilor români, conform art. 7 alin. 1și art. 1 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 15/2002, contravenția nu este definită ca “încălcarea obligației prevăzute la art. 7”, ci ca “fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă”.
Răspunderea contravențională este personală și nu exista un text expres care să prevadă că pentru fapta prevăzută la art. 8 alin. 1 răspunde utilizatorul, indiferent cine este conducător la momentul constatării faptei, chiar dacă nu este utilizatorul cel care a circulat. Astfel, subiect activ al contravenției nu poate fi decât cel care a circulat, respectiv cel care a condus autovehiculul.
In concluzie, a apreciat apelanta că, agentul constatator a indicat în mod greșit ca subiect activ al contravenției societatea. Indicarea greșita a contravenientului este asimilată lipsei indicării acestuia și în condițiile art. 17 din O.G. nr.2/2001, procesul verbal de contravenție este nul.
Totodată, apelanta a solicitat ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/200l, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu dispozițiile art. 7 alin. 3 din același actul normativ și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, în situație în care va trece peste excepția invocată.
Astfel, a arătat apelanta că, procesul verbal contestat a fost încheiat prin încălcarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, au fost încălcate și prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, întrucât procesul verbal nu conține semnătură agentului constatator.
În consecință, apelanta a solicitat casarea sentinței atacate, cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale.
În subsidiar, apelanta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 3 alin. 1 și 2, art.7 din OG nr.2/2001, art.10 din O.G.15/2002 cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr.1259/2001, Noul Cod de procedură civilă.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T., în termen procedural a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Astfel, la data de 13 martie 2014 a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut de către agentul constatator că la data de 13 martie 2014, ora 17.19 pe DN 22 E 87, pe . Somova, din direcția Isaccea către T., conducătorul auto I. M. L. a condus autoutilitara marca Iveco Trakker, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea ., fără să dețină rovinietă valabilă pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale, fapt constatat prin verificarea on-line cu terminalul PDA ._ al CNADNR, din dotarea Serviciului R. T..
Motivele invocate în apel de către apelantă nu pot fi primite deoarece instanța de fond a interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății și nici într-un caz nu a schimbat natura sau înțelesul actului juridic.
Astfel, Tribunalul reține că din probele administrate în cauză nu rezultă o altă situație de fapt decât aceea consemnată în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Referitor la interpretarea dată de către apelantă art. 8 din OG nr.15/2002, aceasta nu poate fi reținută întrucât subiectul activ al contravenției nu poate fi decât utilizatorul în sarcina căruia legea instituie obligația de achitare a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Potrivit art. 1 alin.1 lit.b din actul normativ menționat mai sus, utilizatori pot fi persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Dar apelanta face parte din categoria utilizatorilor de drumuri publice din România.
Contrar susținerilor apelantei nu numai o persoană fizică poate fi subiect activ al contravenției ci așa cum s-a precizat mai sus subiect al contravenției pot fi persoanele fizice sau persoanele juridice înscrise în certificatul de înmatriculare.
Autovehiculul, în speță autoutilitara marca Iveco Trakker proprietatea apelantei circula pe drumul național DN22 E87, pe .. Somova din direcția Isaccea către T. drum care face parte din rețeaua națională de drumuri, acesta fiind locul săvârșirii contravenției și nici într-un caz locul în care a fost oprit autovehiculul așa cum susține apelanta.
Și în opinia instanței de control judiciar, apelanta a săvârșit contravenția reținută prin procesul verbal de contravenție.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelanta-petentă S.C. C. R. S.R.L., cu sediul în ., jud. Argeș,împotriva sentinței civile nr.3569 din 19 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 29 Aprilie 2015.
Președinte, R. A. V. | Judecător, S. R. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ.jud.
Red.dec.civ.jud. R.S./08.05.2015
Tehnored.gref.DB+gref. GE/4ex. /08.05.2015
..apelantă/1 ex. intimat.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 215/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 344/2015. Tribunalul... → |
|---|
