Plângere contravenţională. Decizia nr. 238/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 238/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 238
Ședința publică de la 07 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător Ș. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-petent M. I. H., cu domiciliul în mun. Bacău, Calea Republicii, nr.1, ., jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 808 din data de 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Încheierea de ședință din data de 30 aprilie 2014 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr._, petentul M. I. H. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 9.04.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 450 lei, pentru contravențiile de a fi depășit cu autoturismul viteza maximă admisă și de a nu fi avut asupra sa actul de identitate.
În motivarea plângerii petentul a arătat că viteza reținută nu corespunde realității, întrucât la . redus viteza și doar după ieșirea din localitate ar fi putut fi înregistrat cu această viteză. În lipsa unor probe temeinicie din care să reiasă realitatea susținerilor agentului constatator, procesul verbal de contravenție nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție a petentului garantată de Constituția României și practica DECO în materie.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, art.118 din OUG nr.195/2002, art.24 din Constituție, art.6 din Convenție.
În susținerea cererii s-a depus procesul verbal contestat.
Intimatul nu a depus întâmpinare. S-a depus documentația aferentă procesului verbal contestat, respectiv raportul agentului constatator, planșă fotografică, buletinul de verificare metrologică pentru cinemometrul de control rutier, atestatul de operator radar al agentului constatator (filele 2-8 dosar nr._/180/2013 al Judecătoriei Bacău).
Prin sentința civilă nr. 6305/9.10.2013 a Judecătoriei Bacău s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Măcin.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Măcin sub numărul_ .
În cursul procedurii pentru soluționarea cauzei, prima instanță a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 808 din 12 decembrie 2013 a respins plângerea formulată de petentul M. I. H., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 09.04.2013, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 450 lei, în temeiul dispozițiilor art. 121 alin. (1) și art. 147 pct.1 din RA O.U.G. nr. 195/2002, art.101 alin.2, art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi condus autoturismul înmatriculat cu nr._ cu viteza de 87 km/h pe un sector de drum unde limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h (în localitatea Jijila), și fără a avea asupra sa cartea de identitate.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, după ce la rubrica „alte mențiuni”, s-a precizat că nu avea viteză și nu era în localitate.
S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor normative incidente în cauză:
Art. 49 din O.U.G. nr. 195/2002 – (1) Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. (2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere. (3) Pe anumite sectoare de drum, ținând seama de împrejurări și de intensitatea circulației, administratorul drumului, cu avizul poliției rutiere, poate stabili și limite de viteză inferioare, dar nu mai puțin de 10 km/h pentru tramvaie și de 30 km/h pentru toate autovehiculele. (4) Limitele maxime de viteză în afara localităților sunt: a) pe autostrăzi - 130 km/h; b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) - 100 km/h; c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h.
Art. 108 din O.U.G. nr. 195/2002 – (1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: c) 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 3. depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Art. 101 din O.U.G. nr. 195/2002 - (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2). (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c).
Art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) – (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Art. 147 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) - Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare;
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care a trecut la analiza susținerilor petentului privind netemeinicia procesului verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, s-a constat că intimatul a reușit sa facă dovada existenței dincolo de orice îndoială rezonabilă a faptei contravenționale așa cum a fost reținută în procesul-verbal.
Astfel, din fotografia radar înaintată de organul constatator la dosarul cauzei (fila 4 dosar nr._/180/2013 al Judecătoriei Bacău) constatăm faptul că autoturismul înmatriculat sub nr._ a fost surprins în data de 09.04.2013, ora 11:05 rulând cu viteza de 87 km/h pe un sector de drum unde limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h (în loc. Jijila, jud. T.).
Fotografia a fost efectuată cu un mijloc tehnic verificat metrologic și de către o persoană care deține autorizație de operator radar (conform buletinului de verificare metrologică și atestatului de operator radar înaintate de asemenea la dosar de către intimată – fila 5 dosar nr._/180/2013 al Judecătoriei Bacău).
A mai arătat prima instanță că, petentul nu a propus probe prin care să răstoarne prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție, simplele sale afirmații din cuprinsul plângerii, nefiind suficiente pentru a forma convingerea în sensul ca cele stabilite prin procesul verbal de contravenție nu corespund realității.
Referitor la contravenția de a nu fi avut asupra sa actul de identitate, s-a reținut că acest aspect nu a fost contestat de către petent prin plângerea formulată. D. fiind faptul că în speță este o contravenție omisivă (petentul este sancționat pentru ceva ce nu a făcut), sarcina probei incumbă petentului care poate contrazice fapta reținută în sarcina sa numai prin dovada contrarie.
În consecință, în ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță a apreciat că, din actele dosarului nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în actul constatator.
De asemenea verificând conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii, s-a apreciat că, sancțiunea a fost corect individualizată în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă (starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere).
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a constat că existența faptelor reținute în sarcina petentului sunt dovedite, iar aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor stabilite de organul constatator prin procesul verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel petentul M. I. H., solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
A arătat apelantul că în mod greșit a reținut instanța că intimatul a reușit să facă dovada faptei contravenționale reținute în sarcina sa, dar și asupra proporționalității sancțiunii în raport de gravitatea faptei.
Astfel, nu s-a făcut dovada că se afla pe raza unei localități ci doar a faptului că se deplasa cu viteza de 87 km/h. Viteza cu care a fost înregistrat nu este reală, agentul constatator neavând în vedere dispozițiile pct.3.1.1 lit. c din NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală cu privire la eroarea maximă tolerată a cinemometrului de +/- 3 % din valoarea convențional adevărată și, pe cale de consecință nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției.
S-a mai arătat că, practica CEDO stabilește modalitatea judecării plângerii contravenționale, în sensul aplicării prezumției de nevinovăție în procesele contravenționale, cu consecința obligației pentru organul constatator de a face dovada celor afirmate în procesul verbal de constatare a contravenției.
Conform art. 6 din Convenție, se statuează că, orice persoană se bucură de prezumția de nevinovăție în materie „penală”, curtea stabilind că noțiunea de contravenție este inclusă în noțiunea de „materie penală”, ce este folosită în sens larg în cuprinsul Convenției.
Pe cale de consecință, în lipsa unor probe temeinice din care să reiasă realitatea susținerilor agentului constatator, procesul verbal de contravenție nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție garantată atât de Constituția României, cât și de practica CEDO în materie.
Intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T., în termen procedural, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 808/12.12.2013 a Judecătoriei Măcin, ca temeinică și legală.
La termenul de judecată din data de 30aprilie 2014, instanța din oficiu, a invocat excepția tardivității apelului formulat.
În baza art. 248 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța se va soluționa cu prioritate excepția tardivității introducerii cererii de apel, întrucât o eventuală admitere ar face de prisos judecarea pricinii în apel.
Potrivit dispozițiilor art. 468 alin.1, 2 din Noul Cod de Procedură Civilă “ Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Termenul de apel prevăzut la alin. 1 curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când acesta a fost făcut odată cu încheierea de încuviințare a executării silite”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 183 din Noul Cod de Procedură Civilă „Actul de procedură depus înlăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen”.
Hotărârea instanței de fond, respectiv sentința civilă nr. 808 din 12 decembrie 2013, a fost comunicată petentului M. I. H. la data de 23.12.2013, așa cum rezultă din dovada de înmânare/proces verbal de înmânare aflată la fila 10 din dosarul nr._ al Judecătoriei Măcin.
Cererea de apel înregistrată la Judecătoria Măcin la data de 04 februarie 2014 a fost expediată prin corespondență la data de 29.01.2014 așa cum rezultă din data menționată pe ștampila aplicată de oficiul poștal Bacău (fila 7), peste termenul de 30 de zile de la comunicarea sentinței civile nr. 808/12.12.2013.
Față de aceste prevederi legale, cum apelul a fost declarat peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege, tribunalul urmează a respinge apelul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelantul-petent M. I. H., cu domiciliul în mun. Bacău, Calea Republicii, nr.1, ., jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 808 din data de 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 07 mai 2014.
Președinte, R. A. V. | Judecător, S. R. | |
Grefier, D. B. |
Red.jud. fond. jud. F.M.I.
Red. dec.civ.jud.Ș.R./29.05.2014
Tehnored. gref. D.B./30.05.2014/4 ex.
. ex.apelant/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 224/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 281/2014. Tribunalul... → |
|---|
