Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 273/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 273/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 273/2015
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă . S. T., cu sediul în T., ., ..A, parter, jud.T., împotriva sentinței civile nr.3073/20.09.2013, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. P. A., cu domiciliul în București, sector 1, ..8, ., . obiect cerere de valoare redusă.
Având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 02 aprilie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrata sub nr._ din 29.07.2013 pe rolul Judecătoriei T., reclamanta . S. T. a chemat in judecata pe pârâtul I. P. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să îi plătească suma de 2566,39 lei cu titlu de daune materiale și dobânda legală cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 18 iunie 2012, a avut loc un accident rutier în urma căruia a fost avariată autoutilitara înmatriculată sub nr._, proprietar ., asigurată facultativ la . SA, în baza poliței de asigurare CASCO nr._/2011.
A arătat reclamanta că vinovat de producerea accidentului de circulație se face pârâtul, care a încălcat dispoz. art. 167 din HG 1391/2006, în sensul că a traversat drumul public prin alte locuri decât cele permise.
S-au atașat cererii înscrisuri, în copie certificată, iar în drept s-au invocat dispoz. art. 1028 din C.proc.civ. art.1349 si urm. Din Codul Civil.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civila nr. 3073/20.09.2013 Judecătoria T. a respins cererea ca nefondata.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
Art. 1349 din Codul Civil arată că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune si să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate fiind obligat să le repare integral.
Rezultă din textul de lege mai sus arătat că pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a unei persoane trebuie îndeplinite cumulativ următoarele cerințe: existenta unei fapte ilicite comise cu vinovăție, existenta unui prejudiciu si a unui raport de cauzalitate între faptă si prejudiciu.
Dovada îndeplinirii condițiilor anterior menționate, revine potrivit disp. art. 249 C.proc.civ. reclamantei.
Ori, reclamanta, a solicitat si instanța i-a încuviințat proba cu înscrisuri din conținutul cărora, rezultă, fără îndoială, doar împrejurarea că în baza unui contract de asigurare, reclamanta i-a achitat proprietarului autoutilitarei, cu titlu de despăgubiri, suma de 2566,39 lei nu si faptul că prejudiciul suferit de către asiguratul reclamantei a fost rezultatul unei fapte comise de către pârât.
Sub acest din urmă aspect, singurul înscris referitor la cauzele accidentului de circulație, este adresa cu nr._/18.06.2012 (fila 11 ) în conținutul căreia se arată că „din primele cercetări efectuate la fata locului a rezultat că I. P. A. a încălcat prev. art. 167 din OUG 195/2002”. Acest act normativ nu are 167 de articole fiind posibil ca cel care a întocmit adresa respectivă să se fi referit la RA OUG 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, care în conținutul art. 167 stabilește în sarcina pietonilor mai multe obligații.
Pe lângă faptul că nu rezultă din înscrisul respectiv, ce obligații a încălcat pârâtul, care ar fi putut avea ca rezultat prejudiciul suferit de către asiguratul reclamantei, se impune a se menționa, că cercetările referitoare la accidentul de circulație, nu au fost finalizate, în cauză întocmindu-se un dosar de cercetare penală aflat în curs de soluționare.
Concluzionând, prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au dovedit dincolo de orice îndoială că accidentul de circulație s-a produs din culpa pârâtului.
Împotriva sentinței civile nr.3073/20.09.2013, în termen legal a formulat apel reclamanta . S. T., care a criticat-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Arata apelanta ca prin sentinta atacata prima instanta a constatat faptul ca cererea de chemare in judecata nu este întemeiata deoarece din actele depuse raportat la dispozițiile legale incidente in cauza nu rezulta faptul ca prejudiciul suferit de asiguratul reclamantei a fost cauzat de fapta comisa de către parat. Instanța a considerat ca nu rezulta din înscrisul emis de organele de politie ce obligații a incalcat paratul care ar fi putut avea ca rezultat prejudiciul suferit de către asiguratul reclamantei, iar cercetările referitoare la accidentul de circulație nu au fost finalizate. Prin urmare din probele administrate nu rezulta dincolo de orice îndoiala ca, accidentul de circulație s-a produs din culpa paratului si prin urmare cererea a fost respinsa.
Consideram apelanta ca motivarea primei instante a fost data ca urmare a unei interpretări greșite a aspectelor de fapt si de drept supuse judecații, hotărârea fiind rezultatul unei greșite analize a actelor deduse judecații.
Împrejurările in care a avut loc accidentul rutier in urma căruia a fost avariat autovehiculul_ asigurat facultativ la societatea reclamanta au fost consemnate conform cercetărilor efectuate in dosarul penal in adresa nr._ din 18.06.2012 emisa de organele de politie. Conform acesteia paratul I. P.-A., pieton, pe . București, a coborât dintr-un taxi care circula pe banda intai si s-a angajat in traversarea parții carosabile prin loc nepermis si fara sa se asigure intrând in coliziune cu autoutilitara_ condusa regulamentar pe banda a doua de numitul M. L.-M.. Paratul nu a respectat obligațiile stabilite in sarcina sa de dispozițiile art. 167 din Regulamentul de aplicare a codului rutier (H.G. 1391/2006) conform cărora „se interzice pietonilor ... sa traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise".
In opinia apelantei forța probanta a acestui document trebuie analizata sub doua aspecte si anume:
1)forța probanta a aspectelor constatate personal de agentul de politie referitoare la identitatea partilor implicate, a prezentei acestora in fata sa, precum si a celor declarate. Considera apelanta ca aspecte constatate personal de către agentul de politie, referitoare la identitatea persoanelor, a faptului prezentării partilor in fata sa si a celor declarate de acestea cu privire la accident, fac dovada pana la înscrierea in fals.
2)forța probanta a mențiunilor cu privire la modul in care a avut loc accidentul, la obligațiile legale incalcate si la persoana vinovata de producerea acestuia. Aceste aspecte având in vedere faptul ca ne aflam in prezenta unei răspunderi civile delictuale pot fi demonstrate prin orice mijloc de proba.
Acest document se completează cu autorizație de reparație sr.CA nr._ din 18.06.2012 care probează ce avarii au fost produse autovehiculului_ in urma coliziunii cu pietonul si declarația data de șoferul autovehiculului la Asigurător in momentul deschiderii dosarului de dauna pe 27.06.2012, conform căreia „am condus in data de 18.06.2012 ora 13:30 auto B-24-TYKpe . banda a doua, iar la un moment dat auto taxi care circula pe banda intai s-a oprit brusc, iar din acesta a sărit dl. I. P. A. si a fugit sa traverseze . laterala mașinii conduse de mine".
In cazul in care prima instanța a considerat ca probele cu privire la modul in care a avut loc accidentul rutier, sunt insuficiente, ar fi putut in baza principiului rolului activ al judecătorului in aflarea adevărului (art.22(2) Cod procedura civila) sa solicite si alte documente de la dosarul penal (declarațiile pârtilor, proces verbal de cercetare la fata locului s.a.m.d.) sau sa pună in vedere acest aspect reclamantei, documente care având in vedere caracterul secret al urmăririi penale nu erau accesibile Asigurătorului Casco, acesta neavând nici un fel de calitate in dosarul penal. Mai mult arata apelanta fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu, invocata in speța, nu este, in același timp, si infracțiunea care face obiectul urmăririi penale începuta, motiv pentru care reclamanta nu s-a putut constitui parte civila in dosarul penal.
Dovada prejudiciului si a intinderii acestuia a fost făcuta cu următoarele documente: avizare de dauna din 27.06.2012. autorizație de reparație sr.CA nr._ din 18.06.2012. nota de constatare din 27.06.2012, factura piese nr._/17.07.2012, factura manopera nr._/27.07.2012, cerere de despăgubire din 27.07.2012. extrase cont.
Prin urmare considera apelanta ca sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (art. 1349(1 )-(2) si art. 1357 cod civil actual) in persoana paratului; existenta unui prejudiciu (avarierea in urma accidentului a autovehiculului_ si contravaloarea reparațiilor achitate), existenta unei fapte ilicite (paratul a traversat drumul public prin loc nepermis si fara sa se asigure), legătură de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu (ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pietonilor pe drumurile publice de către parat, autovehiculul_ care circula regulamentar l-a acroșat nemaiputând evita coliziunea cu acesta), existenta vinovăției (neglijenta, imprudenta in a-si îndeplini obligațiile stabilite prin lege)
Apelanta a solicitat admiterea apelului si schimbarea hotărârii atacate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si obligării paratului la plata sumei de 2 566, 39 lei reprezentând cv. prejudiciului produs prin avarierea autoturismului.
Analizând hotărârea atacata prin prisma motivelor invocate Tribunalul retine ca apelul este nefondat.
Astfel, prima instanța a reținut in mod corect ca nu s-a făcut dovada in speța a legăturii de cauzalitate intre fapta ilicita a paratului in producerea accidentului de circulație si avarierea autoturismului in discuție iar mai mult nu s-a făcut dovada in cauza nici a faptului ca paratul a fost sancționat contravențional pentru traversarea străzii printr-un loc nepermis.
Urmare relațiilor solicitate de instanța de apel a fost înaintat la dosarul cauzei referatul din 13.11.2014 din dosarul nr._/2012/8606/P/2012 al Direcției Generale de Politie a Municipiului Bucuresti – Brigada Rutiera prin care s-a propus clasarea cauzei avand ca obiect infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevăzuta de art. 196 din cod penal.
S-a reținut in acest referat ca la data de 18.06.2012, numitul M. L. M. a condus autoturismul marca Renault Kangoo, cu nr. de înmatriculare_, pe . Piața Domenii către Piața V., iar când a ajuns in aproprierea străzii I. N. a surprins si accidentat pe numitul C. A. N.. Acesta a depus plângere penala pentru vatamarile suferite, motiv pentru care a fost efectuata o expertiza medico-legala, ale cărei concluzii au stabilit ca, acesta nu a necesitat ingrijiri medicale din punct de vedere medico-legal.
Prin Ordonanța din 03.12.2014 a Parchetului de pe langa Judecătoria Sectorului 1 București a fost clasata plângerea numitului M. L. M. sub aspectul infracțiunii de vătămare corporala di culpa, prev. de art. 196 alin. (2) si (3) din noul cod penal cu aplic. Art. 5 din noul c.p.
Împotriva acestei ordonanțe nu a fost formulata plângere.
Prin declarația data in fata organelor de cercetare penala la data de 18.06.2012 paratul a arătat ca in ziua respectiva a coborât cu numitul C. A. N. dintr-un taxi, ca el s-a asigurat si a traversat . m de trecerea de pietoni, dar C. A. N., fiind la aprox. 2 m de parat a fost acroșat de autoturismul condus de către numitul M. L. M..
La rândul sau numitul M. L. M. a declarat cu aceiași împrejurare ca autoturismul din care au coborât paratul si numitul C. A. N. se afla in mers la aprox. trei metri in fata sa, ca la un moment data mașina de taxi a oprit brusc pe prima banda, din acesta coborând doua persoane care au fugit pentru a traversa . acestea s-a oprit dar cealaltă persoana s-a izbit lateral de autovehiculul condus de acesta.
Nu s-a făcut dovada in cauza nici a faptului ca paratul a fost sancționat contravențional pentru traversarea străzii printr-un loc nepermis.
In consecința, in raport de aceste considerente in temeiul art. 480 c.pr.civ. apelul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă . S. T., cu sediul în T., ., ..A, parter, jud.T., împotriva sentinței civile nr.3073/20.09.2013, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. P. A., cu domiciliul în București, sector 1, ..8, ., . obiect cerere de valoare redusă, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. N. D. N. N. M.
Jud. fond SG
Red.Tehnored.jud.EN/4ex/20.04.2015
. ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 241/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 333/2015. Tribunalul... → |
|---|
