Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 206/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 206/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 206/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 206/2015
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă U. A. T. -DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI A. PATRIMONIU,PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la cabinet avocat T. G., Tulcea, ..54, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.3402/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. A., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat personal intimata pârâtă, lipsă fiind apelanta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Având cuvântul intimata pârâtă solicită respingerea apelului ca nefondat.
Instanța în temeiul art.394 NCPC declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 14.07.2014, reclamanta U. A. T. – Direcția de Întreținere și A. Patrimoniu, prin Primar a chemat-o in judecata pe pârâta D. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 1881 lei reprezentând prejudiciu prin neexecutarea contractului de închiriere nr. 277/ 14.11.2002, penalități de 2% pe luna de întârziere, încetarea acestuia, evacuarea pârâtului, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentința civilă nr. 3402/09.12.2014, Judecătoria Tulcea a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 875 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011 și a respins cererea formulată de reclamanta U. A. T. – Direcția de Întreținere și A. Patrimoniu, prin Primar pentru suma de 875 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011 ca lipsită de interes.
Instanța a admis cererea formulată de reclamanta U. A. T. – Direcția de Întreținere și A. Patrimoniu, prin Primar pentru suma totală de 1.514 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 29.10.2014, precum și majorări de întârziere aferente acestei perioade.
A fost admis capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 277/ 14.11.2002 și evacuarea pârâtului din imobilul situat în municipiul Tulcea, ., ., ..
Totodată, instanța a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în ceea ce privește legea aplicabilă contractului de închiriere nr. 277/14.11.2002, că acesta a fost încheiat în anul 1987, iar în materie contractuală, art. 102 alin. 1 LPA a Codului civil dispune că „Contractul este supus dispozițiilor legii in vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, acestea fiind motivele pentru care instanța a considerat că, legea aplicabilă este Codul civil 1864, inclusiv în materia executării si încetării contractului.
A reținut instanța de fond că prin contractul de închiriere nr. 277/ 14.11.2002 parata a închiriat o locuință în municipiul Tulcea, ., ., pentru o chirie inițială de 51.600 ROL pe lună.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes pentru suma de 875 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, instanța a reținut că această excepție are natura unei excepții de fond, peremptorii, deoarece privește exercițiul dreptului la acțiune, iar admiterea ei atrage respingerea cererii. Deci, instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra acestei excepții.
A arătat judecătorul fondului că interesul reprezintă folosul practic urmărit prin introducerea unei acțiuni în justiție si este o condiție de exercițiu a acesteia.
A reținut instanța că potrivit art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal, republicată, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, iar reclamanta a apreciat ca până la data de 30.09.2011, sumele datorate de către pârâta sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a constituit dosarul de executare silita nr. 2007-_, emițând titluri executorii și somații conform O.G. nr. 92/ 2003.
A considerat judecătorul primei instanțe că întrucât în cauză, reclamanta deține deja titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu (hotărâre judecătoreasca), cu privire la aceeași suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silita a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei.
Prin urmare, prezenta acțiune este lipsita de interes pentru suma de 875 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011.
A arătat instanța că o acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate acceptat.
Totodată, instanța nu a putut trece peste interpretarea data de către reclamantă creanțelor sale anterior datei de 01.10.2011, deoarece pârâtul are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv daca pretențiile au sau nu natura fiscala, critici care ar putea duce la anularea sau menținerea actelor de executare, iar atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța a reținut că, la acest moment, reclamanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
Totodată instanța a reținut în ceea ce privește cererea formulată de reclamanta pentru suma totală de 1.514 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 29.10.2014, că acesta este o creanța rezultând din contract, respectiv din neplata prețului închirierii, la care s-au adaugă majorări de întârziere, iar referitor la capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 277/14.11.2002 și evacuarea pârâtului din imobilul situat in municipiul Tulcea, ., ., ., instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. IV din contract, respectiv neplata prețului chiriei.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada efectuării vreunor cheltuieli în prezentul litigiu.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta U. A. T. - Direcția Întreținere și A. Patrimoniu, prin Primar, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată apelanta-reclamantă că instanța de fond a admis excepția lipsei de interes și a constatat faptul că existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până la anul 2011, reclamantul nu mai are interes a solicita aceste sume și consideră că soluția instanței este nelegală, invocând în acest sens dispozițiile art. 33 Cod procedură civilă.
Învederează apelanta-reclamantă că nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, titlurile executorii emise până în anul 2011, iar prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011 organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context, consideră apelanta-reclamantă că sumele individualizate până la 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită, în anul 2015, ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete de recuperare a acestor sume pe care executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au legal cum să le execute.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011, de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale,
Precizează apelanta-reclamantă că într-o motivare recentă a Tribunalului Tulcea s-a arătat faptul că titlul executoriu emis de către organul de executare este doar un act de executare și nu un titlu executoriu în sensul art. 372 din vechiul cod de procedură civilă, și consideră că titlul executoriu pe care îl deține nu este un titlu executoriu care să asigure legalitatea declanșării sau continuării procedurii executorii silite reglementate de codul de procedură fiscală
Învederează faptul că actele de executare nu au fost anulate în cadrul unei contestații la executare și nu echivalează cu o lipsă de interes a acțiunii sale, de a i se recunoaște dreptul de creanță printr-o hotărâre judecătorească, în temeiul căreia să pornească executarea silită în eventualitatea în care debitorul nu și-ar îndeplini obligația de plată de bunăvoie, cu atât mai mult cu cât, calea contestației la executare nu-i este accesibilă apelantei-reclamante, întrucât că nu avea calitate de persoană interesată în sensul art. 172 Cod procedură fiscală
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanta a criticat soluția instanței de fond sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei de interes și a invocat în susținerea motivelor de apel dispozițiile art. 33 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.”
Acest text constituie o excepție de la regula potrivit căreia interesul trebuie să fie născut și actual și permite promovarea unei cereri pentru care inițiatorul acesteia trebuie să justifice un interes, dar acesta nu este născut și actual fie pentru ca nu a avut loc încălcarea dreptului, fie dreptul este afectat de o condiție sau un termen suspensiv care nu s-a împlinit. Condiția esențială pentru promovarea unei astfel de acțiuni este aceea de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a se produce o pagubă iminentă care nu s-ar mai putea repara.
Apelanta-reclamantă nu a justificat nici un interes ca o condiție premisă a formulării unei acțiuni preventive în condițiile art. 33 teza a II a Codului de procedură civilă, întrucât aceasta deține deja un titlu executoriu emis în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Conform art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal, republicată, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
Apelanta-reclamantă a apreciat ca până la data de 30.09.2011, sumele datorate de către pârât sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a emis somații și titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita nr. 2007-_.
În cauză, apelanta deține deja titluri executorii împotriva intimatului pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătoreasca, cu privire la aceeași sumă de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silită a intimatului-pârât se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia apelantei-reclamante.
Prin urmare, în mod corect a apreciat judecătorul fondului că prezenta acțiune este lipsită de interes pentru suma de 875 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011pentru care au fost emise deja titluri executorii.
Se reține că, o acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate acceptat.
Instanța nu poate analiza în cadrul unei acțiuni de drept comun natura juridica a creanțelor pentru care au fost emise deja titluri executorii, acestea putând fi contestate potrivit dispozițiilor legale în temeiul cărora au fost emise.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea apelantei-reclamante de a le realiza prin executare.
Instanța nu poate reține decât că, la acest moment, apelanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor O.G. nr. 92/2003.
Pentru aceste considerente, urmează a respinge apelul declarat de către apelanta-reclamantă U. A. T. Tulcea - Direcția de Întreținere și A. Patrimoniu, prin Primar, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanta-reclamantă U. A. T. TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI A. PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la cabinet avocat T. G., în municipiul Tulcea, .. 54, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2024/04.07.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. (M.) M., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 19 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. N. D. N. N. M.
Jud. fond F.Ș.
Redactat jud. D.N./08.04.2015
Tehnoredactat gref. N.M/G.R./14.04.2015/ 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 333/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 224/2014. Tribunalul... → |
|---|
