Plângere contravenţională. Decizia nr. 333/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 333/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 333/2015
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul petent B. R. D. cu domiciliul procesual ales la Av.P. A. în T., ..1, ., împotriva sentinței civile nr.3391/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata P. M. T. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-au prezentat apelantul petent, personal și asistat de av.P. A., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și timbrat, precum și că, în cauză nu s-a depus întâmpinare, după care:
În temeiul art.219 alin.1 NCPC instanța verifică identitatea apelantului petent care se legitimează cu CI, ., nr._.
Av.P. A. pentru apelantul petent depune împuternicirea avocațială și, având cuvântul solicită a depune la dosar o . înscrisuri ce demonstrează reintrarea în legalitate, alte probe nesolicitând.
Instanța încuviințează apelantului petent proba cu înscrisuri, fiind depuse în copie certificată și nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Av.P. A., având cuvântul în apel pentru apelantul petent, arată că s-a formulat apel împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond pentru că esența Legii 50/91 este reintrarea în legalitate.
Astfel, arată că prin actele depuse la acest termen, dar și pe tot parcursul dosarului la fond, a demonstrat reintrarea în legalitate însă noua autorizare de construcție nu se poate elibera decât după soluționarea acestei cauze pentru că reprezintă un litigiu între părți.
De asemenea, arată că la acest moment petentul îndeplinește condițiile legale, solicitând admiterea apelului și anularea sancțiunii contravenționale.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil analizat:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 21.05.2014, sub nr._, petentul B. R. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu P. M. T., anularea procesului-verbal nr. 6 din 28.04.2014.
Intimata a depus întâmpinare în cauza solicitând respingerea plângerii ca nefondată.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.3391 din 09 decembrie 2014 instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. R. D. în contradictoriu cu intimatul P. M. T..
Pe cale de consecință, a redus amenda aplicată de la 5.000 lei la 1.000 lei și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal nr. 6 din 28.04.2014.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal nr. 6 din 28.04.2014, a fost sancționat petentul BUDl R. D. întrucât s-a constatat că a construit un corp de casă fară a deține autorizație de construire, terenul pe care s-a efectuat construcția având 121 mp fapt ce contravine prevederilor art. 26 alin (1) lit. a din Legea 50/1991.
În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că procesul-verbal nr. 6 din 28.04.2014 încheiat de intimată cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cauză.
Potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/ 1991 constituie contravenție « executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant ».
Construcția realizata de petent se încadrează în categoria celor pentru care este necesara autorizația de construcție.
S-a observat că autorizația de construire nr. 264/ 01.08.2012 eliberata pe numele Bagangan Sali are ca termen de valabilitate 12 luni de la data emiterii, interval în care trebuie începute lucrările.
Cum petentul a cumpărat o suprafața din terenul menționat în autorizație prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2740 din 26 noiembrie 2013- Birou Notarial G., la mai mult de 12 luni de la emiterea autorizatiei, s-a observat ca aceasta era expirata la data dobândirii proprietatii asupra terenului astfel încât nu se poate susține că a fost realizata construcția în baza acelei autorizații.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 6 din Legea nr. 50/ 1991 » neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la pierderea valabilității autorizației, fiind necesară emiterea unei noi autorizații de construire ».
Astfel, s-a observat că petentul BUDl R. D. a ridicat o construcție în lipsa unei autorizații valabile, fapt ce contravine dispozițiilor art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/ 1991, fapta constituind contravenție.
Nici necunoasterea dispozițiilor legale nu-l exonereaza pe petent de răspunderea contravenționala, eroare de drept neproducând astfel de efecte.
Pe de altă parte, instanța a fost investita cu soluționarea contestației împotriva unui proces verbal de contravenție, astfel încât analizeaza legalitatea si temeinicia acestuia, dincolo de eventualele dispute între vecini.
Pentru lucrarea efectuată petentul ar fi trebuit să obțină, potrivit art. 4 din Legea nr. 50/1991, autorizație din partea primarului mun. T., lucrarea efectuată neîncadrându-se în cazurile limitativ prevăzute de art. 11 din Legea nr. 50/1991 în care nu este necesară autorizația.
Față de cele arătate anterior, instanța de fond a reținut că petentul a săvârșit fapta prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/ 1991.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin.3 din OG nr. 5/ 2001: „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/ 1991, fapta comisa se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei, petentului aplicându-i-se o amenda de 5000 lei.
Așa cum s-a arătat anterior, necunoasterea dispozițiilor legale nu poate constitui o cauza care să înlăture caracterul contravențional al faptei, dar poate reprezenta o circumstanță, care se coroboreaza cu actiunile petentului ulterioare întocmirii procesului verbal si care au urmărit . daca fără succes.
In aceasta situație, instanța de fond a apreciat ca aplicarea unei amenzi de 1000 lei reprezinta o corecta individualizare a sancțiunii.
În ceea ce priveste susținerea petentului că instanța poate aprecia asupra măsurii demolării, s-a reținut că aceasta măsură are caracter de sancțiune complementara si însoțește măsura amenzii.
Instanța în cadrul plângerii contravenționale nu poate dispune în sensul intrării în legalitate, Legea nr. 50/ 1991 stabilind competenta clara a primarului în ceea ce priveste eliberarea autorizatiei de construire, petentul putând contesta la instanța de contencios administrativ un eventual refuz nejustificat al autorității emitente a actului, dar nu în cadrul acestei plângeri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel petentul B. R. D..
SE susține, în motivarea apelului, că s-a adresat instantei printr-o plângere impotriva procesului-verbal nr. 6 din 28.04.2014 prin care a fost sanctionat de către Primaria T. pentru realizarea unei constructii, casa de locuit, fara a deține autorizatie de constructie valabila si pe un teren sub 200 m2, cu amenda in cuantum de 5.000 lei si sancțiunea complementara de demolare a construcției.
Susține, în continuare, apelantul că a aratat in plângere motivele pentru care a apreciat ca masura dispusa de către agentul constatator este mult prea dura în raport de circumstanțele reale in care a savarsit contravenția, insa instanta de fond a admis doar in parte plangerea, reducând cuantumul amenzii, iar masura demolării a mentinut-o.
Precizează apelantul că a demonstrat instantei ca a inceput demersurile pentru obținerea unei noi autorizatii de construire, astfel a cumparat lotul vecin, desprins inițial de către persoana care i-a vândut lotul de teren, tocmai pentru a întrunii condițiile impuse de către Normele metodologice de aplicare a Legii 50 / 1991.
Cu toate acestea, învederează apelantul că desi a depus la dosarul cauzei contractul de vanzare-cumparare nr. 2684 din 19.11.2014, iar astfel prin alipirea celor doua loturi deține suprafața totala de 224 m2, intimata a răspuns la interogatoriu ca nu îndeplinește condițiile amintite mai sus.
La fel, nici instanta nu a retinut eforturile depuse pentru reintrarea in legalitate, iar demolarea unei constructii nu profită nimănui, ca mai apoi, avand in vedere indeplinirea tuturor condițiilor impuse de lege pentru emiterea unei noi autorizatii, sa o reconstruiască.
Chiar la momentul acesta, menționează apelantul că așteaptă inregistrarea in Cartea funciara a alipirii celor doua loturi, pentru care inițial Primaria T. a eliberat o autorizatie de constructie, iar pana la finalizarea prezentei cauze speră sa obțină o noua autorizatie.
Asa cum a aratat si in plagerea contravenționala, in continuare apreciază apelantul ca art. 28, al. (2) din Legea nr. 50 din 1991 republicata, conferă instantei putere de decizie asupra menținerii sau a desființării construcțiilor.
Astfel, solicită apelantul a se reaprecia, fata de toate probele existente la dosarul de fond, asupra eforturilor depuse pentru reintrarea in legalitate, a existentei unei autorizatii de constructie inițiale, dar si asupra gravitatii faptei comise si a se dispune admiterea apelului, schimbarea hotararii apelate in sensul admiterii plângerii contravenționale si anularea sancțiunii complementare.
Intimata PRIMARIA M. T. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, Tribunalul constată că apelul promovat este neîntemeiat.
Astfel, prin procesul-verbal de contravenție contestat s-a reținut că petentul-apelant a construit un corp de casă fără a deține autorizație de construcție, scările imobilului fiind construite pe proprietatea unui vecin.
În cursul procesului, s-a demonstrat că, deși petentul cumpărase o suprafață de teren, cu autorizație pentru edificarea unei construcții pe acesta, autorizația în discuție nu mai era valabilă, termenul pentru care fusese emisă fiind împlinit, condiții în care, nefiind realizată construcția, valabilitatea acesteia a expirat.
De asemenea, s-a mai probat că, ulterior sancționării, petentul a cumpărat suprafața de teren pe care construise fără autorizație și a întreprins demersurile necesare în vederea obținerii unei noi autorizații, rămase până la acest moment fără rezultat, iar instanța de fond a valorificat aceste împrejurări atunci când a reindividualizat sancțiunea, reducând cuantumul amenzii de la 5000 lei la 1000 lei.
Potrivit art.28 din Legea nr.50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției; decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și cultelor; măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
În cauză, sancțiunea complementară a demolării a fost dispusă de către organul constatator, prin procesul-verbal întocmit, iar față de succesiunea dispozițiilor Legii nr.50/1991, se constată că sintagma” sau, după caz, de instanță”, invocată de apelant, nu are în vedere situația contravenției în discuție, ci a infracțiunilor prevăzute de art.24 din același act normativ ce, în continuare, prin art.241 ,statuează că instanța de judecată, prin hotărârea prin care soluționează fondul cauzei, poate dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal; procurorul sau instanța de judecată poate dispune, din oficiu sau la cerere, oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal, precum și a cazului în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
În cauză, organul constatator nu a stabilit un termen pentru . că dobândirea terenului pe care s-a construit nelegal a intervenit ulterior sancționării și nici nu a reușit obținerea unei autorizații, în condițiile legii.
Numai în măsura în care s-ar anula procesul-verbal de contravenție contestat, soluția s-ar răsfrânge și asupra sancțiunii complementare, dar cum în speță nu s-a demonstrat existența niciunui motiv de nelegalitate și netemeinicie, nu se justifică o atare măsură, fiind obligatoriu, conform legii speciale, a se aplica sancțiunea complementară a demolării, pe lângă sancțiunea principală a amenzii, în timp ce legea nu permite doar înlăturarea sancțiunii complementare.
Având în vedere că nu se verifică criticile învederate, Tribunalul va respinge apelul formulat ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii atacate ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul petent B. R. D. cu domiciliul procesual ales la Av.P. A. în T., ..1, ., împotriva sentinței civile nr.3391/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata P. M. T. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Păstrează sent.civ.nr.3391/09-12-2014 a Judecătoriei T. ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Jud fond FȘ
Red/tehn.jud.ACD/27-05-2015
4 ex./.>
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 273/2015. Tribunalul TULCEA | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 206/2015.... → |
|---|
