Plângere contravenţională. Decizia nr. 317/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 02-05-2012 în dosarul nr. 317/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 317
Ședința publică de la 02 mai 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. R.
Judecător: L. D. P.
Judecător: R. A. V.
Grefier: D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurenta-intimată A. NAȚIONALĂ P. PROTECȚIA C. C. JUDEȚEAN P. PROTECȚIA C. –TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, . A, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 713 din data de 07 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata-petentă G. B. S.A., cu sediul în mun. București, ., nr.5 Novo Parc3, Businnes Center, Clădirea F, ., sector 2.
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 25 aprilie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 2 mai 2012, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
La data de 30.09.2011 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ plângerea contravențională formulată de petenta G. B. SA în contradictoriu cu A. NAȚIONALĂ P. PROTECȚIA C.-C. JUDEȚEAN P. PROTECȚIA C. TULCEA, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr.2665/347/15.09.2011.
În motivarea cererii, petenta a arătat că din interpretarea prevederilor art.38 alin.11 din OUG 50/2010, rezultă că în această materie, consumatorul este în drept sa decidă tipul ratelor, drept care se reflectă prin contractul de credit. Se mai arată că, textul normativ nu conține nicio informație cu privire la modalitatea în care instituțiile de credit ar trebui să își informeze clienții cu privire la tipul de rate, aceasta fiind lăsata la libertatea consumatorilor și a instituțiilor de credit. Se mai învederează faptul că, în etapa precontractuală au existat cel puțin două momente în care consumatorii au avut
posibilitatea evidentă să își manifeste dreptul de a alege tipul de rate: cu ocazia redactării solicitării de creditare, prin selectarea opțiunii "rate egale" sau "rate descrescătoare ". Cu ocazia discutării informațiilor precontractuale, moment la care consumatorului i s-au oferit toate informațiile la care legea obligă, dar și orice alte informații suplimentare dorite de consumator; în cadrul acestei discuții consumatorul s-a putut informa inclusiv cu privire la modalitățile de rambursare pentru a face în cunoștință de cauza orice alegere referitoare la împrumutul pe care îl avea în vedere. Rezultatul acestei discuții s-a concretizat prin semnarea documentului "informații standard la nivel european privind creditul pentru consumatori" cu sume și costuri concrete, în funcție de solicitările exprimate prin cererea de credit, împreuna cu graficul de rambursare care reflectă opțiunile consumatorului privind suma, costul aferent și tipul de rate. În etapa contractuala consumatorul a semnat graficul de rambursare conținând tipul de rate, ales pentru rambursarea creditului contactat. Cu privire la prima constatare reținută în procesul-verbal, s-a arătat că, nu există nicio prevedere legală care să reglementeze modalitățile prin care instituțiile de credit ar trebui să informeze consumatorul cu privire la tipurile de rate; din contra, rezultă că legiuitorul a înțeles să lase la libera alegere a instituțiilor de credit, modalitatea concretă în care doresc să își informeze consumatorii, cu privire la acestea. Cu privire la cea de-a doua constatare reținută în procesul-verbal, s-a arătat că, pentru toate cele 3 contracte de credit indicate, în care fie consumatorii fie nu au completat cererea tip de credit (consumatorii Samata C. și L. V.), fie nu au selectat în cuprinsul acesteia tipul de rate dorit (consumatorul D. D.), chiar dacă aceștia nu și-au exprimat opțiunea prin cererea de credit, aceștia au ales tipul de rate dorit cu ocazia discutării și semnării documentului "informații standard la nivel european privind creditul pentru consumatori", care conține semnătura acestora pe graficul de rambursare cu tipul de rate ales. Inexistenta completării căsuței corespunzătoare din cererea de credit, poate semnifica faptul că respectivul consumator nu a fost decis la momentul completării cererii sau că nu a avut toate informațiile necesare pentru a-și exercita dreptul de a alege un tip de rate sau altul, dar prin semnarea documentului „informații standard” și a graficului de rambursare conținut de acesta, rezultă că ulterior a beneficiat de toate informațiile care îi lipseau și și-a exercitat dreptul optând și semnând pentru graficul de rambursare respectiv. Cu privire la cea de-a treia constatare reținută în procesul-verbal, s-a arătat că, petenta a pus la dispoziția tuturor consumatorilor săi grafice de rambursare diferite, conținând ambele tipuri de rate, egale sau descrescătoare; însă, în lipsa unei obligații legale exprese, ca prezentarea celor 2 tipuri de grafice de rambursare să se efectueze într-o anumită modalitate sau să se păstreze la dosarul clientului ambele tipuri de grafice semnate de consumator (atât cel ales cât și cel respins de consumator) - solicitarea CJPC Tulcea este excesivă și nelegală.
În drept, plângerea contravențională este întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
Intimata a formulat în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată. În acest sens s-au învederat următoarele: din conținutul prevederilor art.38. alin.11 din OUG 50/2010, rezultă în mod evident faptul că, consumatorul are dreptul de a alege modalitatea prin care dorește rambursarea creditului și că acest drept în mod evident trebuie sa fie acordat de operatorul economic bancar. P. ca acest drept să fie în mod efectiv acordat și implicit valorificat de consumator, precum și pentru a alege în deplină cunoștință de cauza una din cele două variante de rambursare, acesta trebuie să compare în mod efectiv datele existente în cele două grafice de rambursare, pentru că numai în acest mod, acesta poate identifica avantajele și dezavantajele fiecărei variante de rambursare. Or, în situația în care un operator economic bancar este obligat să acorde consumatorului dreptul de a alege între cele două variante de rambursare, rezultă în mod implicit că acesta trebuie să și probeze că a acordat în mod efectiv acest drept prin aducerea la cunoștința consumatorului a celor două grafice de rambursare. Este drept că, nu este indicat în mod literar în OUG 50/2010 despre faptul că operatorul economic bancar trebuie să înmâneze cele două grafice de rambursare consumatorului, dar obligația aducerii la cunoștința consumatorului a celor două grafice de rambursare este o consecință logică, ce emană din dreptul acestuia prevăzut de art.38 alin.11 din OUG 50/2010, pentru că numai astfel poate fi acordat în mod efectiv acest drept de către bancă și implicit valorificat de consumator. Nu există nicio garanție că, pe parcursul așa-ziselor discuții purtate de operatonal economic cu consumatorii, acesta a pus la dispoziția consumatorilor cele doua grafice de rambursare și că aceștia au optat în deplină cunoștință de cauză pentru una din variante. În condițiile în care OUG 50/2010, conferă consumatorului dreptul de a alege modalitatea prin care dorește rambursarea creditului (anuități sau rate descrescătoare), acest drept dă naștere unui raport juridic obligațional, în conținutul căruia cel investit de actul normativ mai sus menționat să ducă la îndeplinire acest drept și anume operatorul economic bancar ca subiect pasiv, este ținut sa acorde în mod efectiv acest drept, prin conduita pe care o adoptă, în speță, aducerea la cunoștința consumatorilor a conținutului celor două grafice de rambursare, astfel încât acesta să aleagă în deplină cunoștință de cauza modalitatea de rambursare. S-a mai arătat că, CJPC Tulcea nu a impus în nici un fel arhivarea celor două grafice, așa cum susține petenta în plângerea contravențională, ci a solicitat ca operatorul economic bancar să facă dovada concludentă, de orice natura, sub semnătură, din care sa reiasă că, consumatorul a luat la cunoștință și de graficul de rambursare prin rate descrescătoare.
Prin sentința civilă nr. 713 din 07.03.2012 a Judecătoriei Tulcea a fost admisă plângerea contravențională formulată de G. B. S.A. și anulat procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 2665/327/15.09.2011.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal procesul verbal de constatare a contravenției nr.2665/347/15.09.2011 petenta a fost sancționată contravențional, pentru încălcarea dispozițiilor art.38 alin.11 din OUG 50/2010, reținându-se faptul că, urmare a verificării unui număr de 5 contracte de credit, respectiv: contract de credit nr._001644 din data de 24.08.2011, contract de credit nr._ din data de 25.08.2011, contract de credit nr._001655 din data de 25.08.2011, contract de credit nr._001645 din data de 26.08.2011 și contract de credit nr._001664 din data de 05.09.2011 s-a constatat faptul că în privința contractelor de credit nr._001644 din data de 24.08.2011, nr._001655 din data de 25.08.2011 și nr._001664 din data de 05.09.2011–operatorul economic nu a acordat consumatorilor, dreptul de a alege între cele două variante de rambursare și anume rate egale și rate descrescătoare. S-a mai arătat că, în cererea de creditare aferentă contractului de credit nr._001644 din data de 24.08.2011, nu este nicio bifă înscrisă în dreptul vreuneia din cele două variante de rambursare iar în cazul contractelor nr._001655 din data de 25.08.2011 și nr._001664 din data de 05.09.2011, nu există nicio indicație din care să reiasă faptul că, consumatorilor li s-a acordat dreptul de a alege opțiunea de rambursare. P. toate contractele de creditare controlate, operatorul economic bancar nu a putut demonstra faptul că a pus la dispoziția împrumutaților, cele două variante de rambursare, astfel încât aceștia să opteze în deplină cunoștință de cauză, pentru una din cele două variante.
În esență, criticile petentei au vizat faptul că prevederile art.38 alin.11 din OUG nr.50/2010 nu instituie în mod expres, modalitatea/procedura de informare a clienților cu privire la metoda de rambursare, astfel că simpla informare a clientului despre cele două variante – este suficientă pentru ca acesta să poată opta în cunoștință de cauză.
Potrivit art.38 alin.11 din OUG 50/2010 - rambursarea creditelor se poate face în două moduri: prin rate egale (anuități) sau prin rate descrescătoare. Consumatorul are dreptul să aleagă modalitatea prin care dorește să ramburseze creditul.
Potrivit art.86 alin.2 din OUG nr.50/2010 – încălcarea prevederilor art. 38 alin.11 – constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 20.000 și 100.000 lei.
Privitor la actul normativ în speță, s-a reținut că, acesta a fost adoptat pentru transpunerea și implementarea în legislația națională a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori, în scopul reglementării unui cadru unitar care să permită creditorilor să îndeplinească obligațiile prevăzute în actul normativ european, astfel încât să fie atins obiectivul de creare a pieței interne comunitare, dar cu asigurarea protecției consumatorului în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 a avut drept scop, reglementarea de către statele membre, a caracterului potențial obligatoriu al informațiilor furnizate consumatorului înainte de încheierea contractului de credit, luarea măsurilor corespunzătoare pentru promovarea unor practici responsabile pe parcursul tuturor etapelor relației de creditare.
Astfel, în determinarea practicilor preliminare încheierii unui contract de credit, s-a instituit obligativitatea creditorului de a informa consumatorul, în mod clar, concis și vizibil, asupra caracteristicilor esențiale ale produsului pentru care optează.
În cererea de credit, există într-adevăr o rubrică intitulată metoda de rambursare, unde consumatorul putea bifa, una din cele două variante: rate egale sau rate descrescătoare. Nu există însă, nicio rubrică sau nici un înscris din care să rezulte faptul că, consumatorul a fost informat în mod clar, concis și vizibil, despre cele două variante de rambursare.
Obligativitatea acestor informații precontractuale, este prevăzută în mod expres de legiuitor, la art.11 rap. la art.14 din OUG 50/2010, transpusă de altfel și în anexa intitulată "Informații standard la nivel european privind creditul pentru consumatori".
Potrivit art.14 lit.h și j – informațiile care trebuie aduse la cunoștința clientului, trebuie să cuprindă: dobânda anuală efectivă și valoarea totală plătibilă de către consumator, ilustrate prin intermediul unui exemplu reprezentativ care menționează toate ipotezele folosite pentru calculul ratei respective; suma, numărul și frecvența plăților care vor fi efectuate de către consumator și, după caz, ordinea în care plățile vor fi alocate pentru rambursare diferitelor solduri restante cu rate diferite ale dobânzii aferente creditului.
În acest context, formularul "Informații standard la nivel european privind creditul pentru consumatori", trebuia să cuprindă la rubrica: ”ratele și dacă este cazul ordinea în care acestea vor fi alocate” – cele două ipoteze de rambursare(prin rate egale și rate descrescătoare).
În mod evident, consumatorul nu a fost informat, în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare, asupra modalităților de rambursare a creditului, cu evidențierea ipotezelor de calcul, pentru fiecare tip de rată .
Acest aspect, însă nu s-a rețintut reținut în contextul prevederilor art.38 alin.11 rap. la art. 86 alin.2 din OUG 50/2010, întrucât legiuitorul a reglementat această faptă contravențională în mod distinct la art.14 rap. la art. 86 alin.2 din OUG 50/2010.
În opinia instanței de fond, agentul constatator a fost în eroare, la aprecierea normei contravenționale, făcând confuzie între dreptul de informare asupra metodelor de rambursare și dreptul de opțiune asupra acestora.
Consumatorul a optat între cele două metode de rambursare, înscrise în cererea de creditare - semnând contractul de credit, cu varianta de rambursare aleasă de către acesta.
Faptul că, dreptul de opțiune al consumatorului a fost viciat, sub aspectul că, acesta nu a fost informat clar și concis asupra caracteristicilor celor două metode de rambursare – nu poate echivala cu absența acestui drept.
Împotriva acestei sentințe Comisariatul Județean pentru Protecția C. Tulcea a formulat recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că dispozițiile art. 38 din OUG 50/2010 modificată prevăd in mod clar faptul că, consumatorul are dreptul de a alege modalitatea prin care dorește sa ramburseze creditul. Nerespectarea dispozițiilor art. 38 alin. 1^1 din OUG 50 /2010 este sancționată de art.86 alin 2 din cadrul aceluiași act normativ.
Ținând cont de acest context rezultă fără putință de tăgadă faptul că, conținutul art.38 alin 1^1 din OUG nr.50/2010 nu este unul declarativ de drepturi, ci, din contră stabilește în sarcina operatorului economic bancar obligații, impune o anumita conduită acestuia, astfel încât dreptul consumatorului referitor la alegerea modalității prin care dorește să ramburseze creditul, să fie satisfăcut și pe deplin realizat.
S-a subliniat faptul că acest drept prevăzut de art. 36 alin 11 din OUG 50/2010, nu poate fi acordat și implicit valorificat de consumator, decât în condițiile în care acesta poate să compare în mod efectiv cele doua grafice de rambursare, pentru a identifica avantajele si dezavantajele fiecărei variante de rambursare și să aleagă în deplina cunoștință de cauza.
Or, in condițiile in care un act normativ, în speța OUG 50/2010 prin art.38 alin 1^1, impune in sarcina operatorului economic bancar o obligație, implicit se deduce faptul ca acesta trebuie să și probeze aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
A menționat recurentul că, atât în întâmpinarea la plângerea contravenționala cât și în concluziile scrise a prezentat comparativ cele doua modalități de rambursare a creditului (anuități și rate descrescătoare) arătând avantajele si dezavantajele fiecărei din variante, subliniind necesitatea analizei ambelor grafice de rambursare astfel încât alegerea acestora să se facă în deplină cunoștință de cauză, motiv pentru care nu vom mai reitera aspectele enunțate în înscrisurile menționate mai sus.
În motivarea sentinței civile nr.713/07.03.2012 și admiterea plângerii contravenționale, instanța de judecata invoca încălcarea art. 14 lit.h si j, precum și faptul că formularul "Informații standard la nivel european privind creditul pentru consumatori" trebuia să cuprindă la rubrica: " ratele și daca este cazul ordinea în care acestea vor fi alocate", textul: "ce/e doua ipoteze de rambursare (prin rate egale sau descrescătoare)" și că în aceasta situație agenții constatatori au indicat în mod eronat ca fiind încălcat art.38 alin 1^1 din OUG 50/2010.
A apreciat recurentul că instanța de fond se afla în eroare atunci când stabilește faptul că neaducerea la cunoștința consumatorilor a celor doua variante de rambursare ar reprezenta încălcarea art. 14 lit.h și j și că dreptul consumatorilor referitor la alegerea uneia din variante este pe deplin realizat, pentru motivele pe care le vom prezenta in continuare.
S-a învederat că prevederile art.38 alin. 1A1 din OUG 50/2010 trebuie interpretate atât sistemic prin coroborarea cu art. 11, art. 14 si art. 22 alin.l cât și teologic având în vedere scopul urmărit de legiuitor la edictarea art. 38 alin 1^1 din OUG 50/2010, care consta în protejarea consumatorului prin informarea acestuia înainte ca acesta să-și exercite dreptul.
Fiecare din drepturile acordate de către stat, cetățenilor săi, are un mod specific prin care se poate realiza (prin remiterea unor titluri sau sume de bani, prin informare, prin impunerea unei anumite conduite, etc). Dreptul de a alege intre una din cele doua variante de rambursare ( rate egale sau descrescătoare) nu poate fi satisfăcut si pe deplin realizat decât in condițiile unei informări corecte, complete si precise cu privire la cele doua modalități de rambursare.
În concluzie s-a apreciat că dreptul consumatorului de a fi informat de operatorul economic bancar cu privire la caracteristicile rambursării creditului atât prin rate egale cât și descrescătoare, constituie o premisa esențiala a dreptului consumatorului de a alege efectiv modalitatea de rambursare.
S-a mai arătat că instanța de fond își depășește limitele competentei sale atunci când se substituie legiuitorului stabilind faptul că rubrica: " ratele și dacă este cazul ordinea în care acestea vor fi alocate", din cadrul formularului: "Informații standard la nivel european privind creditul pentru consumatori" trebuie să cuprindă textul: " cele doua ipoteze de rambursare (rate egale si rate descrescătoare)" , aceasta in condițiile in care legiuitorul stabilește textual, fără echivoc, ce trebuie să conțină aceasta rubrica: " Va trebui să achitați următoarele ( valoarea, numărul, si frecventa plaților care trebuie efectuate de consumator; dobânda si/sau costurile se plătesc in modul următor: "
A precizata recurentul că, se poate lesne observa că textul mai sus menționat și indicat de legiuitor este înlocuit cu fraza: "cele doua ipoteze de rambursare (rate egale si rate descrescătoare)", pentru ca mai apoi instanța de fond să procedeze la motivarea sentinței civile din aceasta perspectiva, stabilind faptul că s-a încălcat dreptul la informare și nicidecum dreptul de a alege intre cele doua modalități de rambursare. Din simpla lectura a textului indicat de legiuitor si amintit anterior, reiese faptul ca acesta face referire la o singura varianta de rambursare, intrucat acesta face vorbire de valoarea, numărul și frecventa plaților ce trebuie efectuate de consumator, precum și de o singura dobânda ce poate exista numai în cadrul unei singure modalități de rambursare.
Instanța de fond, în motivarea sentinței civile, reține: " dreptul de opțiune al consumatorului a fost viciat sub aspectul ca acesta nu a fost informat clar și concis asupra caracteristicilor celor doua metode de rambursare ", subliniind că acest fapt "nu poate echivala cu absenta acestui drept " .
A menționat reclamantul că, în condițiile în care instanța de fond recunoaște faptul că dreptul consumatorului de a alege una din modalitățile de rambursare (în accepțiunea instanței de judecata - dreptul de opțiune), este viciat, este atins în substanța sa, în mod evident se poate trage o singura concluzie logica și anume că acest drept nu poate fi satisfăcut și implicit realizat.
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că dreptul consumatorului de a alege una din modalitățile de rambursare a creditului este satisfăcut prin aplicarea unei bife pe una din căsuțele aferente celor doua variante existente în cererea de creditare. În acest sens, deși consumatorul este lăsat din punct de vedere formal sa aleagă varianta de rambursare a creditului ( rate fixe sau descrescătoare), la momentul exercitării opțiunii nu îi sunt puse la dispoziție informațiile privitoare la costul total, dobânda anuala efectiva și graficele aferente ambelor variante, astfel prin modul de acțiune, operatorul economic creează o aparenta de legalitate cu privire la realizarea acestui drept.
Tot în acest context a subliniat recurentul că instanța de fond a ignorat faptul că în cazul a doua contracte de creditare - titulari Șamata C. și L. V. nu exista nici o cerere de creditare pe care consumatorul să poată aplica bifa corespunzătoare, astfel încât nici măcar din punct de vedere formal (sub forma aparentei de legalitate ) nu este îndeplinită condiția realizării dreptului de a alege intre cele doua variante de rambursare. Totodată în cazul contractului de credit la care titular este domnul D. D., demonstrându-se instanței de fond prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei că bifa a fost aplicata de operatorul economic bancar la momentul efectuării controlului, acesta optând in numele consumatorului pentru varianta de rambursare cu rate egale.
Ținând cont de argumentele și motivele expuse în prezentul recurs, recurentul a subliniat faptul că dreptul consumatorului de a lua o decizie informată cu privire la modalitatea de rambursare, este în opinia noastră puternic viciat.
S-a susținut în final că operatorul economic bancar nu a putut demonstra în nici un fel faptul că a adus la cunoștința consumatorilor și graficul cu rate descrescătoare astfel încât acesta să-și valorifice dreptul mai sus menționat prin prezentarea unui înscris de orice natură din care să reiasă acest fapt, sau chiar graficul în cauza pe care să existe mențiunea de refuz.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate se constată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr.2665/347/15.09.2011 petenta a fost sancționată contravențional, pentru încălcarea dispozițiilor art.38 alin.11 din OUG 50/2010, reținându-se faptul că, urmare a verificării unui număr de 5 contracte de credit, respectiv: contract de credit nr._001644 din data de 24.08.2011, contract de credit nr._ din data de 25.08.2011, contract de credit nr._001655 din data de 25.08.2011, contract de credit nr._001645 din data de 26.08.2011 și contract de credit nr._001664 din data de 05.09.2011 s-a constatat faptul că în privința contractelor de credit nr._001644 din data de 24.08.2011, nr._001655 din data de 25.08.2011 și nr._001664 din data de 05.09.2011–operatorul economic nu a acordat consumatorilor, dreptul de a alege între cele două variante de rambursare și anume rate egale și rate descrescătoare. Se mai arată că, în cererea de creditare aferentă contractului de credit nr._001644 din data de 24.08.2011, nu este nicio bifă înscrisă în dreptul vreuneia din cele două variante de rambursare iar în cazul contractelor nr._001655 din data de 25.08.2011 și nr._001664 din data de 05.09.2011, nu există nicio indicație din care să reiasă faptul că, consumatorilor li s-a acordat dreptul de a alege opțiunea de rambursare. P. toate contractele de creditare controlate, operatorul economic bancar nu a putut demonstra faptul că a pus la dispoziția împrumutaților, cele două variante de rambursare, astfel încât aceștia să opteze în deplină cunoștință de cauză, pentru una din cele două variante.
Conform art. 38 alin. 11 din O.U.G. nr. 50/2010, rambursarea creditelor se poate face în două moduri: prin rate egale (anuități) sau prin rate descrescătoare. Consumatorul are dreptul să aleagă modalitatea prin care dorește să ramburseze creditul.
Iar potrivit art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 50/2010 încălcarea prevederilor art. 38 alin. 11 constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 20.000 și 100.000 lei.
Susținerile recurentului nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute în condițiile în care, în mod judicios, instanța de fond a observat că, în mod evident, consumatorul nu a fost informat conform prevederilor legale aflate în vigoare asupra modalităților de rambursare a creditului, cu evidențierea ipotezelor de calcul, pentru fiecare tip de rată, însă acest aspect nu poate fi reținut din perspectiva art. 38 alin. 1 rap. la art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 50/2010.
Obligativitatea acestor informații precontractuale este prevăzută la art. 11 rap. la art. 14 din O.U.G. nr. 50/2010, transpusă de altfel și în anexa intitulată „Informații standard la nivel european privind creditul pentru consumatori”.
Conform art. 14 lit. h din O.U.G. nr. 50/2010 informațiile care trebuie aduse la cunoștința clientului trebuie să cuprindă: dobânda anuală efectivă și valoarea totală plătibilă de către consumator, ilustrate prin intermediul unui exemplu reprezentativ care menționează toate ipotezele folosite pentru calculul ratei respective: suma, numărul și frecvența plăților care vor fi efectuate de către consumator și, după caz, ordinea în care vor fi efectuate de către consumator și, după caz, ordinea în care plătește vor fi alocate pentru rambursarea diferitelor solduri restante cu rate diferite ale dobânzii aferente creditului.
Ca atare, se observă că pornind de la premise exacte, instanța de fond a ajuns la o soluție corectă, observând diferența între dreptul de informare asupra metodelor de rambursare și dreptul de opțiune asupra acestora.
În raport de toate aceste considerente urmează ca instanța, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. să respingă recursul ca nefondat și să mențină hotărârea atacată ca legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-intimată A. NAȚIONALĂ P. PROTECȚIA C. C. JUDEȚEAN P. PROTECȚIA C. – TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, . A, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 713 din data de 07 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata-petentă G. B. S.A., cu sediul în mun. București, ., nr.5 Novo Parc3, Businnes Center, Clădirea F, ., sector 2, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 mai 2012.
Președinte, S. R. | Judecător, L. D. P. | Judecător, R. A. V. |
Grefier, D. B. |
Red. Jud. R.A.V./23.05.2012
Tehnored. I.E.L./25.05.2012/2ex.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 305/2012.... → |
|---|
