Validare poprire. Decizia nr. 83/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-08-2013 în dosarul nr. 83/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 83/2013
Ședința publică de la 22 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: L. D. P.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea apelurilor civile declarate de apelanta-creditoare . cu sediul în T., ., jud.T. și de apelanta debitoare ASOCIAȚIA DE proprietari T. cu sediul în T., ., ..T., împotriva sentinței civile nr. 639/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata terț poprit P. T. cu domiciliul în T., ., ., jud.T., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat apelanta creditoare prin delegat M. N. și av. Semedula M. pentru intimata terț-poprit, lipsă fiind apelanta debitoare și intimata terț poprit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelurilor.
Apelanta creditoare având cuvântul în apel, prin delegat M. N., consideră că sentința pronunțată nu are temei legal, instanța de fond ignorând raportul de expertiză, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacată în sensul admiterii acțiunii și obligării terțului poprit la plata sumei de 5.089,94 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și cheltuieli de executare.
Av. Semedula M. având cuvântul în apel, pentru intimata terț-poprit, pune concluzii de respingere a ambelor apeluri formulate și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
În acest în sens arată că la momentul formulării popririi suma nu era certă, poprirea fiind înființată pentru o sumă, iar prin cererea de apel se solicită altă sumă.
De asemenea, arată că la fila 45 din dosarul de fond rezultă că imobilul în litigiu a fost debranșat de la rețeaua de distribuție a agentului termic încă din anul 2003, acte ce au fost comunicate atât Asociației de P., cât și către .>
În concluzie, solicită respingerea ambelor apeluri și menținerea hotărârii instanței de fond întrucât nu există raport juridic între debitor și terțul poprit.
INSTANȚA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 30.08.2011, sub numărul_, creditoarea . a solicitat validarea popririi asupra terțului poprit P. T., până la concurența sumei de 5.470,77 lei, datorată de către debitoarea Asociația de Proprietari nr. 45 T..
Soluționând cauza, instanța prin sentința civilă nr.639 din 21 februarie 2013 a respins cererea creditoarei . având ca obiect validare poprire și a dispus desființarea popririi instituite asupra terțului P. T..
Pe cale de consecință, a respins capătul de cerere accesoriu formulat de creditoare, privitor la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, a obligat creditoarea la plata sumei de 850 lei către terțul P. T., reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expertiză).
A dispus avansarea sumei de 250 lei din contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul T. în beneficiul expertului contabil P. S., reprezentând diferența achitată din onorariul definitiv.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că, în fapt, creditoarea este titulara unui titlu executoriu împotriva debitoarei, constând în sentința civilă nr. 1964/21.10.2009 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, cu privire la suma de totală de 612.781 lei, reprezentând contravaloare servicii apă canal, majorări de întârziere și cheltuieli de judecată.
Hotărârea judecătorească a fost pusă în executare prin B. D. D., unde s-a format dosarul de executare silită 100/2010.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, apartamentul terțului poprit, situat în mun. T., ., ., a fost debranșat de la rețeaua de distribuție a agentului termic încă de la 15.10.2003, potrivit proces verbal de constatare/ sigilare întocmit de Consiliul local T., necontestat de către părți.
Mai mult decât atât, din concluziile raportului de expertiză contabilă P. S. a rezultat că nu a fost posibil a se verifica dacă toate chitanțele depuse de terțul poprit au fost scăzute din registru, întrucât documentele contabile ale asociației de proprietari aferente perioadei 2005- 2008 nu au fost predate de fostul administrator – dna T. A., iar preluarea datoriei terțului poprit P. T. s-a făcut pe baza ultimei liste de plată care a putut fi consultată, aferentă lunii octombrie 2008, în care terțul poprit figura cu suma restantă de 1.155,39 lei.
Având în vedere aspectele mai sus constatate de către expert, instanța de fond a solicitat acestuia să răspundă la obiecțiunile ridicate de terțul poprit, expertul precizând că debitul compus din cheltuielile de încălzire și penalitățile de întârziere aferente, din 2003 până în prezent, nu poate fi stabilit, iar în ipoteza în care s-ar aprecia că plățile efectuate de către terțul poprit către Asociația de Proprietari Epsilon 3 ar fi valabile, debitul din luna octombrie 2008 în sumă de 1.155,39 lei ar fi plătit, iar la data înființării popririi terțul a achitat în plus suma de 1.268,25 lei, conform anexei b la răspunsul la obiecțiuni, rezultând chiar că data efectuării raportului de expertiză judiciară terțul poprit are plătită în plus suma de 470,36 lei.
Instanța de fond a reținut că pentru a se putea încuviința cererea de validare a popririi, se impune a fi probată existența a două raporturi juridice distincte, având caracter obligațional: unul între creditor și debitoare și altul între terțul poprit și debitoare. Prin înființarea popririi, se naște un al treilea raport juridic, între creditorul popritor din primul raport juridic și terțul poprit, având ca obiect sumele de bani datorate debitorului de către terțul poprit.
În raport de cele două legături juridice ce sunt de esența popririi – între creditor și debitor, pe de o parte, debitor și terțul poprit, pe de altă parte – se poate vorbi despre existența a două creanțe, una dintre ele fiind cauza popririi, iar cealaltă obiectul urmărit, care nu pot fi confundate.
În speță, s-a făcut dovada că terțul poprit era debranșat încă din anul 2003 de la rețeaua de încălzire cu agent termic, iar evidențele contabile ale debitoarei Asociația de Proprietari T. nu permit stabilirea caracterului cert al creanței ce constituie obiectul validării popririi.
În sensul celor arătate, nu au putut fi identificate documente contabile ale debitoarei anterioare lunii octombrie 2008 și nu s-a probat cauza și existența pretinsului debit imputat terțului poprit, în sumă de 1.155,39 lei, începând cu această lună, în raport de care s-au calculat o . penalități de întârziere, fără acoperire contabilă.
Mai mult decât atât, din actele dosarului a rezultat că terțul poprit a efectuat o . plăți către Asociația Epsilon 3, persoană juridică ce a funcționat în condițiile unei aparențe legitime de legalitate, fiindu-i acordată personalitate juridică prin încheierea din 27.11.2008 pronunțată de judecătorul delegat la Administrația Finanțelor Publice T..
Caracterul legitim al aparenței de legalitate rezultă din prevederile art. 6 alin. 4 și 5 din Legea 230/2007, care dispun că “Asociația de proprietari dobândește personalitate juridică în baza încheierii judecătorului-delegat desemnat la organul financiar local de către președintele judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află clădirea. Încheierea se dă fără citarea părților și este executorie” (sublinierea noastră).
Or, din faptul că încheierea mai sus beneficia de forță executorie de la data pronunțării – 27.11.2008, rezultă că Asociația Epsilon 3 avea calitate de creditor aparent, fiind titulară a creanței constând cheltuielile de întreținere datorate de către proprietari în perioada 27.11.2008 – 2.06.2009, în baza încheierii prin care i s-a acordat personalitate juridică, executorie în baza legii.
Ca atare, sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 1097 Codul civil anterior, care instituie regula că plata făcută cu bună credință unui creditor care are creanța în posesia sa este valabilă, chiar dacă posesorul creanței ar fi evins.
Astfel, îndeplinirea condiției bunei credințe a proprietarilor, care au efectuat plăți valabile către Asociația Epsilon 3, rezultă din imposibilitatea obiectivă a acestora de a cunoaște că 8 luni mai târziu, Tribunalul T. va modifica, prin decizia civilă nr. 603/2.06.2009, încheierea de acordare a personalității juridice a Asociației de proprietari Epsilon 3, prin respingerea cererii de acordare a personalității (a se vedea hotărârile judecătorești atașate concluziilor scrise înaintate de către debitoare la 18.02.2013).
Îndeplinirea celei de a doua condiții pentru ca plata să fie considerată ca valabilă, respectiv ca existența creanței să se afle în posesia creditorului aparent, rezultă din efectele juridice produse de încheierea prin care i s-a acordat personalitate juridică Asociației Epsilon 3, executorie în baza art. 6 alin. 5 din Legea 230/2007.
Prin urmare, plata făcută de către creditorul care s-a încrezut în aparența creditorului este valabilă, iar adevăratul creditor se va putea întoarce cu o acțiune împotriva celui care a primit fără calitate, provenind din plata nedatorată (principiul mai sus enunțat fiind recunoscut și în doctrina teoriei generale a obligațiilor, la secțiunea “cui se poate face plata”).
Împrejurarea că printr-o sentință civilă de practică judiciară Judecătoria T. ar fi respins o acțiune formulată de către Asociația de Proprietari T. împotriva creditorului aparent, prin reținerea unei lipse a calității procesuale active a creditorului real, nu poate constitui izvor de drept și nu poate conduce la înlăturarea aplicabilității prevederilor art. 1097 Codul Civil anterior, cu atât mai mult cu cât hotărârile judecătorești nu beneficiază de putere de lucru judecat decât între părțile litigante (terțul poprit nefiind parte în acel dosar), iar formularea unei noi acțiuni civile împotriva creditorului aparent ar fi permisă, în măsura în care în cererea inițială care a fost respinsă nu s-a menționat ca temei juridic al acțiunii civile plata nedatorată, deci noua cerere s-ar întemeia pe o cauză juridică distinctă de cea analizată în procesul soluționat definitiv.
Din cele de mai sus rezultă că, întrucât plata efectuată de către terțul poprit în beneficiul creditorului aparent este valabilă, iar potrivit răspunsului la obiecțiunile raportului de expertiză în această ipoteză terțul poprit a plătit asociației în plus o anumită sumă de bani, atât prin raportare la momentul înființării popririi, cât și la momentul actual, instanța de fond a reținut inexistența unor temeiuri valide pentru admiterea acțiunii.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel creditoarea . și debitoarea ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI T. T., ambele criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru aceleași motive.
Au susținut apelantele că prima instanță a apreciat în mod greșit că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 452 alin. 1 si art. 460 Cod proc. civ. pentru înființarea popririi.
Astfel, creditorul poate urmări orice sumă de bani, neavând importanță cu ce titlu este ea datorată debitoarei și nici faptul că terțul poprit a fost sau nu debranșat de la rețeaua de energie termică; mai mult, procesul-verbal de debranșare nefiind încheiat sau adus și la cunoștința debitoarei Asociația de proprietari T..
Sunt îndeplinite si cele două condiții prevăzute de art. 460 Cod proc. civ., respectiv calitatea de debitor a terțului poprit față de debitorul poprit, precum și neexecutarea de către terțul poprit a obligațiilor privind efectuarea popririi.
Referitor la prima condiție, consideră apelantele că ea este îndeplinită, debitul datorat rezultând din raportul de expertiza contabilă efectuat în cauză.
Este îndeplinită și cea de a doua condiție, terțul poprit neîndeplinind obligația privind efectuarea popririi.
Nu pot fi deasemeni reținute ca fiind valabile plățile efectuate de terțul poprit către Asociația de proprietari Epsilon, în condițiile în care aceasta a fost desființată prin hotărâre judecătorească, si nici nu a avut încheiate contracte cu furnizorii de utilități.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse acesteia Tribunalul reține că apelurile sunt nefondate.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, pentru a se dispune validarea popririi în condițiile art. 460 Cod proc. civ., trebuie îndeplinite două condiții, respectiv calitatea de debitor al terțului poprit față de debitorul poprit și neexecutarea de către terțul poprit a obligațiilor privind efectuarea popririi,
In speță, s-a făcut dovada că terțul poprit era debranșat din anul 2003 de la rețeaua de încălzire cu agent termic, iar evidențele contabile ale debitoarei nu permit stabilirea caracterului cert al creanței pe care debitoarea o are față de terțul poprit.
Din expertiza contabilă rezultă că nu pot fi identificate documentele contabile ale debitoarei anterioare anului 2008 si nici nu s-a făcut dovada debitului pe care terțul poprit îl are către debitoare începând cu această lună, în raport de care s-au calculat penalități de întârziere.
Mai mult potrivit răspunsului la obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă terțul poprit a plătit asociației în plus o anumită sumă de bani, atât prin raportare la momentul înființării popririi cât și la momentul pronunțării sentinței atacate.
Pe cale de consecință apelurile au fost respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile civile declarate de apelanta-creditoare S.C. E. S.A. T. cu sediul în T., ., jud. T. și de apelanta debitoare ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI T. cu sediul în T., ., ., parter, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 639/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata terț poprit P. T., cu domiciliul în T., ., ., jud. T., având ca obiect validare poprire, ca nefondate.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 august 2013.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,
E. N. L. D. P. L. R.
02.09.2013
Red.jud.EN
Tehnored.DS/Ex. 2
04.09.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 499/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 523/2013. Tribunalul... → |
|---|
