Plângere contravenţională. Decizia nr. 57/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 57/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 57
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului civil promovat de recurenta-petentă S.C. B. C. S.R.L., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Mergeni M., cu sediul în mun. T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2564 din data de 18 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata G. F.-COMISARIATUL GENERAL prin G. F. SECȚIA T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-petentă prin av. M. M., care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 214/2013 și intimata prin consilier juridic M. L.-A., care depune la dosar delegație nr._/29.01.2013.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, după care:
La interpelarea instanței, părțile prezente prin reprezentant, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei-petente,av. M. M., având cuvântul arată că derularea evenimentelor faptice nu a fost apreciată și luată în considerare de instanța de fond. Succesiunea evenimentelor a fost următoarea: cu ocazia unui eveniment, persoana sărbătorita a făcut la barul societății o comandă, comandă pentru care s-a achitat suma de 1000 lei, în timpul discuțiilor pentru prima comandă, a mai comandat și alte produse, pentru care i-a comunicat barmanului că îi achită diferența, moment în care au apărut reprezentanții gărzii financiare și s-a găsit această sumă pentru care nu s-a apucat să se elibereze bonul de casă. Toată această împrejurare poate fi apreciată ca și un caz fortuit, nu s-a urmărit producerea acestui rezultat.
Chiar și dacă s-ar reține situația din procesul verbal de sancționare, modul de individualizare al sancțiunii este greșit față de modul de producere al faptei și urmările produse. În raport de prejudiciul produs măsura aplicată este dură, măsura corectă este avertismentul, având în vedere și aspectul că banii au fost confiscați.
Reprezentantul recurentei-petente,av. M. M., solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul aplicării sancțiunii avertismentului și înlăturarea sancțiunii complementare.
Intimata, prin consilier juridic M. L.-A., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele prezentate în întâmpinare, arătând că la momentul încasării sumelor, încasatorul trebuia să elibereze bonul fiscal, respectiv nu se poate reține că este un caz fortuit, astfel cum este definit de textul de lege.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoria T. la data de 13 ianuarie 2012 sub nr. 271, petenta S.C. „B. C.” S.R.L. T., a solicitat în contradictoriu cu intimata G. F. – Secția T. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.01.2012, prin care a fost sancționată cu amendă în sumă de 8.000 lei, și ca sancțiuni complementare confiscarea sumei de 1.026,5 lei și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 2564 din data de 18 septembrie 2012 a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că la data de 08.01.2012, a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut de către agenții constatatori din cadrul Gărzii Financiare – Secția T., că la această dată, ora 01:29, ca urmare a controlului operativ inopinat efectuat la punctul de lucru al petentei (bar+club), s-a constatat că pentru diferența de 1.026,5 lei, nu s-au emis bonuri fiscale și suma nu a putut fi justificată cu documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal din dotare sau alte documente legale, inclusiv registrul special prevăzut de O.G. nr. 28/1994.
A mai reținut instanța că agenții constatatori au dispus confiscarea sumei de 1.026,5 lei, în baza art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, dispunând totodată și suspendarea activității punctului de lucru (bar și club) aparținând S.C. „B. C.” S.R.L., pe o perioadă de 3 luni în baza art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, fapta săvârșită fiind prevăzută de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999.
Analizând temeiul de drept reținut la încadrarea juridică a faptei ca fiind contravenție, instanța a apreciat că acesta a fost stabilit în mod corect de către agenții constatatori, și că potrivit art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale: „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. 2, la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. 4, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative”, iar potrivit art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, „Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. 1, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. 4, ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici, potrivit art. 14.”
A mai reținut prima instanță că potrivit 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, „Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b, referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.”
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța de fond a considerat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001, bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Din Nota explicativă nr. 592/06.09.2011 dată de M. G., administrator al petentei, a rezultat că nu poate justifica suma de 1.026,5 lei reprezentând diferența dintre monetarul obținut din vânzări direct către populație și raportul parțial X tipărit de aparatul de marcat electronic fiscal din dotarea unității, care a fost încasată în intervalul 07.01.2012 ora 09 - 08.01.2012 ora 01:29, prin vânzarea de mărfuri direct către populație din raportul emis de aparatul de marcat electronic fiscal rezultând că la data de 08.01.2012 ora 01:29, se înregistraseră încasări de 75,50 lei, iar monetarul de încasări la cafenea era de 76 lei, în timp ce la bar era de 1.026 lei.
Referitor la susținerile petentei că suma de 1.026,5 lei reprezentă contravaloarea unei comenzi care fusese onorată și urma a fi modificată de către client, instanța a apreciat că acestea nu au relevanță, deoarece din momentul primirii banilor, trebuia emis și bonul fiscal, lucru care nu s-a întâmplat, iar în momentul controlului, suma de 1.102 lei a fost găsită în sertarul casei de marcat, ceea ce presupune că bunurile fuseseră vândute.
A arătat judecătorul fondului că petenta a beneficiat de toate garanțiile unui proces echitabil, iar susținerile acesteia nu au fost dovedite, din depoziția martorului P. Ș., prieten cu administratorul petentei, rezultând că au fost făcute două comenzi, prima comandă și plată s-a făcut imediat, iar la a doua comandă, între momentul comenzii și momentul plății, a venit controlul.
A reținut instanța că în procesul-verbal de contravenție, s-a menționat faptul că administratorul petentei nu are obiecțiuni și întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, pe baza probelor aflate la dosar, a mai reținut că acesta este temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în fața instanței de judecată.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, instanța a reținut că petenta a fost sancționată cu minimul amenzii prevăzute de lege.
Astfel, judecătorul fondului a arătat că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, iar conform art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În cauză, instanța a apreciat că gradul de pericol social al faptei sancționate, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, valoarea prejudiciului, modul și mijloacele de săvârșire a faptei nu justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Față de aceste considerente, prima instanță a considerat că petenta nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului-verbal, acesta fiind apreciat ca fiind temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în fața instanței de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs petenta, recurs susținut oral potrivit art. 34 al. 2 teza II din O.G. nr. 2/2001.
Arată recurenta că instanța de fond nu a apreciat în mod corect derularea evenimentelor faptice, deoarece la barul societății se sărbătorea o anumită persoană care a făcut o comandă pentru care s-a achitat suma de 1.000 lei, apoi a mai comandat și alte produse pentru care i-a comunicat barmanului că îi achită diferența, moment în care au apărut reprezentanții gărzii financiare și s-a găsit această sumă pentru care nu se reușise a se elibera bonul de casă. Toată această împrejurare poate fi apreciată ca un caz fortuit deoarece nu s-a urmărit producerea acestui rezultat.
Arată recurenta că și individualizarea sancțiunii este greșită față de modul de producere al faptei și urmările produse și că în raport de prejudiciul produs, sancțiunea este una dură, în opinia sa, corect era ca sancțiunea să fie avertismentul.
În consecință, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate în recurs, dar și din oficiu, Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o apreciere justă a cauzei, pronunțând o sentință legală și temeinică, potrivit următoarelor considerente.
Astfel, urmare unui control operativ și inopinat efectuat la data de 8 ianuarie 2012, la punctul de lucru (bar+club) aparținând petentei, situat în T., . A, s-a constatat că la ora controlului 129, au fost comercializate direct către populație bunuri în valoare de 1.102 lei, conform monetarelor întocmite de angajații societății. Listându-se raportul X al aparatului de marca electronic fiscal s-a constatat că până la ora controlului au fost emise bonuri fiscale doar pentru suma de 75,5 lei. Pentru suma de 1.026, 5 lei nu au fost emise bonuri fiscale și nu au fost prezentate alte documente legale în care să fie înscrisă suma provenită din comercializarea bunurilor direct către populație.
Pentru neîndeplinirea obligației de a emite bonuri fiscale cu aparatul de marcat electronic fiscal, recurenta a fost sancționată cu sancțiunea minimă prevăzută de O.U.G. nr. 28/1999, iar în conformitate cu prevederile art. 11 al. 3 din același act normativ, s-a dispus confiscarea sumei de 1.026,5 lei, sumă ce nu a putut fi justificată. De asemeni, în temeiul art.14 al. 2, s-a dispus suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni.
Toate susținerile recurentei nu pot fi primite, deoarece, potrivit notei explicative nr. 750 din 8 ianuarie 2012 dată de administratorul societății, suma de bani constatată de către comisarii Gărzii financiare provine din vânzarea mărfurilor în intervalul orar 900 din data de 7 ianuarie 2012 și 129 din data de 8 ianuarie 2012, astfel că mențiunea recurentei că activitatea barului începe la ora 23, precum și faptul că erau în mijlocul unei comenzi nefinalizată nu este reală.
Dar, chiar și așa, petenta-recurentă avea obligația ca la încasarea sumei de bani să emită bonul fiscal.
Susținerea recurentei că a fost achitată parțial întreaga comandă, este evident nereală datorită faptului că nu este susținută nici de administratorul societății în nota explicativă.
Cât privește individualizarea sancțiunii, se constată că organul constatator a avut în vedere la aplicarea acesteia, prevederile art. 21 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la regimul juridic al contravenției dar în principal gradul mare de pericol social, având în vedere că fapta săvârșită conduce spre evaziunea fiscală.
În opinia instanței de recurs, săvârșirea unei asemenea contravenții nu poate fi sancționată cu avertisment, așa cum susține recurenta.
Față de toate aceste considerente, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil promovat de recurenta-petentă S.C. B. C. S.R.L., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Mergeni M., cu sediul în municipiul T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2564 din data de 18 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata G. F.-COMISARIATUL GENERAL prin G. F. SECȚIA T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond S.A..
Redactat jud. Ș.R./14.02.2013
Tehnoredactat gref. G.R./12.03.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 665/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 202/2013. Tribunalul... → |
|---|
