Plângere contravenţională. Decizia nr. 132/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 132/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.132
Ședința publică din data de 21 februarie 2013
Președinte: D. N.
Judecători: E. N.
Ș. R.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurentul-petent R. T. domiciliat in T., ., judetul T., impotriva sentintei civile nr.3268/07.11.2012 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI T..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-petent, lipsa fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Față de declaratia recurentului-petent ca nu mai are alte cereri de formulat, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs.
Recurentul-petent, avand cuvantul in recurs, solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat, nu se face vinovat de savarsirea contraventiei, plansele foto depuse la dosar nu sunt concludente, iar proba video nu a fost trimisa la dosar.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 02.08.2012 sub nr._, petentul R. T. a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului T. anularea procesului-verbal . nr._ din 01.08.2012.
Prin sentința civilă nr. 3268/07.11.2012 Judecătoria T. a respins plângerea, ca nefondată și a menținut procesul-verbal de contravenție . nr._ din 01.08.2012 întocmit de intimat, ca legal și temeinic.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal . nr._ din 01.08.2012, ora 10.31 a condus auto taxi Matiz nr._ pe . la trecerea de pietoni prevăzuta cu marcaj și indicator nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care împingea un cărucior pentru copii, angajat regulamentar în trecere și nu purta centura de siguranță, fapte prevăzute de art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2002, respectiv de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art.100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv de art. 99 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002.
În soluționarea plângerii contravenționale, s-a reținut că potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Având în vedere că prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției și pentru a acorda în mod real, efectiv petentului dreptul la un proces echitabil prima instanță de fond a apreciat că se pot administra probe în înțelesul dispozițiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat, în cazul petentului contravenient, respectiv că starea de fapt este cea reținută de agentul constatator, în cazul intimatului.
Sub aspectul legalității întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției, având în vedere probele administrate, instanța a constatat că procesul-verbal . nr._ din 01.08.2012, încheiat de intimată cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, a arătat judecătorul primei instanțe că procesul-verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu face proba contrarie, nu constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție, ci o modalitate de stabilire legală a vinovăției în raport cu art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a observat cum petentul, conducând auto taxi Matiz nr._, a intrat de pe prima pe a doua banda de mers în același timp în care pe aceasta se afla un pieton angajat regulamentar în traversarea străzii. Din aceleași planșe a observat cum pietonul, împingând un cărucior de copii se oprește pentru a nu fi acroșat de autoturismul condus de petent, acesta din urmă continuându-și drumul.
Instanța a apreciat ca fiind și mai grav faptul că pietonul aflat pe trecere împingea un cărucior de copii, astfel încât s-a pus în pericol și viața copilului, iar pe de altă parte cel care împingea căruciorul era limitat în mișcări, posibilitățile de evitare ale unui eventual accident fiind mai reduse.
Instanța de fond a considerat că petentului nu i se aplică excepția prevăzuta de art. 97 alin. 4 lit. c din H.G. nr. 1391/2006, deoarece la acel moment, în auto Matiz nr._ nu se afla nici un pasager, pentru a fi îndeplinita situația premisă a articolului citat anterior.
Din aceste considerente, instanța a reținut că petentul a săvârșit contravențiile prevăzute de art.135 lit. h din H.G. nr. 1391/2002, respectiv de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art.100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv de art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, au fost reținute de către instanța de fond dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001 instanța apreciind că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii, aplicându-se pentru prima contravenție amenda în cuantumul minim, în timp ce pentru a doua contravenție s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul R. T., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurentul petent a criticat hotărârea primei instanțe întrucât aceasta a dat o eficiență prea mare unor fotografii cu imagini desprinse din context, distorsionată, care au creat iluzia că ar reflecta realitatea, în acest sens arătând că la momentul în care a intrat de pe prima bandă în sensul de mers spre Babadag, pietonul cu căruciorul de abia pătrunsese pe prima bandă, de pe celălalt sens, iar întârzierea s-a a fost determinată de ieșirea autoturismului din față, fără semnalizare, dar în momentul depășirii trecerii de pietoni, pietonul nu pătrunsese pe sensul său.
Susține recurentul că distorsiunea fotografică creează iluzia optică că ar fi traversat trecerea în imediata apropiere a pietonului, creând pericol pentru acesta, însă era logic să se vizioneze C.D.- ul cu înregistrarea video care reflectă o altă situație decât cea din fotografie, dar instanța a apreciat ca fiind suficient fotografiile.
În apărare, Inspectoratul de Poliție al Județului T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Critica hotărârii atacate se referă, în esență, la faptul că recurentul-petent nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, probele administrate de către organul constatator nefiind concludente, critică neîntemeiată
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție se reține că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de contravenție se reține că, în cauză, au fost respectate prevederile art. 129 al. 5 Cod pr. civilă, instanța de fond analizând procesul-verbal de contravenție în funcție de probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de contravenție, raport al agentului constatator, planșe fotografică.
Astfel, se reține că procesul verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta nu face proba contrarie, și nu constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție, ci o modalitate de stabilire legală a vinovăției în raport cu art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor omului.
Faptele au fost constatate și sancțiunile au fost aplicate direct de către polițistul rutier în conformitate cu prevederile art. 109 al 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, dar și înregistrate cu aparatura Autovision, montată pe autospeciala cu nr. de înmatriculare_ – Hard Tl- 25
Totodată, se reține că din planșele fotografice se observă cum recurentul-petent, conducând auto taxi Matiz nr._, a intrat de pe prima pe a doua banda de mers în același timp în care pe aceeași a doua banda se afla un pieton angajat regulamentar în traversarea străzii. Din aceleași planșe se observă cum pietonul, împingând un cărucior de copii se oprește pentru a nu fi acroșat de autoturismul condus de petent, acesta din urmă continuându-și drumul.
Cu atât mai grav este faptul cu cât pietonul aflat pe trecere împingea un cărucior de copii, astfel încât s-a pus în pericol și viața copilului, iar pe de altă parte cel care împingea căruciorul era limitat în mișcări, posibilitățile de evitare ale unui eventual accident fiind mai reduse.
Relativ la solicitarea recurentului petent de vizionare a CD-ului cu înregistrarea video, se reține că este neîntemeiată în raport de susținerea sa și a apărătorului său din data de 1.11.2012 în sensul că, ceea ce se vede în planșele foto corespunde situației de fapt.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, instanța reține că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii, aplicându-se pentru prima contravenție amenda în cuantumul minim, în timp ce pentru a doua contravenție s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de către recurentul-petent R. T., domiciliat in T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 3268/07.11.2012, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravenționala, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 21 februarie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. N. E. N. P. L.
S. R.
Jud. fond M.L.Ș.
Redactat jud. D.N./05.03.2013
Tehnoredactat gref. G.R./31.03.2013/2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1396/2013.... | Uzucapiune. Decizia nr. 131/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
