Plângere contravenţională. Decizia nr. 651/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 651/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 651/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 651/2015
Ședința publică de la 07 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul - petent P. A., cu domiciliul în oraș Măcin, .. 17, ., ., împotriva sentinței civile nr. 212/07.04.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apelul este declarat în termen, motivat, netimbrat, precum și că intimatul a depus întâmpinare ce a fost comunicată apelantului, după care;
Instanța, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a cererii de apel și lasă cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._ din 3.12.2014, petentul P. A. a solicitat în contradictoriu cu agentul constatator I.P.J. T., anularea procesului verbal de contravenție . nr._/20.11.2014, încheiat de Poliția oraș Măcin.
Soluționând cauza, Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr. 212 din data de 07 aprilie 2015 a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., a înlocuit amenda contravențională în sumă de 540 lei aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 20.11.2014, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.114 alin.1 lit.b din R.A. a O.U.G. nr.195/2002, cu sancțiunea contravențională constând în „ avertisment” și a menținut restul sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 20.11.2014.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._/20.11.2014 petentului P. A. i-a fost aplicată o amendă contravențională în sumă totală de 1080 lei pentru săvârșirea contravențiilor prev.de art.114 alin. 1 lit.”b” din R.A. a OUG nr. 195/2002 – 540 lei și art.35 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 - 540 lei.
Prin plângerea de față, petentul a solicitat anularea procesului verbal ce i-a fost încheiat, motivat de faptul că situația de fapt reținută nu estte reală.
Astfel, acesta arată în plângere că în data de 20.11.2014, orele 11:10 se deplasa cu autoturismul marca Tico, având număr de înmatriculare 30-B-FLL dinspre com. Jijila . orașului Măcin, respectiv, intersecția cu . că s-a asigurat stânga - dreapta după care a virat la stânga spre T., iar la 6 m. a virat dreapta între blocuri pentru a ajunge la garajul său la distanța de cca. 70 m. După ce a coborât din mașină vrând să deschidă garajul, s-a trezit la spatele său cu agentul rutier care i-a cerut actele la control. Rugându-l să spună ce greșeală a făcut agentul a insistat să-i dea actele spunându-i sub formă de amenințare « lasă că o să-ți vină amenda acasă ».
Agentul constatator a depus la dosar întâmpinare în care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal încheiat petentului. Au fost depuse la dosar de către intimat raportul agentului a care a întocmit procesul verbal, fișa de evidență auto a contravenientului (cazierul contravențional) și dovada faptului că agentul de poliție care a aplicat amenda avea calitatea de polițist rutier.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului - art. 34- rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Or, petentul în cauză nu a probat nerealitatea situației de fapt înscrisă în procesul-verbal de contravenție, nesolicitând probe în susținerea plângerii sale.
Față de jurisprudența Curții EDO, instanța a considerat că, într-adevăr, prin asimilarea procedurii contravenționale celei penale, „acuzatul” beneficiază de prezumția de nevinovăție, statuată de art. 6 din Convenția EDO, dar așa cum prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție nu are caracter absolut, nici cea a nevinovăției nu are acest caracter. Aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor poate fi privită doar din perspectiva nuanțată a invocării sarcinii probațiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție, instanța europeană, prin jurisprudența sa, permițând valorificarea prezumțiilor, însă în limite rezonabile.
În măsura în care organul constatator a dovedit prin probe că fapta ilicită reținută în sarcina contestatorului a fost săvârșită de către acesta, nu mai operează în beneficiul contestatorului prezumția de nevinovăție, în vreme ce prezumția de veridicitate a procesului-verbal poate fi invocată.
Astfel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care instanța de judecată îi asigură contravenientului condițiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în sensul dreptului european.
Or, în litigiul dedus judecății, între procesul-verbal de contravenție și documentele depuse de intimată există o legătură indisolubilă, în sensul că acesta se coroborează, pentru mai sus motivele arătate.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța a apreciat că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia reținerii vinovăției contestatorului în săvârșirea contravențiilor pentru care a fost sancționat.
Cu toate acestea, instanța a avut în vedere prevederile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciind că în speța de față aceste dispoziții au fost încălcate doar cu privire la una din contravenții, cea prevăzută de art. 114 alin. lit.”b” din R.A. a O.U.G. nr. 195/2002 (constând în aceea că nu avea luminile de întâlnire aprinse). Astfel, apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 540 lei aplicată petentului față de această contravenție fiind prea mare față de gradul de pericol social al faptei săvârșite de acesta.
Față de această împrejurare, instanța - în respectul disponibilității acțiunii civile, nu a sancționat prin lipsirea de eficienta in întregul său actul constatator care, potrivit legislației contravenționale interne, se bucura de o prezumție relativa de adevăr.
In speță, în raport de critica care se circumscrie modalității de individualizare a sancțiunii, instanța a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii aplicata petentului prin procesul-verbal de contravenție cu privire la contravenția prevăzută de art. 114 alin. lit.”b” din R.A. a O.U.G. nr. 195/2002, cu sancțiunea contravențională constând în „avertisment”, apreciind astfel că sancțiunea juridică, deci si cea contravențională - fie ea principală sau complementară, nu trebuie si nu reprezintă un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta este necesară o justa individualizare a sancțiunii.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 35 alin.2 din O.U.G nr. 195/2002(constând în aceea că a refuzat să prezinte documentele polițistului rutier) instanța a apreciat că sancțiunea aplicată, aceea a amenzii contravenționale în cuantum de 540 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, astfel că menținut restul sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel petentul P. A...
La termenul de judecată din 07 iulie 2015 instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării apelului.
Examinând hotărârea atacată în raport de excepția invocată, tribunalul constată următoarele:
Excepția de netimbrare este o excepție de procedură cu caracter absolut, astfel că poate fi invocată de oricare dintre părți sau de instanță din oficiu. De asemenea, în ceea ce privește, efectele sale, netimbrarea cererii reprezintă o excepție peremptorie, putând împiedica, în caz de admitere, judecata cauzei în apel, astfel că în conformitate cu art. 248 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, analiza ei se impune a fi făcută cu prioritate față de celelalte excepții.
Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 05 iunie 2014, iar prin rezoluția administrativă s-a stabilit în sarcina apelantului - petent obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei corespunzătoare cererii formulate.
Pentru termenul de judecată din data de 07 iulie 2015, apelantul P. A. a fost citat cu mențiunea timbrării apelului promovat.
La termenul stabilit, apelantul – petent nu s-a prezentat în fața instanței și nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 470 alin 2 din Noul Cod de Procedură Civilă, la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar potrivit alin 3, cerința de la alin 2, lipsa dovezii achitării taxei de timbru, poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
De asemenea,conform dispozițiilor art.19 din OUG nr.80/2013, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate se taxează cu 20 lei.
În condițiile în care apelantului - petent i s-a pus în vedere prin citația emisă pentru termenul de judecată din data de 07 iulie 2015, să satisfacă cerința timbrajului, iar acesta nu a dat curs cerinței consacrate de lege, tribunalul urmează a admite excepția și a anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția.
Anulează apelul civil formulat de apelantul - petent P. A., cu domiciliul în oraș Măcin, .. 17, ., ., împotriva sentinței civile nr. 212/07.04.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 07 iulie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud. G.M.F..
Red./dec.civ.jud.N.L./20.07.2015
Tehnored.gref.BFV/20.07.2015/4 ex.
..apelant/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 617/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 129/2012. Tribunalul... → |
|---|
