Plângere contravenţională. Decizia nr. 656/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 656/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 656/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 656/2015
Ședința publică de la 07 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta – petentă S.C. U. - I. S.R.L, cu sediul la av. M. M. din Tulcea, ., .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 3512/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. N. DE A. F. - DIRECȚIA G. ANTIFRAUDĂ F.-DIRECTIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ F. 2 C., cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat av. M. M. pentru apelanta - petentă, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Av. M. M. depune la dosarul cauzei un înscris, reprezentând extras de pe raportul zilnic de la data 23.05.2015, care este data săvârșirii contravenției reținută de organul constatator.
Având cuvântul a mai arătat că la data de 31.06.2014 organul constatator a făcut un control reținând că în data de 23.05.2014 nu s-a emis bon fiscal pentru serviciul de cazare, sens în care s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzută de art. 10 lit. b din O.G. 28/1999.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente în apel pentru dezbateri.
Av. M. M. având cuvântul pentru apelantă în apel pentru dezbateri arată că sancțiunea a fost aplicată în temeiul art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, motivat de faptul că, în urma unui control la punctul de lucru “Pensiunea Nicol” din municipiul Tulcea, s-a constatat că a emis facturi fiscale către persoane fizice, dovada încasării făcându-se prin emiterea unei chitanțe și nu prin eliberarea bonurilor fiscale conform prevederilor OUG nr. 29/1999.
Apărătorul apelantei a mai arătat că O.U.G. nr. 28/1999 s-a modificat la data de 08.05.2015, fiind aplicabile astfel prevederile art. 12 din O.G. nr. 2/2001 alin. 2, referitoare la aplicarea legii mai favorabile.
Fapta de a nu emite bon fiscal există și în vechea reglementare dar și în noua reglementare, însă sancțiunea care se aplică este diferențiată în funcție de suma găsită pentru care nu s-a emis bon fiscal.
A mai arătat că potrivit art. 10 lit. c din noua reglementare fapta este sancționată cu avertisment conform art. 11 lit. e pct. i, în situația în care suma nejustificată este de până la 300 lei dar nu mai mult de 3 % inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate înregistrate de aparatul de marcat fiscal de la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta săvârșită anterior datei controlului.
Av. M. M. a mai arătat că în cauză fapta a fost săvârșită anterior datei controlului, motiv pentru care consideră că se încadrează în dispozițiile de la pct. 1 lit. i, care prevăd că fapta săvârșită se sancționează cu avertisment și nu cu sancțiunea complementară a suspendării activității.
În concluzie, apărătorul apelantei solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul de a se aplica dispozițiile invocate și de a se înlătura sancțiunea complementară a suspendării activității. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Văzând că nu mai sunt motive de amânare, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 13.08.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea având ca obiect plângere contravențională, petenta S.C. U. - I. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Direcția Regională Antifraudă F. 2 C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea sancțiunii complementare a suspendării activității unității Pensiunea Nicol pe o durată de 3 luni, aplicate prin procesul-verbal de contravenție . nr._.
În motivare, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional în urma unui control la punctul de lucru “Pensiunea Nicol” din municipiul Tulcea pentru că a emis facturi fiscale către persoane fizice, dovada încasării făcându-se prin emiterea unei chitanțe și nu prin eliberarea bonurilor fiscale conform prevederilor O.U.G. nr. 29/1999.
Petenta a precizat că pentru serviciile de turism prestate de Pensiunea Nicol se emit facturi fiscale însoțite de bonuri fiscale existând un singur caz când, din eroare, s-a eliberat doar chitanță pentru banii încasați - 60,55 lei - care a fost înregistrată în contabilitatea societății, neproducându-se astfel niciun prejudiciu la bugetul statului întrucât s-au reținut impozitele aferente respectivei încasări.
Organul constatator a aplicat într-o astfel de situație sancțiunea avertismentului și sancțiunea complementară a suspendării activității unității pe o durată de 3 luni. Petenta este de părere că sancțiunea complementară este disproporționată prin raportarea la periculozitatea faptei reținute în sarcina contravenientei dar și prin consecințele pe care le produce.
Intimata a depus în termen întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, cu menținerea procesului – verbal contestat ca legal și temeinic întocmit, arătându-se că procesul – verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea mențiunilor prevăzute de lege iar contravenția săvârșită de către petentă rezultă din înscrisurile anexate.
S-a precizat de către intimată că sancțiunea complementară aplicată are un caracter obligatoriu și nu opțional, justificându-se prin scopul de sancționare și preîntâmpinare a faptelor apte să genereze fenomene economice negative precum evaziunea fiscală.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 3512 din data de 17 decembrie 2014 a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată și a menținut în integralitate procesul – verbal . nr._/31.07.2014 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din 31.07.2014, petenta a fost sancționată cu avertisment și suspendarea activității unității “Pensiunea Nicol” pe o durată de 3 luni în temeiul art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, în urma unui control operativ, inopinat și prin sondaj, efectuat la data de 31.07.2014, ora 13:20, la punctul de lucru al S.C. U. - I. S.R.L. - “Pensiunea Nicol” situat în municipiul Tulcea, ., constatându-se că societatea a emis facturi fiscale către persoane fizice dovada încasării făcându-se prin emiterea unei chitanțe, neeliberându-se bon fiscal conform prevederilor O.U.G. nr. 28/1999, spre exemplu chitanța . nr. 1001/23.05.2014 și factura . nr. 1021/23.05.2014.
În temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile stabilit prin art. 31 alin. (1) al aceluiași act normativ și a procedat la verificarea legalității și temeiniciei procesului – verbal de contravenție.
Având în vedere că procesul – verbal contestat conține mențiunile a căror lipsă este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța a stabilit că acesta a fost legal întocmit.
De altfel, petenta nu a formulat critici care să vizeze legalitatea actului sancționator, ci a criticat, în esență, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității unității “Pensiunea Nicol” pe o durată de 3 luni.
În drept, art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999 prevede: Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (8).
Art. 14 alin. (2) din același act normativ (în vigoare la momentul pronunțării hotărârii) stipulează că: Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.
Instanța a reținut că petenta a săvărșit contravenția prevăzută art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, prin neîndeplinirea obligației de a utiliza aparatul de marcat electronic fiscal, ceea ce înseamnă că procesul-verbal de contravenție contestat întrunește și condiția temeiniciei. Petenta însăși a recunoscut săvârșirea faptei, împrejurările invocate precum culpa personalului neexperimentat, unicitatea faptei sau neproducerea unui prejudiciu la bugetul statului neavând efectul unor cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, în sensul celor prevăzute în art. 14 din OG nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 alin. (1) și art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, instanța a fost de părere că nu se impune anularea sancțiunilor aplicate, avertisment și suspendarea activității unității pe o durată de 3 luni, considerându-le proporționale cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de contravenient, evaluat prin prisma criteriilor enunțate în art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001. Astfel, în procesul-verbal suspus analizei însușit prin semnătură de reprezentantul petentei s-a dat ca exemplu emiterea chitanței . nr. 1001/23.05.2014 și a facturii . nr. 1021/23.05.2014, ceea ce poate fi interpretat în sensul că nu a existat un singur caz în care petenta nu a emis bon fiscal. O astfel de sancțiune complementară, deși are un impact economic negativ asupra situației financiare a petentei, corespunde scopului sancționator și preventiv urmărit de legiuitor în vederea combaterii fenomenului evaziunii fiscale, care la rândul său are un impact negativ asupra economiei naționale. Aplicarea doar a sancțiunii avertismentului ar putea încuraja repetabilitatea unei astfel de conduite.
Mai mult, în art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999 se arată că nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni, ceea ce înseamnă că aplicarea sancțiunii complementare este obligatorie atunci când se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999. O astfel de soluție legislativă, deși criticabilă, este prevăzută într-o normă specială și este derogatorie de la norma generală, respectiv art. 5 alin. (6) din OG nr. 2/2001, care reglementează criteriile în funcție de care se apreciază necesitatea aplicării unei sancțiuni complementare.
De asemenea, art. 21 alin. (3) arată că în primul rând sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ulterior se adaptează la pericolul social al feptei, or, în condițiile în care actul normativ impune în termeni clari aplicarea sancțiunii într-o anumită modalitate, astfel cum este cazul articolului 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999, devine inutilă analiza proporționalității.
Având în vedere că procesul – verbal de contravenție . nr._/31.07.2014 a fost legal și temeinic întocmit, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că se impune să fie menținut în integralitate.
În considerarea argumentelor expuse anterior, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petenta S.C. URMAM – I. S.R.L., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Intimata A. N. de A. F. - Direcția G. Antifraudă F.-Directia Regională Antifraudă F. 2 C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal anularea apelului pentru nemotivare, iar în subsidiar respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Prin întâmpinarea formulată intimata a invocat excepția nulității apelului, justificată de faptul că acesta nu a fost motivat în fapt și în drept.
Potrivit art. 470 alin. 1 din Codul de procedură civilă, printre elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de apel se regăsesc la lit. c și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul.
A mai arătat intimata că, în mod corect, instanța de fond a reținut că societatea apelantă a emis facturi către persoane fizice, dovada încasării făcându-se prin emiterea unei chitanțe, neeliberându-se bon fiscal pentru suma de 60,55 lei.
Prin Încheierea din data de 27 mai 2015, având în vedere prevederile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cu care motivarea apelului nu este obligatorie, motivele putând fi susținute și oral, instanța a respins excepția nulității apelului ca neîntemeiată.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul reține următoarele:
Concluzionează că, în mod corect, prima instanță a reținut legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din 31.07.2014, emis de A.N.A.F. – D.G.A.F. - D. R.A.F 2 C., apelanta-petentă a fost sancționată cu avertisment și suspendarea activității unității “Pensiunea Nicol” pe o durată de 3 luni în temeiul art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999.
În fapt, s-a reținut că, în urma unui control operativ, inopinat și prin sondaj, efectuat la data de 31.07.2014, ora 13:20, la punctul de lucru al S.C. U. - I. S.R.L. - “Pensiunea Nicol” situat în municipiul Tulcea, ., s-a constatat că societatea nu a emis bon fiscal conform prevederilor O.U.G. nr. 28/1999, pentru suma de 60,55 lei încasată potrivit chitanței . nr. 1001/23.05.2014 și a facturii . nr. 1021/23.05.2014.
Cu privire la aplicarea legii contravenționale mai favorabile, tribunalul reține următoarele:
Având în vedere principiul constituțional înscris în art.15 alin.(2) din Legea fundamentală, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 12 din O.G. nr. 2/2001, reglementează: ,,(1)Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. (2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.”
Astfel, potrivit art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, în redactarea în vigoare la data sancționării: Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) […] neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale[…]”,
În privința sancțiunilor aplicabile, potrivit art. 11 din același act normativ, ,,[…] faptele prevăzute la art. 10 lit. […] b), […] se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei; “ iar conform art. 14 alin. (2) din același act normativ: ,,Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), […] atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.
Art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 a fost abrogat prin art. I pct. 8 din O.U.G. Nr. 8 din 22 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată prin Legea Nr. 186 din 2 iulie 2015, însă contravenția constând în neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate este prevăzută de art. 10 lit. c, al cărui conținut a fost modificat prin art. I pct. 9 din O.U.G. Nr. 8 din 22 aprilie 2015.
Potrivit art. 11 alin. 1 lit. e, pct. i din O.U.G. nr. 28/1999, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. Nr. 8 din 22 aprilie 2015, contravenția prev de art. 10 lit. c se sancționează cu avertisment în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este de până la 300 lei inclusiv, dar nu mai mult de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului;
Cum conform raportului ,,Z” cumulat al celor două ture de muncă din data de 23.05.2014, valoarea totală bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal este de 9.298,2 lei, astfel că neemiterea bonurilor fiscale pentru suma de 60,55 lei se circumscrie condițiilor menționate, fiind sancționabilă numai cu avertisment, fără aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității.
În consecință, cum sancțiunea din noul act normativ este mai ușoară, în aplicarea principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, se impune a fi aplicată numai sancțiunea avertismentului.
În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite plângerea contravențională, cu consecința anulării în parte a procesul verbal de sancționare și înlăturării sancțiunii complementare a suspendării activității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta – petentă ., cu sediul la av. M. M. din Tulcea, ., .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 3512/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. N. DE A. F. - DIRECȚIA G. ANTIFRAUDĂ F.-DIRECTIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ F. 2 C., cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite plângerea contravențională, anulează în parte procesul verbal de sancționare și dispune înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07 iulie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier, L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.D.N.P.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. N.L./16.07.2015
Tehnored.gref.B.F.V./16.07.2015./4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 980/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 655/2015. Tribunalul... → |
|---|
