Plângere contravenţională. Decizia nr. 886/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 886/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 886/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 886
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător L. D. P.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului civil promovat de către recurentul-petent I. G., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 2408 din data de 18 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Stoli E., în calitate de apărător al recurentului-petent, care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 216/21.11.2013, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, termenul de judecată s-a acordat pentru lipsa de apărare a recurentului-petent, după care:
La interpelarea instanței, partea prezentă, prin reprezentant, având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul recurentului-petent, av. Stoli E., având cuvântul în susținerea recursului, arată că, se critică hotărârea instanței de fond întrucât la pronunțarea acesteia Judecătoria T. nu a dat eficiență probatoriului administrat în cauză.
Astfel, la încheierea procesului verbal nu au fost respectate dispozițiile legale în materie, acesta nu conține ocupația, locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei. La rubrica „Alte mențiuni” nu sunt cuprinse apărările contravenientului încălcându-se dispozițiile art.16 alin. 7 din OG nr. 2/2001. La momentul încheierii procesului verbal agentul constatator era obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, astfel în lipsa înscrierii mențiunii la această rubrică, contravenientului i s-a încălcat dreptul la apărare. Pentru acest motiv apărătorul recurentului-petent solicită anularea procesului verbal.
S-a mai susținut de către apărătorul recurentului-petent că, pe raza de 500 nu exista niciun martor și se apreciază că, celălalt coleg al polițistului a semnat la rubrica martor, având în vedere că, deși a fost audiat în cauză un martor acesta nu a putut să precizeze cu exactitate împrejurările în care a semnat procesul verbal deși a precizat faptul că frecventează acea rută, sens în care se solicită și din acest punct de vedere, anularea procesului verbal, în măsura în care instanța va trece peste primul motiv arătat.
Pe fondul cauzei, apărătorul recurentului-petent arată că, la data de 22.01.2013 contravenientul se deplasa pe ruta T.-G., iar când traversa loc. Luncavița ar fi încălcat linia continuă. Din depoziția martorului și din susținerile contravenientului, această încălcare a avut loc la ora 10 a.m., era o vreme cu mâzgă, ploaie, șoseaua era acoperită, contravenientul nu avea cum să vadă linia continuă. În conținutul recursului s-au dezvoltat motivele de recurs.
De asemenea, apărătorul recurentului petent solicită să se aibă în vedere că sancțiunea aplicată este prea aspră față de gravitatea faptei (amendă 280 lei și reținerea permisului de conducere) sens în care solicită să se dea eficiență dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Față de toate aceste considerente, apărătorul recurentului-petent, solicită admiterea recursului, anularea procesului verbal de contravenție, iar în măsura în care instanța de control judiciar împărtășește un alt punct de vedere solicită să se aplice măsura avertismentului, având în vedere ocupația contravenientului-șofer.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea introdusă la data de 25 ianuarie 2013 și înregistrată la Judecătoria T. sub nr. 498, petentul I. G. a solicitat instanței în contradictoriu cu IPJ T. anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 22 ianuarie 2013 și în subsidiar aplicarea sancțiunii avertismentului.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru faptul că, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ ar fi încălcat linia continuă pe raza localității Luncavița, județul T. și apreciază că actul de constatare este nul. A invocat faptul că nu au fost consemnate date prevăzute de art. 16 din OG nr. 3/2001, nu i s-a asigurat dreptul de a face obiecțiuni, iar ca martor asistent ar fi fost trecut un alt polițist, coleg al agentului constatator.
Intimata IPJ T. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei T., iar pe fond a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale, prima instanță s-a pronunțat prin încheierea din 26 aprilie 2013, în sensul respingerii acesteia.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22 ianuarie 2013 de IPJ T., petentul I. G. a fost sancționat deoarece a condus autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, iar cu ocazia unei depășiri efectuate pe . localitatea Luncavița, în dreptul imobilului de la nr. 12, a încălcat marcajul continuu.
Petentul a fost sancționat cu 4 puncte de amendă în valoare de 280 lei pentru contravenția prevăzută de art. 120 alin. 1 lit.i din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002 și s-a luat măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării.
A reținut prima instanță că procesul-verbal încheiat întrunește cerințele de legalitate prevăzute de disp.art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, susținerile petentului în sensul anulării procesului-verbal pe motiv că nu s-au menționat locul încheierii, ocupația și locul de muncă al contravenientului, sunt neîntemeiate, întrucât lipsa acestor mențiuni nu atrage sancțiunea nulității absolute a actului de constatare.
Totodată, referitor la faptul că nu i s-ar fi adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, prima instanță a reținut că petentul a semnat procesul-verbal, iar acesta are o rubrică specială „alte mențiuni”, unde contravenientul avea posibilitatea să ceară consemnarea punctului său de vedere.
A reținut prima instanță cu privire la temeinicia procesului-verbal că intimata a făcut dovada săvârșirii contravenției de către petent.
Cu privire la faptul că la rubrica „martor” ar fi semnat un alt agent de poliție, instanța de fond a respins aceste susțineri având în vedere declarația martorului C. P. R., dar și faptul că se constată asemănări între semnătura acestuia de pe procesul-verbal de contravenție și cea din declarația dată în fața instanței.
A reținut prima instanță cu privire la aplicarea sancțiunii că agentul constatator a ținut cont de dispozițiile art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 astfel că, și din acest punct de vedere procesul-verbal este temeinic și legal întocmit.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul, criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a preluat întreaga motivare din plângerea contravențională depusă la instanța de fond.
În speță, recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate din art. 304 Cod pr.civilă pe care își întemeiază recursul și nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise ale sentinței care fac obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată de instanța de fond și la argumentele folosite de aceasta în fundamentarea soluției.
Modalitatea de motivare a recursului constă practic în redarea cererilor formulate și a probelor administrate, fără însă a arăta în concret în ce constă greșeala instanței de fond a cărei hotărâre a atacat-o.
Întrucât nu se poate reține nici din oficiu vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute limitativ de art. 304 Cod pr.civilă în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar, recursul se consideră a fi nefondat.
Astfel, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22 ianuarie 2013 de IPJ T., recurentul a fost sancționat deoarece a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, iar cu ocazia unei depășiri efectuate pe . localitatea Luncavița, în dreptul imobilului de la nr. 12, a încălcat linia de marcaj continuu.
În aceste condiții, organul constatator a procedat la urmărirea acestuia cu autospeciala MAI_ având semnalele luminoase și acustice în funcțiune iar după aproximativ 400 m s-a reușit oprirea autoturismului și a fost oprit folosind semnalele regulamentare și un alt autoturism care se afla în spatele autoturismului recurentului la momentul efectuării depășirii neregulamentare.
Șoferul autoturismului care se afla în spatele autoturismului condus de către recurent se numește C. P. R. și a relatat că a văzut clar momentul în care recurentul a efectuat depășirea neregulamentar. Acest martor a fost audiat și de către prima instanță cu ocazia judecării fondului.
Potrivit art. 120 alin.1 lit.i din HG nr. 131/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor când, pentru efectuarea manevrei, se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Conform art. 103 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută la clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile „nerespectarea regulilor privind depășirea”.
Și în opinia instanței de recurs, agentul constatator a ținut cont la întocmirea procesului-verbal de prevederile art. 21 alin.3 din OUG nr. 2/2001 aplicând o sancțiune corectă, astfel că înlocuirea acesteia cu avertisment nu este posibilă.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge recursul ca nefondat și a se menține hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de petentul I. G., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 2408 din data de 18 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2013.
Președinte, S. R. | Judecător, L. D. P. | Judecător, R. A. V. |
Grefier, D. B. |
Red.jud.fond.G.N.
Red.jud.S.R./16.12.2013
Tehnored.grefier M.M./20.12.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 931/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 185/2013. Tribunalul... → |
|---|
