Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 8/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 8/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.8
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2013
Președinte: F. Șurculescu
Judecător: V. M.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de către apelantul-reclamant G. I. domiciliat in T., ., ., judetul T., impotriva sentintei civile nr.947 din 29.03.2012 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect constatare nulitate absoluta act, in contradictoriu cu intimatii-parati P. I. si P. M., ambii cu domiciliul in T., ..79, jud. T. si intimatii-chemati in garantie PRIMARIA M. T. si C. L. T., ambele cu sediul in T., ., judetul T..
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 23.01.2013, sustinerile in apel ale partilor prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru azi și in aceeasi compunere a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin actiunea civila inregistrata la Judecătoria T. sub nr._ la data de 28.04.2009 reclamanta G. HADICE a chemat în judecată pe pârâții P. I. și P. M., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 697 m.p. situat în T., ..79, jud. T., sau obligarea pârâților la plata contravalorii imobilului și să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.393/14.08.1990 al fostului notariat al Județului T. și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2700 din 29.09.1990, cu privire la terenul în litigiu, cu cheltuieli de judecată.
In motivare reclamanta a aratat că autoarea sa, F. M. a fost proprietara unui teren din care, la data de 09.06.1943, prin înscris autentic, a înstrăinat numitei P. E., suprafața de 308 m.p.
A arătat reclamanta că, prin fraudarea legii, notarul care a eliberat certificatul de moștenitor de pe urma defunctei P. E., a susținut că imobilul dobândit prin cumpărare în anul 1943 este în suprafață de 1300 m.p., împrejurare față de care și contractul prin care pârâții au cumpărat de la moștenitorul defunctei terenul în discuție este nul absolut cu privire la suprafața de teren în plus față de cea care exista în patrimoniul succesoral în realitate.
S-au atașat cererii înscrisuri, în copie, iar în drept s-au invocat dispozițiile art.180-184 C.proc.civ. și art.480 rap.la art.481 din Codul civil.
Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat respingerea cererii reclamantei și constatarea dobândirii de către ei a dreptului de proprietate asupra imobilului prin efectul uzucapiunii.
Au arătat pârâții-reclamanți că, la momentul dezbaterii succesiunii defunctei P. E., i s-a adus la cunoștință notarului public că suprafața de teren pe care aceasta a stăpânit-o în realitate, exercitând o posesie publică, neîntreruptă și sub nume de proprietari, este de 1300 m.p., împrejurare față de care având în vedere și dispozițiile legale incidente în cauză la data respectivă, nu i se poate imputa notarului nici un act de viclenie de natură a susține frauda la lege.
Au mai arătat pârâții-reclamanți că după decesul numitei P. E., moștenitorul acesteia, I. C. de la care în anul 1990 au cumpărat terenul, și ei după acest moment au continuat să folosească imobilul în condițiile necesare dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
În drept părății-reclamanți au invocat disp.art.115 și urm. C.proc.civ., art.1890 C.civ. și art.274 C.proc.civ.
Pârâții-reclamanți au formulat și o cerere de chemare în garanție a Primăriei T. și a Consiliului L. T., cu privire la care, în ședința publică din data de 22.02.2010, au arătat că renunță la judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 22.02.2010, în conformitate cu disp.art.243 alin.1 pct.1 C.proc.civ. instanța a dispus suspendarea judecății și a fost reluată la data de 10.01.2011 prin cererea formulată în acest sens de către moștenitorul reclamantei decedată în cursul procesului, G. I..
La cererea părților, instanța a administrat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul reclamantului și cu expertiză tehnică topografică.
Raportul de expertiză întocmit de expert F. G. a fost depus la dosarul cauzei la data de 11.10.2011.
Pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului în litigiu s-a dispus efectuarea unei expertize imobiliare, lucrare ce a fost înaintată la dosarul cauzei la data de 11.11.2011.
S-a atașat dosarul cu nr._ .
Prin sentința civilă nr. 947/29.03.2012 pronunțată în dosar nr_ Judecătoria T. a respins ca nefondate cererea principală formulată de reclamantul - pârât G. I., în contradictoriu cu pârâții - reclamanți P. I. și P. M., și cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți P. I. și P. M., în contradictoriu cu reclamantul – pârât G. I..
A luat act de renunțarea părților la judecată relativ la cererea de chemare în garanție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art.85 alin.1 din Lg.36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești, anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
În afară de cei ce emit pretenții asupra succesiunii, mai sunt îndreptățiți să ceară anularea certificatului de moștenitor și acei ce au fost prejudiciați prin eliberarea și cuprinsul lui.
Între aceștia se pot afla acei ce pretind că bunurile proprietatea lor se află înscrise în certificatul de moștenitor și au fost recunoscute ca fiind ale moștenitorilor și anume ca provenind de la defunctul a cărui succesiune s-a dezbătut de către notarul public și în urma căruia s-a eliberat certificatul.
Acțiunea în anularea certificatului de moștenitor introdusă de o atare persoană îmbracă forma unei acțiuni în revendicare, în care caz reclamantul trebuie să facă dovada proprietății bunului.
În cauză, deși se susține de către reclamantă că suprafața de 697 m.p. din terenul pe care prin certificatul de moștenitor nr. 393/1990 notarul l-a reținut ca făcând parte din masa succesorală, este proprietatea sa, dobândit prin moștenire de la bunica maternă, F. M., nu s-au produs probe în acest sens.
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 486/1943 atestă doar vânzarea unui teren în suprafață 380 m.p. către numita P. E., iar mențiunile din cuprinsul actului referitoare la suprafața de teren rămasă în proprietatea vânzătoarei nu dovedesc, prin ele însele, existența în patrimoniul acesteia a dreptului de proprietate pe care îl pretinde reclamanta.
Nici decizia civilă nr. 677 pronunțată de Tribunalul T. la data de 29 septembrie 2008 nu constituie un titlu de proprietate pentru terenul revendicat, întrucât, pe lângă faptul că pârâții nu au fost părți în acel proces, această hotărâre judecătorească vizează un alt teren.
Prin urmare, atât timp, cât reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate, atât cererea în revendicare cât și cererea în anularea certificatului de moștenitor nr.393/14.08.1990 a Notariatului de Stat T. și a contractului de vânzare-cumpărare nr.2700 din 29.09.1990, trebuie respinse.
S-a mai reținut că notarul a întocmit certificatul de moștenitor a cărui anulare se cere cu încălcarea prevederilor legale, reținând în patrimoniul defunctei o suprafață de teren mai mare decât suprafața din titlu, însă admiterea unei acțiuni în constatarea nulității absolute este condiționată de existența unei vătămări a drepturilor persoanei care o promovează, or reclamantul nu a dovedit un drept de proprietate al său sau al autoarei sale în ce privește terenul reținut în certificatul de moștenitor și dobândit în proprietate prin cumpărare de către pârâți, astfel că cererea sa în legătură cu constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.393/14.08.1990 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.2700 din 29.09.1990, nu se justifică.
Pe cale de consecință a fost respinsă și cererea reconvențională formulată de pârâți.
Împotriva sentinței civile nr. 947/29.03.2012 pronunțată în dosar nr_ de Judecătoria T., a declarat apel reclamantul G. I. solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivare, a arătat că prima instanță a schimbat obiectul cererii din constatarea nulității absolute, în anularea certificatului de moștenitor nr.393/14.08.1990 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.2700 din 29.09.1990, iar cum promovarea acțiunii s-a făcut la data de 28.04.2009, iar actele contestate sunt din 1990, „anularea” înscisurilor ar fi fost paralizată de prescripția dreptului la acțiune, în timp ce constatarea nulității este imprescriptibilă.
Se mai arată că în materia nulităților absolute vătămarea se prezumă, iar persoana interesată nu are obligația de a proba, astfel încât prima instanță nu a anaizat frauda la lege ca si cauză de nulitate absolută.
Apelantul arată că proba fraudei este neechivocă, prin încheierea de finalizare din 14.08.1990 notarul de stat în calitate de funcționar public, a modificat înscrisul olograf în sensul că a trecut în loc de suprafața de teren de 308 mp suprafața de 1300 mp.
În ceea ce priveste capătul de cerere privind revendicarea, decizia nr. 677/29.09.2008 a Tribunalului T. nu constituie titlu de proprietatea asupra terenului de 697 mp, deoarece suprafața de 294,70 mp nu intra in terenul deținut de F. M..
Se arată că prin decizia nr. 677/29.09.2008 a Tribunalului T. a constatat că:
„Instanța de fond a reținut greșit că nu rezultă din acest act ce suprafață de teren a rămas vânzătoarei întrucât există mențiune în cuprinsul actului în sensul că restul din curtea proprietarei pe o lungime de 28 m în linie dreaptă și la miazănoapte de restul proprietății vânzătoarei pe o lungime de 11 metri.
Mai mult decât atât, terenul revendicat de către reclamantă a fost identificat, pe baza măsurătorilor și a localizării după vechiul act de proprietate, de către expert topograf Staraș D., sens în care s-a întocmit și schița de plan anexă la expertiză, de unde rezultă că imobilul revendicat care face obiectul litigiului, este în suprafață de 294,70 m.p. colorat cu culoare galbenă (fila 84 bis dosar fond).
Mai rezultă, de asemenea, că acest imobil, casă de locuit și suprafața de 294,70 m.p. este deținut de P. T., fără niciun titlu, astfel că simpla deținere de către unitatea deținătoare a imobilului, fără a putea prezenta un titlu legal de deținere face dovada preluării abuzive a imobilului.
A rezultat din probele administrate că bunica reclamantei a avut în proprietate imobilul revendicat, că acest imobil se află în deținerea Primăriei T., fără niciun titlu, că reclamanta este moștenitoare a bunicii sale F. M., iar mama reclamantei Sevinci I. este și ea decedată și nu are relevanță că ar putea fi și alți moștenitori de vreme ce o acțiune în revendicare poate fi introdusă chiar numai de către un singur moștenitor”.
Apelantul arată că este evident că suprafața de 294,70 mp din dispozitivul deciziei nr. 677/29.09.2008 a Tribunalului T. face parte integrantă din terenul pe care l-a avut F. M. după anul 1943, când și-a vândut o parte din teren către P. E..
S-a mai învederat că din analiza probelor administrate în cauza rezultă că decizia nr. 677/29.09.2008 a Tribunalului T. este titlu executoriu, ca reclamanta G. HADICE a fost moștenitoarea bunicii sale F. M.. De asemenea, suprafața de 308 mp era lângă proprietatea terenului reținut de F. M..
Titlul de proprietate al reclamantei il reprezintă decizia nr. 677/29.09.2008 a Tribunalului T. pentru suprafața de 297,70 mp, iar pentru diferența de 697,30 mp se regăsește în actul deținut de I. C., atunci când prin fraudă a convenit cu notarul să modifice încheierea din 14.08.1990 și certificatul de moștenitor.
De asemenea, hotărârea primei instanțe este greșită si prin renunțarea pârâților la cererea de chemare în garanție, cât și cu privire la compensarea tuturor cheltuielilor de judecată, cerera trebuia să fie anulata ca netimbrată, iar cheltuielile de judecată excludea compensarea parțială a acestora.
Față de cele arătate anterior, apelantul G. I. solicită hotărârii atacate, reținerea spre rejudecare cu consecința admiterii acțiunii.
Intimații P. I. și P. M. au formulat întâmpinare prin care au invocat pe de o parte excepția netimbrării anticipate a cererii, deși au ridicat aceasta excepție în fața instanței de fond, iar pe de altă parte excepția lipsei calității procesuale pasive, reclamantul invocând faptul că notariatul de stat a fraudat legea, iar pârâții intimați arătând că nu au nicio calitate.
Se mai solicita ca instanța să se pronunțe pe cale incidentală cu privire la certificatele de deces a numitei Sevinci I. (mama reclamantei) născuta în 1907 si de naștere al bunicii materne F. M. născuta în 1934.
Față de împrejurarea că apelul nu a fost motivat în termenul legal solicita decăderea din dreptul de a propune probe.
De asemenea, intimații solicita obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pe care le vor face în apel.
Analizând sentința apelată, tribunalul constată următoarele:
Intimații au invocat excepția netimbrării actiunii si excepția lipsei calității procesuale pasive.
În ceea ce privește excepția netimbrării cererii instanța urmează a analiza distinct ceea ce s-a întâmplat în primă instanța și în instanța de apel.
În ceea ce privește prima instanța, intimatul invocă faptul că reclamantul G. I. nu a achitat anticipat sumele reprezentând taxa judiciara de timbru pentru capete de cerere formulate.
După cum se observă din cererera de chemare în judecata, reclamantul solicita să dispună obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 697 m.p. situat în T., ..79, jud. T. sau obligarea pârâților la plata contravalorii imobilului și să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.393/14.08.1990 al fostului Notariat al Județului T. și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2700 din 29.09.1990, cu privire la terenul în litigiu, fiind vorba de doua capete de cerere în care valoarea taxei este variabila si se stabileste în raport de obiectul contractului si o taxă fixă.
Astfel, în mod corect instanța a dispus efectuarea unei expertize imobiliare pentru a stabili valoarea terenului în litigiu, pentru ca prin încheierea din 12.12.2011 să dispună reclamantului să achite diferență taxa judiciar de timbru până la concurența sumei de 5256 lei, reclamantul G. I. conformându-se așa cum rezultă din chitanța aflată la fila 28 vol II din dosarul primei instanțe.
În ceea ce priveste apelul, instanța reține că apelantul a achitat taxajudiciara de timbru si timbru judiciar asa cum rezultă din chitanța dela fila 36 si din timbrele mobile aflate la dosar astfel încât va fi respinsă ca nefondata excepția netimbrării actiunii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive instanța urmează a analiza această excepția în situatia particulară în care este invocata de intimati prin întâmpinare în condițiile în care au renunțat la apelul introdus.
Excepția lipsei calității procesuale pasive face parte din categoria excepțiilor absolute ce se caracterizează prin aceea ca pot fi invocate de oricare dintre părțile litigiului, de procuror sau de instanță din oficiu, chiar și-n căile de atac.
Problema care se pune este daca aceasta excepție ar putea fi invocata, daca prin admiterea ei s-ar înrăutăți situația parții care a exercitat calea de atac.
Față de principiul mai sus enunțat(non reformatio in pejus), răspunsul trebuie să fie negativ, aceasta fiind si o sancțiune împotriva pârâtului nediligent care nu a declarat apel principal sau incident.
Instanța va analiza apelul formulat de reclamant analizând si calitatea procesuala fără a se putea pronunța pe cale de excxepție asupra acesteia.
În ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.393/14.08.1990 al fostului Notariat al Județului T., intimații pârâți au arătat că ar fi trebuit chemat în judecata notariatul care a emis actul și nu pârâții P. I. și P. M..
Instanța observa că excepția a fost corect ridicată de pârâți, chiar dacă motivarea acesteia nu este temeinică, dar așa cum s-a arătat mai sus nu se poate pronunța asupra acesteia.
Notariatul de stat, care a eliberat certificatul de moștenitor a cărui anulare se solicită, a fost desființat prin apariția Legii nr. 36/1995, iar, în raport de pretențiile reclamantei formulate prin prezenta cerere, calitate procesuală pasivă pot avea persoanele ce figurează în aceste acte și nu instituțiile care le-au eliberat.
Nu se poate susține nici că notarii publici sunt continuatorii foștilor notari de stat, întrucât așa cum rezultă din dispozițiile Legii nr. 36/1995, arhiva fostelor notariate de stat s-a predat judecătoriilor, iar atribuțiile foștilor notari de stat au fost preluate de notarii publici.
Tribunalul reține că pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ anumite conditii, care sunt, în același timp, și condiții de exercițiu a acțiunii civile, a oricarei forme procedurale ce intră în conținutul acțiunii civile, și anume: calitatea procesuală, capacitatea procesuală, existența unui interes și afirmarea unui drept sau a unei situații juridice pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Calitatea procesuală presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitatea procesuală activă), precum și intre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă).
Acțiunea în constatarea nulității unui act juridic poate fi introdusa de orice parte interesată, urmând ca cererea sa fie judecată exclusiv în contradictoriu cu părțile care figureaza in actul respectiv.
Din analiza certificatului de moștenitor nr.393/14.08.1990 al fostului Notariat al Județului T. se reține că pârâții P. I. și P. M. nu sunt părți ale actului, fiind terți față de acesta, astfel încât chemarea acestora în calitate de pârâți într-o cerere privind nulitatea absoluta parțiala a actului este inadmisbilă.
Pe de altă parte, apelantul invoca drept motiv de nulitate absoluta frauda la lege în sensul că proba fraudei este neechivocă, prin încheierea de finalizare din 14.08.1990 notarul de stat în calitate de funcționar public, a modificat înscrisul olograf în sensul că a trecut în loc de suprafața de teren de 308 mp suprafața de 1300 mp.
Instanța reține că,așa cum arată chiar apelantul în cererea sa, frauda la lege presupune încălcarea intenționată de către părți a dispozițiilor imperative ale legii.
Întradevăr ceea ce se prezumă este buna credinta, iar intenția fraudulosa manifestată prin întocmirea unui act trebuie dovedita de reclamant.
Fiind vorba de un fapt juridic, proba poate fi făcuta prin orice mijloc de proba, reclamantul limitându-se la utilizarea unor prezumții simple necoroborate cu alte probe astfel încât instanța nu poate reține că certificatului de moștenitor nr.393/14.08.1990 este lovit de nulitate.
Așa cum s-a arătat anterior, aceatsa nulitate nu ar fi trebuit opusă pârâților din cauza pendinte, ci celui care apare în certificatul dee mostenitor.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2700 din 29.09.1990, instanța reține că atunci când disputa procesuală poartă asupra validității unei convenții, chemarea în judecată a tuturor părților cocontractante, se privește a fi o necesitate juridică obiectivă.
Și asta pentru că, așa cum constant a statuat doctrina în materie și mai apoi tot constant a confirmat jurisprudența, este de neconceput ca același act, expresie a unuia și aceluiași consimțământ să fie în același timp valabil față de o parte și nevalabil față de cealaltă.
În cauza ar fi trebuit chemat și vânzătorul, I. C., iar în cazul în care acest este decedat (fapt afirmat în cursul judecății cauzei în primă intanță), în cauza ar fi trebuit introdusi moștenitorii acestuia pentru a fi acoperita lipsa calității procesuale pasive depline.
Așa cum s-a arătat anterior, instanța nu va admite excepția inadmisibilității cererii pentru a nu se încălca principiul non reformatio in pejus.
Instanța reține că apelantul a invocat același motiv de nulitate absoluta si pentru acest capăt de cerere, frauda la lege, fară a putea dovedi acest fapt.
În ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea, apelantul arată că prin decizia nr. 677/29.09.2008 a Tribunalului T. a constatat că din probele administrate rezultă că bunica reclamantei a avut în proprietate imobilul revendicat, că acest imobil se află în deținerea Primăriei T., fără niciun titlu, că reclamanta este moștenitoare a bunicii sale F. M., iar mama reclamantei Sevinci I. este și ea decedată și nu are relevanță că ar putea fi și alți moștenitori de vreme ce o acțiune în revendicare poate fi introdusă chiar numai de către un singur moștenitor”.
Apelantul arată că titlul de proprietate al reclamantei il reprezintă decizia nr. 677/29.09.2008 a Tribunalului T. pentru suprafața de 297,70 mp, iar pentru diferența de 697,30 mp se regăsește în actul deținut de I. C., atunci când prin fraudă a convenit cu notarul să modifice încheierea din 14.08.1990 și certificatul de moștenitor.
În ceea ce privește dovada dreptului de proprietatea, instanța reține că pentru suprafața de 697 mp pe care reclamantul apelant G. I. invoca contractul de vânzare cumpărare din 19.06.1943 dintre Fruntelata M. si P. E..
Din cuprinsul acestuia se reține că Fruntelata M. i-a vândut numitei P. E. o suprafață de 308 mp, suprafața care face parte, conform afirmației vânzătoarei din curtea casei sale.
Astfel simpla afirmație a numitei Fruntelata M. ca terenul înstrăinat face parte din curtea sa, nu poate face dovada proprietații atât timp cât nu este completată de un înscris doveditor care să faca dovada că cele afirmate de vânzătoare ar fi reale.
De asemenea, mențiunea că terenul vândut ar face parte din curtea sa nu poate determina întinderea suprafetei pe care aceasta ar fi detinut-o, deoarece fără a arăta care este suprafața pe care ar fi avut-o mostenitorii vânzătoarei ar putea revendica orice suprafața de teren care se învecinează cu suprafața de 308 mp ce apare în actul din 1943.
Astfel, instanța reține că reclamantul apelant nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat astfel încât soluția instanței derespingere si a acestui capăt de cerere este corect.
În ceea ce privește invocarea faptului că hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce privește renunțarea pârâților la cererea de chemare în garanție, în loc de anularea ca netimbrată, instanța constată că reclamantul nu are nici un interes de a invoca acest fapt, deoarece raportul juridic este numai între pârâti si chematul în garanție, neexistând vreo legătura între chemații în garanție si reclamant, iar admiterea unei astfel de cereri a apelantului nu i-ar aduce nici un fel de avantaj, chiar si moral
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că reclamantul a avut trei capete de cerere distincte care i-au fost respinse, în timp ce pârâții au formulat o cerere reconvenționala cu un singur capăt de cerere si o cerere de chemare în garanție la care au renunțat astfel încât instanța apreciaza că în mod corect s-a dispus compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția netimbrării actiunii invocată de intimații pârâți ca nefondată.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant G. I. domiciliat in T., ., ., judetul T., în contradictoriu cu intimații pârâți P. I. și P. M. ambii cu domiciliul in T., ..79, jud. T. si intimatii-chemati in garantie PRIMARIA M. T. si C. L. T., ambele cu sediul in T., ., judetul T., împotriva sentinței civile nr. 947/29.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria T..
Obligă apelantul G. I. la plata sumei de 3.000 lei către intimații P. I. și P. M. reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședinta publica din 30 ianuarie 2013.
Președinte,Judecător,Grefier,
F. Șurculescu V. M. P. L.
Red.jud.F.Ș./28.02.2013.
Tehnored.gref.P.L./07.03.2013/7ex.
.>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Fond funciar. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul TULCEA | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 743/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
