Plângere contravenţională. Decizia nr. 25/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 25/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 25/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: L. N.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul R. M. cu domiciliul în ., ., jud.Bihor, împotriva deciziei civile nr.29/31.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatorul R. M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 29 din 31.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin această decizie i-a fost respinsă contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.328/17.05.2012 pronunțată în recurs de Tribunalul T. în dosarul nr._, ca nefondată.
A mai precizat contestatorul că respingerea recursului, ca inadmisibil, pe motiv că sentința atacată este definitivă și irevocabilă, în baza art. 118 alin. 31 din O.U.G. nr. 195/2012, alineat introdus prin Legea nr. 202/2010 este un abuz de drept, încălcându-i-se dreptul la calea de atac a recursului, așa cum prevăd dispozițiile art. 299 alin. 1 Cod pr. civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
A mai susținut contestatorul că, această limitare a dreptului de acces liber la justiție prin impunerea unui singur nivel jurisdicțional este de mare gravitate judiciare deoarece procedura contravențională se desfășoară după procedura penală și potrivit art.2 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană a drepturilor omului, statele membre în C.E. trebuie să asigure un dublu grad de jurisdicție.
Astfel, se arată de către contestator că în lumina acestor expuneri Tribunalul T. nu are scuze în a se prevala de Legea nr.202/2010 și art.118 alin.31 din O.U.G. nr.195/2002 sau că acest aliniat 31 a fost declarat neconstituțional după data la care a fost pronunțată sentința civilă nr.4010/16.12.2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei T..
În drept, contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 317 și 318 din vechiul Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ petentul R. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, întocmit de I.P.J. T. la data de 04.01.2011, solicitând anularea acestuia și exonerarea sa de sancțiunile aplicate.
Prin sentința civilă nr. 4010 din 16.12.2011 a Judecătoriei T. a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de către petentul R. M..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul R. M., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin decizia civilă nr. 328 din 17.05.2012 a Tribunalului T. a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de recurentul R. M. împotriva sentinței civile nr. 4010 din 16.12.2011 a Judecătoriei T..
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că potrivit prevederilor Legii nr. 202/2010 art. X, O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice la art. 118 alin 31 hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă, iar pe cale de consecință, sentința civilă nr. 4010 din 16.12.2011 pronunțată de Judecătoria T. nu are calea de atac a recursului.
Împotriva acestei decizii recurentul R. M. a formulat contestație în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului T. și care a fost respinsă ca nefondată reținându-se că, în adevăr, prin Decizia Curții Constituționale nr. 500/15.05.2012 a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 118 alin 31 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt neconstituționale.
Însă, mai sus amintita decizie a fost publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 492 din 18.07.2012.
Or, potrivit art. 147 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În aceste coordonate, nu au putut fi primite susținerile contestatorului potrivit cărora recursul să ar fi trebuit judecat în fond în condițiile în care decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul T. la data de 17.05.2012 iar decizia Curții Constituționale a fost, astfel cum s-a arătat, publicată ulterior în Monitorul Oficial, la data de 18.07.2012.
Prin cererea de față, contestatorul R. M. consideră că față de dispozițiile art.2 din Protocolul nr.7 la Convenția europeană a drepturilor omului și a art.6 din Convenție, Tribunalul T. nu avea scuze în a se prevala de Legea nr.202/2010 și art.118 alin.31 din O.U.G. nr.195/2002 sau că acest aliniat 31 a fost declarat neconstituțional după data la care a fost pronunțată sentința civilă nr.4010/16.12.2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei T..
Examinând cauza, în raport de susținerile formulate în contestația în anulare, Tribunalul constată următoarele:
Conform art. 317 Cod proc. civilă, hotărârile judecătorești irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele expres arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Potrivit art. 318 alin. 1 Cod proc. civilă, hotărârile judecătorești de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Pentru aceleași motive, contestatorul a mai formulat o contestație în anulare ce a fost respinsă prin Decizia nr. 29/31 octombrie 2012 a Tribunalului T. și tocmai această decizie face obiectul contestației în anulare din prezenta cauză.
Tribunalul constată că motivele invocate de către contestator nu se încadrează în dispozițiile art. 317 Cod proc. civilă, nefiind dovedită vreo situație din cele expres prevăzute și nici în cele prevăzute de art. 318 alin. 1 Cod proc. civilă.
Pe lângă faptul că, contestatorul a înțeles să formuleze contestație în anulare împotriva unei decizii pronunțată tot în contestație în anulare, și că o decizie pronunțată în contestație în anulare nu poate face obiectul unei alte contestații în anulare, Tribunalul constată că nici motivele de contestație invocate nu sunt specifice contestației în anulare, așa cum a reținut și instanța prin Decizia nr. 29 din 31 decembrie 2012, sens în care contestația în anulare a fost respinsă ca nefondată.
Față de aceste considerente, cum nu sunt întrunite cerințele art. 317 și art. 318 Cod proc. civilă privind contestația în anulare, cum după respingerea contestației în anulare nu se poate promova o altă contestație pentru motive care existau la data judecății celei dintâi, se va respinge cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația în anulare promovată de contestatorul R. M. cu domiciliul în ., ., județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 29/31.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. cu sediul în T., ., județul T., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
L. N.
13.12.2013/red.jud.EB
Tehnored.DS/ex. 2/17.12.2013
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 858/2013. Tribunalul... → |
|---|
