Pretenţii. Decizia nr. 27/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 27/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 27/2013
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta chemat în garanție DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. T. cu sediul în T., . bis, jud.T., împotriva sentinței civile nr.2490/26.07.2011 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. P. P. S.A. P. II I. I. cu sediul procesual în T., ., . și intimata pârâtă R. B. - S. T. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect pretenții.
Încheierea din 16 ianuarie 2013 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Sub nr._ din data de 17.11.2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului T., cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. P. P. S.A. prin Cabinet Individual de Insolvență I. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. B. S.A. prin S. T., prin care s-a solicitat instanței de judecată, ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 20.967 lei, sumă care să fie actualizată cu dobânda de referință a BNR și cu inflația la data plății efective, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a D.G.F.P. T., prin care a invocat pe cale de excepție necompetența materială a Tribunalului T. raportat la cuantumul pretențiilor iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A arătat pârâta că la momentul la care s-au solicitat informații prin adresa nr. 2360/11.05.2007, nu s-a făcut dovada calității de reprezentant de către lichidatorul de atunci ROVI NOW S.P.R.L., în sensul că nu s-a atașat nicio sentință prin care să se demonstreze calitatea invocată iar adresa a fost depusă la o altă unitate bancară decât cea la care S.C. P. P. S.A. avea deschis contul, respectiv Agenția T. în loc de Agenția Dunărea, motiv pentru care nu s-a putut lua măsura blocării contului. A mai arătat pârâta că plata s-a făcut în baza unei executări silite prin poprire către D.G.F.P. T., creditor privilegiat care a și solicitat deschiderea procedurii de insolvență, profitând astfel reclamantei.
Legal citată, chemata în garanție a depus întâmpinare la data de 04.02.2010 prin serviciul registratură al instanței, invocând pe cale de excepție prematuritatea acțiunii formulate de reclamantă, motivat de faptul că nu s-a respectat procedura prealabilă în vederea restituirii de sume potrivit dispozițiilor art. 117 din O.G. nr. 92/2003 republicată iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
P. Sentința civilă nr. 531/05.03.2010 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul T. a admis excepția de necompetență materială și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei T..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 15.04.2010, sub nr._ iar prin Sentința civilă nr. 2560/16.09.2010 s-a admis excepția de necompetență materială, s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului T., s-a constatat conflictul negativ de competență și a fost sesizată Curtea de Apel C. în vederea soluționării acestui conflict.
P. Sentința civilă nr. 28/. pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei T..
După soluționarea conflictului de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub număr de dosar_, la data de 28.02.2011.
Soluționând cauza, instanța prin sentința civilă nr.2490 din 26 iulie 2011 a respins excepția de prematuritate a cererii formulate de reclamanta S.C. P. PERIBONA S.A. T. prin Cabinet Individual de Insolvență I. I., având ca obiect pretenții, invocată de chemata în garanție DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. T., ca neîntemeiată.
A fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. P. PERIBONA S.A. T. prin Cabinet Individual de Insolvență I. I., fiind obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 20.967 lei la care se adaugă dobânda legală calculată asupra acestei sume începând cu data de 03.03.2008 și până la data plății efective, ambele actualizate cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.
A fost respinsă excepția de netimbrare a cererii de chemare în garanție formulate de pârâtă, invocată de reclamanta S.C. P. PERIBONA S.A. T. prin Cabinet Individual de Insolvență I. I., ca nefondată.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. T., cu sediul în municipiul T., . bis, județul T., fiind obligată chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 20.967 lei la care se adaugă dobânda legală calculată asupra acestei sume începând cu data de 03.03.2008 și până la data plății efective.
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată și a fost obligată chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 1.373 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond, examinând cu prioritate excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de chemata în garanție prin întâmpinare, în condițiile art. 137 Cod procedură civilă, a constatat caracterul său neîntemeiat, justificat de următoarele considerente:
Art. 117 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată, enumeră în lit. a) - h) sumele care se restituie, la cerere, debitorului respectiv sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, cele plătite în plus față de obligația fiscală, cele plătite ca urmare a unei erori de calcul, cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, cele de rambursat de la bugetul de stat, cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii, cele rămase după efectuarea distribuirii sumei rezultate din executare potrivit ordinii de preferință prevăzute de codul de procedură fiscală, cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.
Aceste dispoziții legale nu pot fi interpretate, însă, în sensul instituirii unei proceduri obligatorii și prealabile sesizării instanței de judecată competente, întrucât acolo unde legiuitorul a înțeles să instituie o astfel de procedură, a prevăzut-o în mod expres, situație care nu se regăsește în conținutul articolului mai sus menționat.
Examinând excepția de netimbrare a cererii de chemare în garanție, invocată de reclamantă, în condițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța de fond a constatat caracterul său nefondat, justificat de următoarele considerente:
Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor de timbru și se taxează diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 10 cererile reconvenționale, cererile de intervenție și de chemare în garanție se taxează după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale.
De asemenea, potrivit art. 20 alin. 1 din același act normativ, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. 2 și 3, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii.
Or, potrivit înscrisului de la fila 31 din dosar (vol. I) a rezultat că pârâta a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de chemare în garanție, fiind depusă dovada în acest sens la termenul de judecată din data de 08.01.2010 (fila 38 vol. I).
Pe fondul cauzei, examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat următoarele:
În fapt, deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva reclamantei S.C. P. P. S.A., a fost dispusă prin Sentința civilă nr. 1.899/. pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, hotărâre prin care s-a dispus și notificarea deschiderii procedurii tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, dispunându-se și celelalte măsuri prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu ocazia deschiderii procedurii simplificate a insolvenței; potrivit dispozițiilor art. 48 din actul normativ menționat, prin notificarea din data de 25.10.2007, s-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului judiciar desemnat la acel moment, Rovi Now S.P.R.L. (fila 34 vol. I).
P. adresa nr. 2360/05.11.2007, Rovi Now S.P.R.L. a solicitat R. B. S.A. S. T. informații privind disponibilitățile din contul debitoarei iar prin adresa nr. 4547/08.11.2007 i s-a comunicat faptul că, din lipsă de activitate, contul în cauză este restricționat, soldul fiind zero iar A.F.P. T. a înființat poprire asupra acestuia pentru suma de 21.130,58 lei (fila 4, 35 vol. I).
Din extrasul de cont al reclamantei deschis la R. B. S.A. Agenția Dunărea T., rezultă că la data de 29.02.2008 soldul zilei era în cuantum de 21.014,97 lei (fila 5 vol. I).
La data de 03.03.2008, se debitează acest cont cu suma de 20.968 lei, făcându-se viramente către A.F.P. T. în baza adresei de înființare poprire nr._/31.07.2006, soldul final al zilei rămânând în sumă de 46,97 lei (fila 6 - 7 vol. I).
În drept, raportul juridic ce formează obiectul prezentului litigiu este reglementat de dispozițiile Legii nr. 85/2006 astfel cum era în vigoare la data efectuării viramentului către chemata în garanție.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, toate cheltuielile aferente procedurii, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului; plățile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziții emise de debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidator; disponibilitățile bănești vor putea fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
Potrivit art. 36 din același act normativ, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
De asemenea, conform art. 37, prin sentința de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va dispune comunicarea acesteia către instanțele judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitorului declarat la registrul comerțului și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.
Potrivit art. 46, în afară de plățile permise pe perioada de observație sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule; debitorul și/sau, după caz, administratorul judiciar sunt obligați să întocmească și să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plățile și compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii și valorii acestora și a datelor de identificare a cocontractanților.
În conformitate cu prevederile art. 48, prin sentința sau, după caz, încheierea având drept efect ridicarea dreptului de administrare, judecătorul-sindic va da dispoziții tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului; încălcarea dispozițiilor judecătorului-sindic, atrage răspunderea băncilor pentru prejudiciul creat, precum și o amendă judiciară de la 4.000 lei la 10.000 lei.
Pârâta a invocat faptul că la adresa nr. 2360/05.11.2007 comunicată Sucursalei T., nu a fost atașată și dovada calității de reprezentant de către Rovi Now S.P.R.L., or, acestă apărare nu poate fi primită de către instanță întrucât în aceste condiții nu s-ar putea explica de ce pârâta, societate bancară supusă prevederilor O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, a înțeles să transmită informații cu caracter confidențial privind contul clientului său S.C. P. P. S.A. către o persoană fără calitate.
Chiar și în situația în care s-ar primi susținerile pârâtei, textul de lege prevăzut de art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 sancționează cu nulitate absolută toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, independent de îndeplinirea oricărei alte condiții, exceptând doar actele autorizate de judecătorul sindic și ca o consecință firească se impune repunerea în situația anterioară.
Instanța de fond nu a primit nici critica pârâtei precum că notificarea s-a transmis către o altă unitate bancară decât cea la care reclamanta avea deschis contul și astfel, nu s-a putut lua măsura indisponibilizării, întrucât băncile au o bază de date centralizată, fapt confirmat, în speță, de actele existente la dosarul cauzei. Astfel, la data de 03.03.2008 R. B. S.A. Agenția Dunărea T. face transferuri în contul popririi către A.F.P. T. din disponibilitățile reclamantei; anterior, prin adresa nr. 4547/08.11.2007 (fila 4, 35 vol. I), R. B. S.A. S. T. face cunoscut Rovi Now S.P.R.L. despre înființarea popririi de către A.F.P. T., asupra disponibilităților din contul S.C. P. P. S.A. până la concurența sumei de 21.130,58 lei, situație rezultând din baza de date.
Instanța de fond a mai reținut că prin operațiunile efectuate de către pârâtă, ulterioare datei deschiderii procedurii de insolvență, s-a încălcat și ordinea de prioritate instituită prin dispozițiile art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 998 din Codul civil orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar art. 999 din același act normativ prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Aceste dispoziții legale reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie care angajează răspunderea autorului faptei ori de câte ori sunt îndeplinite condițiile acesteia și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Din combinația acestor dispoziții, rezultă că pentru a exista un delict sau cvasi-delict civil, se cere un fapt prejudiciabil, un fapt ilicit, acest fapt să fie imputabil autorului său și să fie săvârșit cu intenția de a păgubi, ceea ce constituie delictul, sau din greșeală ori imprudență, ceea ce constituie cvasi-delictul.
Cum răspunderea civilă delictuală operează și pentru cea mai ușoară culpă, având în vedere și notificarea din data de 25.10.2007 (fila 34 vol. I), încălcarea dispozițiilor judecătorului sindic atrage răspunderea pârâtei pentru prejudiciul cauzat.
Cu privire la acordarea dobânzii legale, potrivit art. 43 din Codul comercial, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua în care devin exigibile, acest moment identificându-se cu data efectuării viramentelor din contul reclamantei, respectiv data de 03.03.2008.
În ceea ce privește actualizarea, aceasta are caracter compensatoriu. Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, rezultă că este admisibil cumulul acestora fără a se ajunge la o dublă reparație, motiv pentru care a fost admis și acest capăt de cerere.
Referitor la chemarea în garanție a D.G.F.P. T., instanța de fond a constatat că aceasta are calitatea de creditor al reclamantei, creanța sa fiind înscrisă în tabloul definitiv de creanțe, alături de Primăria T. și Primăria Jurilovca (fila 12 vol. I).
Procedura insolvenței este o procedură colectivă în care creditorii sunt chemați să participe pentru a putea să-și realizeze creanța lor contra debitorului în mod colectiv și organizat.
Pe perioada derulării procedurii, dreptul fiecărui creditor de a-și realiza individual și pe cont propriu creanța față de debitor este suspendat. Or, în condițiile deschiderii procedurii insolvenței față de S.C. P. P. S.A., prin Sentința civilă nr. 1.899/. pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, chemata în garanție nu mai putea încasa în mod valabil, ulterior acestui moment, sume în contul popririi înființate chiar și la o data anterioară datei de 19.10.2007.
Instanța de fond nu a primit apărarea chematei în garanție precum că în ședința adunării generale a creditorilor din data de 23.09.2009 nu i s-a pus în vedere să restituie sumele încasate prin poprire de la pârâtă, făcându-se vorbire doar despre acțiunea în pretenții față de pârâta R. B. S.A. întrucât, pe de o parte, s-ar permite o îmbogățire fără justă cauză a acestei creditoare iar pe de altă parte, s-ar permite eludarea ordinii de prioritate instituite prin dispozițiile art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chematul în garanție DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut în motivarea recursului că, greșit a fost obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.373 lei către pârâtă, având în vedere că acesteia îi revine culpa, iar lichidatorul judiciar, potrivit notificării din 25.10.2007, a adus la cunoștință faptul că debitoarea a intrat în procedura insolvenței.
De asemenea, cu privire la restituirea către pârâtă a sumei de 20.967 lei, trebuie reținut că se creează un prejudiciu bugetului consolidat al statului, sens în care se solicită modificarea tabelului definitiv consolidat al creditorilor și înscrierea sumei de 20.967 lei ca o creanță a debitoarei către bugetul statului.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul celor solicitate prin motivele de recurs.
Intimata a formulat întâmpinare și a invocat excepția tardivității recursului, în raport de data comunicării hotărârii atacate și data înregistrării recursului, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat, în condițiile în care nu există culpă în ce privește efectuarea plății.
Examinând cauza în raport de critica formulată, Tribunalul constată recursul nefondat.
Cu privire la tardivitatea declarării recursului, se constată că sentința civilă nr. 2490/2011 a Judecătoriei T. a fost comunicată către D.G.F.P. T. la 16.01.2012, conform dovezii de recomunicare aflată la fila 35 dosar, iar recursul a fost declarat la 21.11.2012, prin fax, fiind înregistrat la Judecătoria T. (fila 4 dosar), astfel că excepția de tardivitate invocată nu este întemeiată.
Cu privire la obligarea chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este temeinică, legală.
In conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Temeiul juridic al restituirii cheltuielilor de judecată îl constituie, potrivit art. 274 Cod proc. civ., culpa procesuală derivată din conduita procesuală a părților din proces ori conduita pârâtului raportat la dreptul substanțial.
Având în vedere că prejudiciul suportat de partea care a câștigat procesul prin plata taxei judiciare de timbru trebuie reparat de către partea care a căzut în pretenții, în mod corect prima instanță a respins obligarea pârâtei la plata cheltuielilor către reclamantă în măsura în care nu s-a dovedit că s-au efectuat astfel de cheltuieli.
Dar cum partea care a căzut în pretenții în sensul art. 274 Cod proc. civ. este chemată în garanție, în mod corect prima instanță a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată de 1.373 lei către pârâta S.C. R. B..
Culpa chematei în garanție, în sensul art. 274 Cod proc. civ., constă în aceea că, deși creditoare în dosarul privind insolvența debitoarei S.C. P. P. S.A., a încălcat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, inițiind procedura de executare silită a debitoarei aflată în insolvență, paralel cu derularea acestei proceduri, executând silit suma de 20.967 lei aflată în contul debitoarei deschis la R. B. S.A.
Motivele de critică invocate privind prejudicierea bugetului consolidat al statului, nu pot fi reținute ca întemeiate, cum nici nu se dovedește a fi pertinentă solicitarea de a se înscrie suma de 20.967 lei, ca și creanță a debitoarei față de bugetul statului întrucât această solicitare vizează însuși dosarul de lichidare judiciară, fiind o măsură specială aferentă acestei proceduri instituite prin Legea Nr. 85/2006.
D. urmare, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității ca nefondată.
Respinge recursul civil formulat de recurenta-chemat în garanție DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. T. cu sediul în T., . bis, jud. T., împotriva Sentinței civile nr. 2490/26.07.2011 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. P. P. S.A. P. II I. I. cu sediul procesual în T., ., ., . și intimata-pârâtă R. B. - S. T. cu sediul în T., ., jud. T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
C. B.
05.02.2013
Red.jud.EB
Tehnored.DS/ex. 2
06.02.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 724/2012. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 26/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
