Plângere contravenţională. Decizia nr. 35/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 35/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.35
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013
Președinte: I. A.
Judecători: D. N.
E. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurentul-petent C. L. cu domiciliul in ., ., impotriva sentintei civile nr.3103 din 26.10.2012 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contraventionala, in contradictoriu cu intimatul ADMINISTRATIA REZERVATIEI B. D. D. TULCEA cu sediul in Tulcea, ., judetul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen si scutit de taxe, s-a depus intampinare si s-a solicitat judecata cauzei in lipsa, după care,
Nemaifiind motive de amanare, instanta constata dosarul in stare de judecata si lasa cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL:
La data de 24.05.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr._ plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției formulată de petentul C. L. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI B. D. D..
Prin plângere, petentul s-a îndreptat împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/24.04.2012, prin care a fost sancționat cu amendă în sumă de 3000 lei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că este locuitor al satului D. de Jos și a fost identificat de agentul constatator pe canalul Dranov-gura de vărsare, în apropiere localității de domiciliu, care se află în perimetrul Rezervației B. D. D..
A solicitat petentul, reindividualizarea sancțiunii pe motiv că nu a adus nici un prejudiciu rezervației.
Prin sentința civilă nr. 3103 din data de 26 octombrie 2012, Judecătoria Tulcea a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 24.04.2012 a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ prin care s-a reținut de către agentul constatator, inspector ecolog din cadrul Administrației Rezervației B. D. D. Tulcea, că petentul în ziua de 22.03.2012 ora 15:00, pe canalul Dranov la gura de vărsare în Lacul Razelm a fost surprins împreună cu R. C. în timp ce se aflau într-o barcă dotată cu motor de 40 cp., fără a deține permis de intrare în arie protejată.
În drept, agentul constatator a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. art. 53 alin. 1 lit. f din Legea nr. 57/2007.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Analizând temeiul de drept reținut la încadrarea faptei ca fiind contravenție, instanța a constatat că agentul constatator a stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei.
Astfel, articolul 53 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 57/2007, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, prevede: „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională de la 3.000 lei la 6.000 lei pentru persoane fizice și de la 25.000 lei la 50.000 lei pentru persoane juridice următoarele fapte: f) . fără permisul de acces eliberat de administrator, respectiv custode”
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a constatat că petentul a fost sancționat cu amendă la limita minimă prevăzută de lege.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, instanța a reținut că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr._, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În cauză, instanța a apreciat că agentul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea având în vedere faptul că petentul era însoțit de o altă persoană, se afla cu o barcă cu motor de 40 cp., în zona protejată pentru a tăia lemne de foc.
S-a reținut că susținerile petentului potrivit cu care se afla în apropierea localității de domiciliu, sunt nefondate, zona unde a fost depistat aflându-se la mare distanță de localitatea D. de Jos.
Mai mult, locuind în D. de Jos, petentul a cunoscut faptul că pătrunde într-o zonă ce aparține rezervației, fără a deține permis de acces.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs petentul C. L. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, fără să arate care sunt criticile pe care înțelege să le aducă hotărârii atacate.
Examinând hotărârea primei instanțe din oficiu, în temeiul art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 și art. 306 alin. 2 Cod proc. civ., tribunalul reține că recursul este nefondat.
Se constată că prima instanță a apreciat în mod corect că situația de fapt reținută de organul constatator corespunde realității, că încadrarea juridică a faptei este corespunzătoare și că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Se mai constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit cu respectarea cerințelor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar individualizarea sancțiunii s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 și art. 5 din O.G. nr. 2/2001.
In consecință, nefiind găsite motive care să ducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de către recurentul-petent C. L., cu domiciliul în ., ., împotriva Sentinței civile nr. 3103 din 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul ADMINISTRATIA REZERVATIEI B. D. D. - TULCEA cu sediul in Tulcea, ., județul Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
I. A. D. N. P. L.
E. N.
05.02.2013/red.jud.EN
Tehnored.DS/ex. 2/05.02.2013
| ← Abţinerea întregii instanţe. Decizia nr. 3/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 814/2012. Tribunalul... → |
|---|
