Pretenţii. Decizia nr. 26/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 26/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 26/2013
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F. - F. T. cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.751/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimata pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. P. IRIGAȚII "L." cu sediul în ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 16 ianuarie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Tribunalului T. la data de 17.09.2012 și înregistrată sub nr._, reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri F. – F. de Îmbunătățiri F. T., cu sediul în T., ., județul T., a chemat în judecată pe pârâta Organizația U. de A. pentru Irigații „L.”, cu sediul în satul L., județul T. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 77.529,94 lei reprezentând contravaloare prestații conform contractului (diferența aferentă tarif anual), factura nr._ din 31.09.2009, nr._ din 31.10.2009 și de_,59 lei reprezentând penalități legale de întârziere calculate pentru plata cu întârziere a tarifului de livrare, factura nr._/27.07.2010, nr._/27.07.2010.
În motivarea cererii, s-a învederat că, în temeiul contractului multianual pentru prestarea serviciilor de irigații nr.1405/27.04.2009, în calitate de prestator, reclamanta a efectuat lucrări de întreținere și reparații a infrastructurii de irigații de la sursa sau priză până la punctul de livrare a apei pentru irigații și a livrat apă pentru campania de irigații a anului 2009, contra unui tarif anual și un tarif de livrare, astfel cum este prevăzut la pct. 3 din contract, învederând că, în baza prestațiilor efectuate, însușite de către beneficiar, au fost emise facturi.
S-a susținut că până la această dată, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plata a serviciilor de care a beneficiat, fiind depășite termenele de plată prevăzute.
În vederea recuperării datoriei și a stingerii litigiului pe cale amiabilă, s-a susținut că s-au făcut mai multe încercări de conciliere directă, prin convorbiri telefonice și în conformitate cu prevederile art.7201 Cod procedură civilă, dar fără rezultat.
S-a susținut că prin fapta ilicită, constând în neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor contractuale asumate de pârâtă, respectiv obligația de plată născută dintr-un contract valabil încheiat, a generat un prejudiciu patrimonial ce trebuie ținut a fi reparat de către beneficiar.
La termenul de judecată din 26.10.2012, reclamanta a invocat excepția necompetentei materiale și a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Babadag.
Tribunalul T., prin sentința civilă nr. 6769/26.10.2012, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a dispus declinarea competenței soluționării cauzei, Judecătoriei Babadag, motivat de faptul că potrivit art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, tribunalele judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar.
De asemenea, s-a reținut că tot în materie de competență, art.1 pct.1 Cod procedură civilă stipulează că judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Coroborându-se dispozițiile legale învederate, dar valorificându-se și prevederile art. 3 alin. 1 din Noul Cod Civil, conform cărora dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil, s-a constatat că, nefiind depășit pragul valoric de 500.000 lei, competența soluționării litigiului nu aparține Tribunalului T., ci judecătoriei în a cărei arie teritorială este situat sediul pârâtei, respectiv în speță Judecătoriei Babadag.
Cauza a fost înregistrată, urmare declinării de competență, pe rolul Judecătoriei Babadag la data de 07.11.2012 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 751/21.11.2012 a Judecătoriei Babadag, a fost anulată acțiunea reclamantei, ca netimbrată.
P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, raportat la obiectul cauzei, i s-a adus la cunoștință reclamantei, necesitatea timbrării cererii, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, determinându-se în concret și valoarea taxei judiciare de timbru datorată, respectiv suma de 4.545 lei și timbru judiciar de 5 lei, necesitate ce a fost adusă la cunoștință și de către Tribunalul T. anterior declinării cauzei, obiectul dedus judecății fiind supus taxei de timbru corespunzătoare potrivit prevederilor Legii nr. 146/1997.
În cauză, instanța de fond a apreciat că nu poate fi primită apărarea reclamantei potrivit căreia ar fi scutită de plata taxei judiciare de timbru, raportat la împrejurarea că este instituție publică conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 82/2001 prin care s-a înființat Agenția Națională de Îmbunătățiri F..
A mai arătat judecătorul fondului că în cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 actualizată, potrivit cărora: „sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii de Senat, Camera deputaților, Președinția României, Guvernul Românei, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice”, întrucât reclamanta deși este instituție publică este finanțată din fonduri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, neputându-se reține că cererea ar avea ca obiect venituri publice.
A mai reținut judecătorul fondului că reclamanta nu a satisfăcut necesitatea timbrării cererii, deși a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4.545 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri F. – F. de Îmbunătățiri F. T., care a apreciat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, s-a arătat că până la . O.U.G. nr. 82/201, A.N.I.F. nu era instituție publică și, probabil, cunoscându-se acest aspect, ca un reflex, citațiile au fost emise cu mențiunea achitării taxei de timbru, în acest sens arătând că în dosarul nr._ aflat tot pe rolul Judecătoriei Babadag unde a fost emisă citația cu mențiunea achitării taxei de timbru, iar la primul termen de judecată a fost soluționată cererea și a fost scutită de taxa de timbru, iar în dosarul nr._ aflat spre soluționare la Judecătoria T., a fost emisă citația cu mențiunea achitării taxei de timbru, dar ulterior a fost emisă o adresă prin care a fost specificat că din eroare s-a menționat și obligativitatea achitării taxei de timbru.
P. aceste considerente, susține recurenta-reclamantă că din punctul său de vedere nu se putea dispune anularea ca netimbrată a acțiunii, câtă vreme nu a fost soluționată cererea de scutire a taxei de timbru care ar fi trebuit să aibă loc la primul termen de judecată și, mai mult, solicită ca instanța să acorde termen în cazul în care nu va fi admisă cererea în vederea efectuării demersurilor în acest sens.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, instanța constată că recursul este neîntemeiat.
Astfel, instanța de recurs apreciază că în mod întemeiat prima instanță i-a pus în vedere reclamantei să achite taxa de timbru în sumă de 4.545 de lei si timbru judiciar de 5 lei, aferente pretențiilor solicitate, atât timp cât aceste pretenții nu constituie venituri publice, dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, ultima teză, precizând că sunt scutite de taxă judiciară de timbru acțiunile formulate de instituțiile publice, atunci când au ca obiect venituri publice, ceea ce, așa cum s-a arătat anterior, nu este cazul în speță
Având în vedere aceste considerente, și întrucât nu există alte motive de nulitate sau nelegalitate a hotărârii recurată, instanța urmează să respingă recursul, ca nefondat și să mențină sentința civilă nr. 751/21.11.2012 a Judecătoriei Babadag, ca legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F. - F. T., cu sediul în T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr.751/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. P. IRIGAȚII "L.", cu sediul în satul L., județul T., având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Menține sentința civilă nr. 751/21.11.2012 a Judecătoriei Babadag, ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER
E. B. V. Andecencu L. R.
C. B.
Jud. fond A.A.
Redactat jud. C.B./27.03.2013
Tehnoredactat gref. G.R./10.04.2013/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 27/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 30/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
