Abţinerea întregii instanţe. Decizia nr. 3/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3/2013
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. Șurculescu
JUDECĂTOR: L. N.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelanta creditoare .. cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea și apelantul debitor L. T. G. M. M. cu sediul în M., ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.597/10.10.2012 pronunțată de Judecătoria M., în contradictoriu cu intimatul petent BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI V. I. și V. M. cu sediul în Tulcea, ., parter, jud.Tulcea și intimata terț poprit T. ORAȘULUI M. cu sediul în M., ., jud.Tulcea, având ca obiect validare poprire.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 16 ianuarie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 597 pronunțată la data de 10.10.2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei M., a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect validare poprire, promovată de creditoarea .. în contradictoriu cu debitorul L. T. G. M. M., cu petentul B.E.J. „Asociații V. I. și V. M.” și terțul poprit T. M..
Pe cale de consecință, a fost validată poprirea înființată de B.E.J „Asociații V. I. și V. M.” la cererea creditoarei .. Tulcea, pe conturile deținute la T. or. M. de către debitorul L. T. G. M. M..
Astfel terțul poprit a fost obligat să plătească creditoarei .. până la concurența sumei de 188.350,40 lei, din suma datorată debitoarei L. T. G. M. M., exceptând sumele prevăzute de art. 452 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la cererea creditoarei .., pe rolul B.E.J V. I., a fost înregistrat dosarul de executare nr.218/2011 împotriva debitoarei L. T. G. M. M., în baza sentinței civile nr. 720/4 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pentru recuperarea sumei de 188.350,40 lei, reprezentând contravaloare rest plată cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare.
S-a reținut că, după emiterea somației nr. 918/13 decembrie 2011 și după trecerea termenului de șase luni prevăzut de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, la data de 21 iunie 2012, s-a emis adresa de înființare a popririi asupra sumelor pe care debitoarea L. T. G. M. M. le deține în conturile deschise la T. orașului M., exceptând sumele prevăzute de dispozițiile art. 452 pct. 2 lit. „b” din Codul de procedură civilă, solicitare pe care terțul poprit a ignorat-o.
S-a arătat că, de la înființarea popririi terțul poprit nu a virat în contul de consemnări nici o sumă, situație în care se apreciază că sunt întrunite condițiile art. 460 din Codul de procedură,
S-a observat că, prin întâmpinareadepusă de D.G.F.P. Tulcea–A.F.P. M., s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătându-se că, în calitate de terț poprit a confirmat instituirea măsurii popririi prin adresa nr._ din 10 iulie 2012. Or, cum debitoarea este o instituție publică, poprirea a fost înființată conform prevederilor O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii și a Ordinului M.F.P. nr. 2336 din 19 iulie 2012, pentru aprobarea procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii.
Astfel, potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002, creanțele stabilite prin titlurile executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice, se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Conform alin. 2, acestea nu se pot achita din sumele destinate pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare inclusiv a celor de personal în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale pentru care au fost înființate.
Se mai arată că, prin adresa nr._/10 iulie 2012, s-au făcut precizări cu privire la modul de aplicare a prevederilor O.M.F.P. nr. 2336/2011, precum și a prevederilor art. 1 din O.G. nr.22/2002. De asemenea, prin scrisoarea M.F.P. nr._ din 21 mai 2012, potrivit căreia din interpretarea prevederilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002 rezultă că scurgerea termenului de șase luni și posibilitatea executări silite potrivit codului de procedură civilă nu înlătură concluzia că executarea se poate efectua numai asupra acelor sume/titluri de cheltuieli din care pot fi achitate obligațiile instituțiilor și autorităților publice.
De asemenea, s-a solicitat respingerea cererii de amendare a terțului poprit ca nefondată, întrucât în prezența cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 460 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În raport de dispozițiile art. 456 și următoarele, dar în special în raport de prevederile art. 460 din Codul de procedură civilă, instanța a apreciat ca fiind întemeiată cererea de validare a popririi în vedere realizării unei creanțe câștigate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă ce constituie titlu executoriu prin investirea cu formulă executorie, respectiv sentința civilă nr. 720/4 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ .
Astfel, conform art. 456 alin.1 din Codul de procedură civilă, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani date în viitor de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani și să trimită dovada executorului.
Totodată, potrivit art. 460 alin.1 din Codul de procedură civilă, dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, debitorul sau organul de executare în termen de trei luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi.
Sa reținut astfel că poprirea are un caracter mixt, fiind atât o procedură de urmărire silită cât și un act de conservare, situație în care se pot popri nu numai sumele datorate și reținute pentru debitorul urmărit în momentul înființării popririi ci și acelea ce se vor datora sau deține în viitor în virtutea unei cauze juridice anterioare.
Astfel, în speță, terțul poprit confirmă poprirea dar condiționează îndeplinirea acestor obligații de O.G. nr. 22/2002 și O.M.F.P. nr. 2336/2011.
Art. 1 din O.G. nr. 22/2002 stabilește din ce fonduri alocate debitorului trebuiesc poprite sumele și din ce fonduri nu se pot achita aceste sume dar aceste prevederi nu reprezintă un impediment pentru executarea popririi.
În ceea ce privesc pretențiile creditoarei de a se dispune amendarea terțului poprit, s-a reținut că potrivit art. 460 alin.2 teza II din Codul de procedură civilă, terțul poprit va putea fi amendat dacă se dovedește că acesta cu rea-credință a refuzat să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi. Or, s-a reținut că nu existe probe concrete din care să rezulte că terțul poprit cu rea-credință nu și-a îndeplinit obligațiile atâta timp cât el a înființat poprirea dar a apreciat invocând O.G. nr. 22/2002 că asupra anumitor fonduri nu poate acționa poprirea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel debitorul L. T. G. M. M., care a arătat că potrivit art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă, validarea popririi este o sancțiune aplicată terțului poprit pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor ce-i revin acestuia prin efectul popririi, astfel încât, în lipsa raporturilor juridice directe între terț și creditorul urmăritor, terțul nu va putea fi obligat în mod direct la plata sumei urmărite, substituindu-se creditorului său.
S-a arătat că debitoarea și-a îndeplinit obligațiile către creditoare și către terțul poprit, comunicând în termen legal situația sumelor care se indisponibilizează din disponibilități/credite bugetare deschise și neutilizate existente în conturi, cât și alte înscrisuri din care rezultă fără putere de tăgadă că nu există fonduri pentru acoperirea creanței.
De asemenea și terțul poprit și-a îndeplinit obligațiile în limitele și cu respectarea prevederilor art. 1 alin. 2 din OG nr. 22/2002 potrivit cărora creanțele nu se pot achita din sumele destinate cheltuielilor de organizare și funcționare ale instituțiilor și nici din sumele destinate cheltuielilor de personal.
Cum în speță nu sunt îndeplinite prevederile art. 460 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat admiterea apelului și respingerea cererii de validare a popririi.
Împotriva hotărârii a declarat apel și creditoarea S.C. P. STAR S.R.L., apel netimbrat, nesemnat și nemotivat.
Examinând apelurile declarate în cauză, tribunalul concluzionează că apelul declarat de către debitoare este nefondat, cel promovat de către creditoare urmând a fi anulat ca netimbrat.
Este adevărat că potrivit a art. 1 alin.1 din O.G. Nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, aliniatul 2 stabilind că acestea nu se pot achita din sumele destinate pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
Articolul 2 și 3 din aceeași ordonanță prevăd însă că, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, în caz contrar creditorul putând solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Astfel, în speță, B.E.J. „Asociații V. I. și V. M.” a emis Adresa de înființare a popririi nr. 918/21.06.2012 după emiterea somației nr. 918/13.12.2011 și după trecerea termenului de 6 luni la care face referire textul menționat.
Separat de aceasta, trebuie reținut faptul că prevederile O.G. nr. 22/2002 instituie o procedură specială de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titluri executorii și nu de excludere de la executare silită a patrimoniului debitorilor instituțiilor publice, necesitând a fi interpretate numai în legătură cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, in aplicarea prevederilor art. 6 din C.E.DO., a statuat că executarea unei sentințe trebuie considerată ca fiind parte a procesului.
Astfel, dreptul de acces la justiție ,,ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre executorie să rămâne fără efect in detrimentul uneia dintre părți”.
D. urmare, în speță au devenit aplicabile prevederile Codului de procedură civilă, care, prin art. 460, stabilește că, ,,Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.”
Ca atare, reținând aplicabilitatea prevederilor Codului de procedură civilă, tribunalul arată că validarea popririi constă în verificarea condițiilor legale pentru obligarea directă, pe cale judecătorească, a terțului poprit față de creditorul popritor.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut realitatea raportului juridic dintre creditorul .. și debitorul L. T. G. M. M., constatând existența unei creanțe de 188.350,40 lei obținute în baza sentinței civile irevocabile nr. 720/4 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
De asemenea, corect a fost constatat și raportul juridic dintre debitorul L. T. G. M. M. si terțul poprit T. M.. Aceasta din urmă, deși nu este un adevărat debitor al debitorului obligației, are calitatea de terț poprit întrucât debitorul poprit, în calitate de instituție școlară publică, este alimentat cu fonduri de la bugetul statului prin intermediul conturilor trezoreriei, fapt care este notoriu și nici nu a fost negat de către terțul poprit din cauză.
Cum terțul poprit nu s-a conformat obligațiilor ce-i reveneau de la momentul înființării popririi, în mod corect s-a reținut de către prima instanță a fi întrunite prevederile art. 460 din Codul de procedură, care nu face vreo distincție în funcție de motivele neconformării.
Trebuie reținute și dispozițiile alin. 2 și 3 ale art. 469 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi, în cazul în care sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente.
Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 296 din Codul de procedură civilă, tribunalul va decide respingerea apelului ca nefondat.
Asupra apelului creditoarei, tribunalul constată că nu a fost îndeplinită obligația achitării taxei de timbru, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997. Ca atare, admițând excepția invocată din oficiu, apelul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării apelului formulat de apelantul creditor .. invocată de instanță din oficiu.
Anulează ca netimbrat apelul formulat de apelantul creditor .. în contradictoriu cu debitorul L. T. G. M. M. și terțul poprit T. ORAȘULUI M..
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul debitor L. T. G. M. M. în contradictoriu cu intimatul creditor .. și intimatul terț poprit T. ORAȘULUI M. împotriva sentinței civile nr. 597 pronunțată în ședință publică la data de 10.10.2012 de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
Menține sentința atacată ca temeinică și legală.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.01.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
F. Șurculescu L. Niculche L. R.
Red.jud.LN/11.02.2013
5 ex./.>
Jud.fond DA
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 30/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 35/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
