Pretenţii. Decizia nr. 4/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-01-2012 în dosarul nr. 4/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4/2012
Ședința publică de la 11 ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul pârât I. E. N. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.3031/05.10.2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL cu sediul în ., . și sediul ales în Medgidia, ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință s-au prezentat av.M. A. D. pentru recurentul pârât și cons.jr.L. C. pentru intimata reclamantă, lipsă fiind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Av.M. A. D. având cuvântul în recurs, pentru recurentul pârât, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Se arată că, în cererea de chemare în judecată au fost solicitate daune materiale, iar prin întâmpinarea depusă la dosar s-a arătat că suma nu este cea indicată, fiind excesivă, ci alta, motivarea instanței de fond având ca argumente doar înscrisurile depuse de intimată.
Astfel, arată că prima instanță nu a dat eficiență probei testimoniale administrată de recurent, înțelegând în mod greșit că mărturiile martorilor nu pot răsturna ceea ce este înscris în document.
Mai mult, precizează că din acțiunea intimatei nu rezultă prejudiciul, prima instanță reținând că angajamentul de plată reprezintă o evaluare corectă a despăgubirilor, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Cons.jr.L. C. având cuvântul în recurs, pentru intimata reclamantă, arată că se încearcă de fapt o tergiversare de la plată cu recurentul judecându-se de 3 ani, fiind al șaptelea proces.
Consideră că instanța de fond a analizat în mod corect probatoriile administrate, precizând că recurentul era în deplinătatea capacității de folosință, iar actul scris reprezentând angajamentul de plată a fost semnat și necontestat de acesta, motiv pentru care solicită respingerea recursului și menținerea în tot a hotărârii instanței de fond.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 12.10.2010, sub nr._ /2011, reclamanta S.C. D. G. C. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului I. E. N., la plata sumei de 6476 lei, cu titlu de contravaloare daune materiale. În subsidiar s-au solicitat dobânzi aferente acestui debit și cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 26.09.2011, reclamanta și-a precizat acțiunea în privința câtimii obiectului cererii, în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 8.072,4 lei, reprezentând: 5.168,6 lei(contravaloarea angajamentului de plată), 1.500,9 lei cu titlu de dobânzi ( calculate la dobânda de referință BNR de 10,25%/an), 502,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și 900 lei cu titlu de cheltuieli de transport.
Prin Sentința civilă nr. 3031 din 5 octombrie 2011, Judecătoria Tulcea a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta S.C. D. G. C. S.R.L,, cu sediul procesual ales în Medgidia, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. E. N., domiciliat în Tulcea, ., ., ..
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 5168,6 lei cu titlu de contravaloare daune materiale și la plata dobânzii legale, ce se va calcula pentru perioada 23.11.2008 – 30.09.2011.
S-a respins capătul de cerere privind cheltuielile de transport, ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. 1, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 503 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 22.11.2008, pârâtul a organizat o petrecere aniversară la pensiunea Solina, din ., la care au participat mai multe persoane.
Întrucât urmare acestei petreceri s-au produs mai multe daune materiale, pârâtul a încheiat, la data de 23.11.2008, un angajament de plată pentru suma de 1200 Euro, pentru acoperirea prejudiciului produs.
Susținerile pârâtului referitoare la faptul că a fost forțat de împrejurări, la semnarea angajamentului de plată, nu vor fi primite de către instanță. Acesta avea posibilitatea de a solicita anularea înscrisului pentru vicii de consimțământ, apărarea de care însă nu s-a prevalat.
Privitor la faptul că, întinderea prejudiciului este inferioară sumei înscrisă în angajamentul de plată – instanța apreciază că, dovada cu martori administrată de pârât nu poate răsturna cele consemnate în actul scris (art. 1191 alin. 2 Cod civ.), astfel că și aceste susțineri au fost respinse.
În privința cuantumului dobânzii solicitate, s-a constatat că acestea au fost calculate pentru perioada 23.11._11, la un procent de referință de 10,25%/an.
Verificând însă dobânda de referință comunicată de B.N.R. s-a constatat că, pentru intervalul indicat, dobânda variază de la 10,25% până la 6,25%, astfel că perceperea de către reclamantă a sumei de 1500,90 lei(calculată la un coeficient de 10,25%) apare ca fiind nelegală.
Cu toate acestea, întrucât solicitarea privind perceperea de dobânzi este întemeiată, acest capăt de cerere urmează a fi admis, însă la nivelul dobânzii de referință comunicat de B.N.R., pentru perioada 23.11.2008 – 30.09.2011, ce se va individualiza la momentul punerii în executare a prezentei hotărâri.
Referitor la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de transport, acesta s-a respins ca nefondat întrucât reclamanta nu a făcut dovada acestor cheltuieli, deși sarcina probei îi incumba acesteia, potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil și 129 alin. 1 teza finală Cod proc. civ.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs I. E. N., care a criticat-o ca netemeinică, nelegală.
S-a susținut că instanța nu a dat eficiență probei testimoniale administrate de pârât și chiar dacă din declarațiile martorilor propuși a rezultat fără tăgadă că prejudiciul este estimat la o sumă mult mai mică, și la momentul încheierii angajamentului de plată acesta era în eroare privitor la cuantumul daunelor, totuși în mod greșit susținerile martorilor au fost respinse.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a verificat prejudiciul real al intimatei, considerând că angajamentul de plată de 1200 Euro constituie evaluarea corectă a despăgubirilor și că în dosar nu există probe privind întinderea daunelor.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Examinând cauza în recurs, față de critica formulată, tribunalul constată recursul nefondat.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt pe baza probelor administrate în cauză, în sensul că, așa cum a recunoscut și pârâtul-recurent, s-a dovedit că acesta a organizat o petrecere, că s-au produs pagube ca urmare a evenimentului recunoscut și că a semnat un angajament de plată prin care se obliga să plătească suma de 1200 Euro cu titlu de contravaloare daune.
Angajamentul de plată a fost semnat fără obiecțiuni de către pârât, nu a fost contestat sub niciun aspect care să vizeze nelegalitatea ori netemeinicia, astfel că actul întocmit constituie o evaluare convențională a despăgubirilor solicitate și care reprezintă contravaloarea daunelor produse reclamantei.
Pârâtul-recurent nu a făcut vreo dovadă cu privire la o valoare mai mică a prejudiciului care să fie într-o contradicție totală cu cel indicat în angajamentul de plată, astfel că în lipsa unor dovezi concrete, în mod corect prima instanță a obligat pe pârât la plata sumei pentru care s-a obligat prin angajamentul de plată și în condițiile în care sarcina probei îi revenea recurentului.
Toate elementele răspunderii delictuale invocate în sensul art. 998 Cod civil se regăsesc în angajamentul de plată asumat fără vreo obiecțiune de către pârâtul recurent, astfel că toate motivele de critică invocate în recurs sunt neîntemeiate.
Față de aceste considerente, cum hotărârea instanței de fond este temeinică, legală, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul-pârât I. E. N., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3031/05.10.2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. D. G. C. S.R.L., cu sediul în ., . și sediul ales în Medgidia, ., ., ., având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. V. A. L. R.
E. B.
18.01.2012
Red.jud.EB
Tehnored.DS/EX. 2
19.01.2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 129/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 130/2012. Tribunalul... → |
|---|
