Uzucapiune. Decizia nr. 451/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 451/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-06-2012 în dosarul nr. 451/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 451/2012
Ședința publică de la 15 Iunie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurentul-pârât M. T. prin P., cu sediul în mun. T., ., împotriva sentinței civile nr.489 din 20 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect „uzucapiune”, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Z. D., domiciliat în mun. T., ., Z. V., domiciliat în mun. T., ., intimații-pârâți C. L. al M. T., cu sediul în mun. T., ., domiciliat în mun. T., ., Z. E., domiciliată în mun. T., ., Z. L., domiciliat în mun. T., ., Z. V., domiciliat în mun. T., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant Z. D. asistat de av. M. G. în temeiul împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, după care:
La interpelarea instanței, reprezentantul intimatului reclamant, avocat M. G., având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul intimaților-reclamanți, avocat M. G., având cuvântul în combaterea recursului promovat, arată că prin cererea adresată Judecătoriei T. intimații-reclamanți au solicitat să se constate că s-a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului de 383 mp, aflat în excedent față de proprietatea lor.
P. hotărârea instanței de fond s-a admis doar excepția calității procesuale pasive a Consiliului L. T., respingându-se aceeși excepție invocată de M. T. prin P., iar pe fondul cauzei acțiunea s-a admis în totalitate.
Instanța de fond în mod corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. T. prin P., făcând trimitere la dispozițiile Legii nr. 215/2001, ce reglementează activitatea unităților administrativ teritoriale, precum și la jurisprudență.
Calitatea procesuală a unităților administrativ teritoriale, practica judiciară o regăsește în art. 6 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit art. 4 terenurile pot face obiectului dreptului de proprietate sau al altor drepturi reale, având ca titular persoane fizice sau juridice, sau pot aparține domeniului public sau privat.
Art. 6 din Legea nr. 18/1991 prevede că domeniul privat al statului și a unităților administrativ teritoriale este alcătuit din terenurile dobândite de acestea în modalitățile prevăzute de lege.
Recurenta este în eroare cu privire la motivarea recursului, în sensul că intimatul a dobândit terenul de la tată său, urmare partajului intervenit între aceștia și frații săi. Dacă terenul în litigiu era dobândit de la tată său, atunci exista titlu de proprietate, iar demersul în justiție era inadmisibil.
Pentru motivele arătate, reprezentantul intimaților-reclamanți, avocat M. G. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, depunând la dosar practică judiciar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 27.09.2010 sub nr. 7065, reclamanții Z. D. și Z. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. T. prin P., C. L. T., Z. F., Z. E., Z. L. și Z. V. să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 383 m.p. situat în municipiul T., ., județul T., ca efect al prescripției achizitive de 30 de ani, respectiv să se constate că sunt proprietarii unei case de locuit din chirpici acoperită cu azbociment compusă din două camere, un hol, o bucătărie, amplasată pe terenul mai sus menționat.
Pârâții M. T. prin P. și C. L. T., legal citați, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prescripției achizitive, iar cu privire la casa de locuit nu posedă autorizație de construire. Pe cale de excepție au invocat lipsa calității procesuale pasive atât a M. T. prin P., cât și a Consiliului L. T..
P. sentința civilă nr. 489 din 20 februarie 2012, Judecătoria T. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. T., invocată de pârât prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamanții Z. D. și Z. V., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a M. T. prin P., invocată de pârât prin întâmpinare, ca nefondată și a admis acțiunea formulată de reclamanții Z. D. și Z. V.
Instanța a constat dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 383 m.p. situat în municipiul T., județul T., identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert C. H. și respectiv prin completările la raportul de expertiză (filele 91-94, 104, 177-178 dosar fond), dobândit prin efectul prescripției achizitive de lungă durată.
Totodată, a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției casă de locuit amplasată pe terenul situat în municipiul T., ., județul T., identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert C. H. și respectiv prin completările la raportul de expertiză (filele 91-94, 104, 177-178 dosar fond), dobândit prin accesiune și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a adopta această soluție, prima instanță a reținut că jurisprudența, în majoritatea ei, a stabilit că și în situația în care adevăratul proprietar al terenului nu poate fi identificat, calitatea procesuală pasivă o are, în astfel de litigii, unitatea administrativ-teritorială, entitate cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, în speță M. T. reprezentat prin P., nu însă și consiliul local, autoritate doar cu atribuții deliberative.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că uzucapiunea, este modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale prin exercitarea posesiei asupra unui bun în condițiile prevăzute de lege, iar pentru a i se recunoaște posesiei efectul său constitutiv de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, legea cere îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv termenul neîntrerupt de cel puțin 30 de ani în care posesia să fi fost exercitată și caracterul util al posesiei, în sensul că aceasta să nu fi fost afectată de vreunul din viciile discontinuității, violenței, clandestinității sau echivocului.
A arătat judecătorul primei instanțe că potrivit prevederilor art. 1890 Cod civil, acțiunile reale se prescriu într-un termen de 30 de ani, fără ca cel care invocă această prescripție achizitivă să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.
A mai arătat instanța că, în ceea ce privește posesia, existența acesteia se constată prin întrunirea de către aceeași persoană a celor două elemente care o compun: elementul material – corpus (care presupune contactul direct cu lucrul posedat, concretizat în acte materiale de stăpânire) și elementul intențional sau psihologic – animus rem sibi habendi(care constă în intenția de a stăpâni lucrul pentru sine, ca un adevărat titular al dreptului de proprietate sau al altui drept real).
Referitor la prima dintre condițiile enunțate, cea privind termenul de exercitare a posesiei, instanța de fond a apreciat faptul că aceasta este îndeplinită, având în vedere faptul că s-a invocat joncțiunea posesiilor.
Astfel, legea recunoaște dreptul actualului posesor de a uni posesia sa cu cea a autorului său, putând astfel să solicite recunoașterea dreptului său de proprietate prin efectul joncțiunii posesiilor, dacă perioadele cumulate ale celor două posesii ating termenul de 30 de ani, în acest sens, art. 1860 cod civil dispunând că orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.
A arătat prima instanță că pentru incidența art. 1860 Cod civil este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: în discuție să fie o posesie propriu-zisă, iar nu o detenție precară; posesorul actual să fi dobândit bunul în temeiul unui raport juridic de la autorul cu a cărui posesie vrea să-și unească propria-i posesie, iar nu pe căi de fapt.
A mai arătat instanța că, în ceea ce privește cea de a doua condiție, reclamantul (posesorul actual) trebuie să facă dovada transmiterii posesiei de la autorul său către sine pentru bunul pentru care cere să fie constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune, joncțiunea posesiilor neputând avea loc decât în limita acestui transfer.
A considerat prima instanță că, din coroborarea depozițiilor martorilor audiați în cauză cu înscrisurile existente la fila 6 și 9 din dosar, rezultă că autorii reclamanților, iar ulterior reclamanții, au folosit imobilul constând în teren, pe care ulterior s-a edificat și o casă de locuit fără autorizație de construcție, situat în municipiul T., ., județul T. (ulterior .).
Astfel, în anul 1994 a intervenit între frații Z. F., Z. M. și Z. D. un partaj voluntar, reclamanților revenindu-le o suprafață de 462 m.p. teren din suprafața totală de 1.225 m.p., situație în care transmisiunea posesiei s-a făcut în urma moștenirii și ulterior partajului între frați.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție privind exercitarea unei posesii utile, instanța de fond, de asemenea, apreciat că atât în persoana autorilor reclamanților, cât și în persoana acestora din urmă sunt întrunite cele două elemente ale posesiei, posesia exercitată fiind una neafectată de vreunul din viciile enumerate.
Astfel, în ceea ce privește elementul material, din declarațiile martorilor audiați a rezultat faptul că reclamanții au exercitat acte materiale de stăpânire exclusivă continuă asupra imobilului (compus din terenul identificat prin raportul de expertiză) în mod pașnic și public, fiind recunoscuți în comunitate drept proprietari și fără a fi tulburați de nimeni în actele materiale exercitate.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert C. H. (fila 91-93 dosar fond) și a completărilor la acest raport (fila 104, 177-178 dosar fond), a rezultat faptul că terenul deținut de reclamanți are o suprafață totală de 645 m.p., mai mare cu 383 m.p. decât cea care rezultă din actele de proprietate, din aceasta, suprafața construită fiind de 86 m.p., respectiv o casă de locuit cu o vechime de 41 ani, instanța apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1837, art. 1847 și art. 1890 Cod civil, pentru dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra terenului în discuție, prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani.
Împotriva aceste sentințe, a formulat recurs M. T. prin P., criticând-o ca netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calități sale procesuale pasive motivat de faptul că reclamanții au dobândit terenul respectiv de la tatăl lor în urma partajului voluntar intervenit între acesta și frații săi
Recurentul a solicitat admiterea recursului modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiuni formulate de reclamanți
În apărare, intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât dispozițiile Legii nr. 215/2001 republicată reglementează activitatea unităților administrativ teritoriale, iar jurisprudența în marea ei majoritate conferă calitate procesuală pasivă a recurentei pârâte
Analizând cauza în raport de critica din recurs, cât și din oficiu, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert C. H., terenul deținut de reclamanți are o suprafață totală de 645 mp, (mai mare cu 383 mp decât cea rezultată din actele de proprietate) din care suprafața construită este de 86 mp, respectiv o casă de locuit veche de 41 ani.
Probatoriul administrat a relevat că reclamanții stăpânesc acest imobil din anii 1970-1972, că au construit o casă de locuit și sunt cunoscuți ca adevărați proprietari, neavând litigii cu privire la limitele proprietății.
Posesia reclamanților unită cu cea a autorilor lor, care au stăpânit în aceleași condiții imobilul (prin joncțiunea posesiilor) îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1837, 1847 și 1890 Cod civil anterior pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripția de lungă durată de 30 de ani.
Cât privește calitatea procesuală pasivă, întrucât reclamanții au dobândit inițial o parte din imobil de la tatăl lor Z. I., care a stăpânit întregul teren și care a avut mai muți moștenitori, în mod corect s-a introdus în cauză în calitate de pârâți și ceilalți moștenitori ai acestuia, respectiv Z. F., Z. E., Z. L. și Z. V..
Totodată, întrucât nu se cunoștea adevăratul titular al dreptului de proprietate al imobilului în litigiu, s-a optat și pentru formularea acțiunii în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritorială, respectiv M. T., prin primar
Această entitate dotată cu personalitate juridică conform art. 21 din Legea 215/2001 are calitate procesuală pasivă deplină în cauză întrucât ar putea eventual să le conteste reclamanților dreptul a cărui existentă s-a solicitat a se constata
Conform art. 119 din actul normativ menționat, constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial.
Astfel, în calitate de titular al unui drept de administrare aspra domeniului privat al unității administrativ-teritoriale, M. T. este îndrituit să apere interesele acestuia în litigiile privitoare la dreptul de proprietate
Fată de toate aceste considerente, și în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, recursul este privit ca neîntemeiat și va fi respins în acest mod.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil promovat de recurentul-pârât M. T. prin P., cu sediul în municipiul T., ., împotriva sentinței civile nr. 489 din 20 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect „uzucapiune”, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Z. D., domiciliat în municipiul T., ., Z. V., domiciliat în municipiul T., ., intimații-pârâți C. L. al M. T., cu sediul în municipiul T., . F., domiciliat în mun. T., ., Z. E., domiciliată în municipiul T., ., Z. L., domiciliat în municipiul T., ., Z. V., domiciliat în municipiul T., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. V. Ș. R. L. D. P.
Potrivit disp. art. 261 alin.2 c.p.c.
pentru jud., R. A. V., aflat în C.O. semnează
Președintele instanței, GREFIER,
C. D. A. D. B.
Jud. fond I.S.
Redactat jud. L.D.P./27.06.2012
Tehnoredactat gref. G.R./28.06.2012/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 130/2012. Tribunalul... | Validare primar. Sentința nr. 3054/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
