Pretenţii. Decizia nr. 54/2014. Tribunalul TULCEA

Decizia nr. 54/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 54/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.54

Ședința publică din data de 20 februarie 2014

Completul compus din:

Președinte: D. N.

Judecători: M. L. Șurculescu

E. N.

Grefier: P. L.

S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenta-pârâtă M. T. P. P. cu sediul în T., ., județul T., impotriva sentintei civile nr.3927/21.11.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimata-reclamanta . V. I. G. SA P. SUCURSALA T. cu sediul în T., ., județul T. și intimata-chemat în garanție . cu sediul în T., ., județul T..

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat cons.jur. S. L. M. in calitate de reprezentant al intimatei-chemat în garanție în baza delegației existente la dosar, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,

Instanta pune in discutia părții prezente excepția nemotivării în drept a recursului, invocată de intimata- chemat în garanție prin întâmpinarea depusă la dosar.

Reprezentantul intimatei-chemat în garanție, având cuvântul lasă la aprecierea instanței.

Instanța, deliberând, respinge excepția nemotivării în drept a recursului, apreciind că este motivată cererea de recurs.

Vazand ca nu mai sunt motive de amanare, instanta constata dosarul in stare de judecata si lasa cauza in pronuntare.

Față de sustinerea reprezentantului intimatei-chemat în garanție ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs.

Reprezentantul intimatei-chemat în garanție, având cuvântul în recurs, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar.

TRIBUNALUL:

P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ din data de 28.11.2012, reclamanta S.C. A. R. – A. V. I. G. S.A. prin SUCURSALA T. a chemat în judecată pârâtul M. T. prin P., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.500 lei, achitată cu titlu de despăgubire, la care să se adauge dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la recuperarea întregii sume, plus cheltuielile de judecată.

P. sentinta civila nr.3927/21.11.2013 Judecătoria T. a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. R. – A. V. I. G. S.A. prin SUCURSALA T., în contradictoriu cu pârâtul M. T. prin P., a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1.500 lei cu titlul de despăgubiri și dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii și până la executarea efectivă a obligației; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. T. prin P., în contradictoriu cu S.C. A. S.A, ca nefondată și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 634 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 11.08.2010, autoturismul condus de numitul D. I. a fost avariat pe ., la intersecția cu . T., întrucât a intrat cu partea dreapta-față într-o gură de acces în subteran, aflată pe partea carosabilă (fila 10 vol. I). Autoturismul cu numărul de înmatriculare_ era asigurat CASCO la societatea reclamantă, conform contractului de asigurare facultativă auto . nr._ încheiat la data de 13.11.2009 (fila 26 vol. I), care a întocmit nota de constatare a pagubelor din data de 23.08.2010 (fila 14 vol. I).

A mai reținut judecătorul fondului că urmare a realizării riscului asigurat, s-a achitat în contul reparațiilor efectuate autoturismului cu numărul de înmatriculare_ suma de 1.500 lei, respectiv cea solicitată prin prezenta acțiune, în baza facturii fiscale . nr. 1723/01.06.2011 și a dovezii de decontare din data de 20.06.2011 (fila 7, 9, 15 vol. I).

Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, în speță trebuie îndeplinite cumulativ o . condiții speciale, fundamentate pe dispozițiile speciale ale Legii nr. 136/1995 precum și condițiile generale ale răspunderii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicabilitate în ceea ce privește circulația precum și întreținerea drumurilor publice, completate cu cele ale dreptului comun în materie respectiv art. 998 și următoarele cod civil cu privire la răspunderea pentru fapta proprie.

A arătat judecătorul primei instanțe că în ceea ce privește condițiile speciale, reclamanta trebuie să facă dovada existenței unei polițe de asigurare valabile la momentul producerii riscului asigurat precum și cea a subrogației în drepturile persoanei păgubite, prin plata despăgubirilor, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995.

Prima instanță a reținut că în cauză, la data de 11.08.2010 autoturismul avariat, aparținând numitului D. I., era asigurat CASCO la societatea reclamantă conform contractului de asigurare facultativă auto . nr._/13.11.2009 iar în baza acestuia, a notei de constatare a pagubelor și a facturii fiscale . nr. 1723/01.06.2011 emisă de service-ul auto care a asigurat remedierea avariilor produse autovehiculului, reclamanta a achitat o despăgubire în cuantum de 1.500 lei, așa cum rezultă din documentele de plată existente la dosar (fila 7, 9, 15 vol. I).

În aceste condiții, a arătat judecătorul primei instanțe că devin aplicabile în cauză dispozițiile speciale în materie de asigurare, respectiv art. 20 alin. 3 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 care prevăd, pe de o parte, că, în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti indemnizația de asigurare în condițiile prevăzute de contractul de asigurare, iar pe de altă parte, că, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

În ceea ce privește condițiile generale ale răspunderii pentru fapta proprie prevăzute de art. 998 și următoarele Cod civil, apreciază judecătorul fondului că reclamanta trebuia să facă dovada prejudiciului suferit de către proprietarul autoturismului asigurat în drepturile căruia s-a subrogat, a raportului de cauzalitate dintre fapta pârâtului și acest prejudiciu, a vinovăției precum și a calității de administrator a drumului public, în accepțiunea art. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 998, 999 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.

Conform art. 128 alin. 1 lit. a) și b) din același act normativ, autoritățile administrației publice locale au ca atribuții luarea măsurilor pentru menținerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează și, de asemenea, pentru instalarea, aplicarea și întreținerea mijloacelor de semnalizare rutieră și a echipamentelor destinate siguranței circulației, conform standardelor în vigoare, ținând evidența acestora.

Conform art. 22 din O.G. nr. 43/1997, privind regimul drumurilor, administrarea drumurilor de interes local se asigură de către consiliile locale, pe raza administrativ-teritorială a acestora, în speță, drumul pe care s-a produs incidentul rutier, fiind un drum de interes local, aspect necontestat de către niciuna dintre părți.

În opinia primei instanțe, fapta ilicită a pârâtului a constat într-o inacțiune, respectiv nesemnalizarea corespunzătoare a obstacolului existent pe carosabil.

În ceea ce privește vinovăția, în cadrul răspunderii civile delictuale, aceasta apreciază judecătorul fondului că poate lua forma celei mai ușoare culpe, chiar și sub forma neglijenței, cum este cazul în speță, întrucât pârâtul avea sarcina de a se comporta față de drumul public ca un bun proprietar. P. neremedierea gurii de acces în subteran de pe carosabil și mai ales prin nesemnalizarea corespunzătoare, pârâtul a dovedit lipsă de diligență, sub forma culpei, suficientă pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.

Din raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză coroborat cu declarația martorului D. I. a rezultat și legătura de cauzalitate între prejudiciul produs autoturismului și starea tehnică a drumului public aparținând pârâtului la momentul accidentului.

Astfel a apreciat judecătorul primei instanțe că expertul a concluzionat că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a lovit cu roata dreapta-față rama supraînălțată care încadra gura de acces în subteran, nesemnalizată corespunzător, urmată de încălecarea acesteia, . gura fără capac și zgârierea pragului dreapta-spate. Expertul nu a putut stabili cu exactitate viteza autoturismului la momentul impactului, însă a apreciat-o ca fiind de cel mult 30 km/h, ținând cont că airbag-urile nu s-au declanșat. A arătat expertul că și la viteza legală de 50 km/h accidentul nu se putea evita, fiind în timpul de reacție. A concluzionat expertul că există legătură de cauzalitate între avarii și dinamica accidentului iar cuantumul prejudiciului în sumă de 1.500 lei este justificat raportat la avariile suferite (fila 15-21 vol. II).

Fiind îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, instanța de fond având în vedere prevederile legale mai sus citate, a admis integral acțiunea reclamantei, nedovedindu-se în cauză nici existența vinei conducătorului auto însuși în producerea pagubei, nici existența faptei unui terț, nici forța majoră sau cazul fortuit, pentru exonerarea de răspundere.

În ceea ce privește dobânda solicitată, instanța de fond a reținut că prin întârzierea plății despăgubirii, reclamanta a suferit un prejudiciu. Or, ca efect al subrogației legale a societății de asigurări în toate drepturile asiguratului, aceasta a dobândit toate drepturile creditorului obligației inițiale de plată, inclusiv accesoriile creanței sale, în speță dobânzile legale.

În ceea ce privește momentul de la care se calculează aceste dobânzi, fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală, pârâtul este de drept în întârziere cu privire la plata sumei reprezentând contravaloarea prejudiciului suportat de către persoana asigurată. În consecință, raportat la reclamantă, pârâtul este de drept în întârziere cu privire la achitarea despăgubirii de la momentul plății efective în contul păgubitului ca urmare a raporturilor speciale de asigurare, deci de la momentul intervenirii subrogației legale. Cum însă reclamanta a solicitat acordarea dobânzii legale de la momentul introducerii prezentei acțiuni, în virtutea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța de fond a obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente sumei de 1.500 lei începând cu această dată, respectiv 28.11.2012, și până la executarea efectivă a obligației.

Referitor la chemarea în garanție a S.C. A. S.A., instanța de fond a constatat că în baza H.C.L. T. nr. 263/27.09.2007 s-a încheiat cu această societate un contract de delegare a gestiunii serviciului de alimentare cu apă și canalizare.

Potrivit dispozițiilor generale privind delegarea, în schimbul dreptului de a încasa integral veniturile obținute din furnizarea serviciilor delegate și în urma acestora, operatorul, în speță, S.C. A. S.A., s-a obligat ca pe întreaga durată a contractului să acopere cererea de servicii de alimentare cu apă potabilă și de canalizare a populației din aria delegării și să furnizeze serviciile la o calitate care să corespundă obligațiilor stabilite prin contractul de delegare. În schimb, autoritatea delegantă s-a obligat să-i acorde operatorului dreptul de acces nelimitat, oricând, la toate terenurile din interiorul ariei de competență teritorială a autorității, în subsolul cărora sau pe suprafața cărora sunt situate instalații de producție, transport sau distribuție apă potabilă și de colectare, transport sau tratare a apei uzate, inclusiv toate terenurile învecinate și drepturile de trecere asociate instalațiilor și necesare în vederea gestionării și furnizării serviciilor delegate.

În executarea acestui contract, operatorul s-a obligat să efectueze întreținerea, reparațiile curente planificate și accidentale precum și reparațiile capitale ce se impun la bunurile din patrimoniul delegat iar potrivit pct. 19.4 din Dispozițiile speciale – Partea comună s-a obligat să restabilească traficul, în cazul în care acesta este întrerupt, diminuat sau perturbat pentru a permite executarea lucrărilor asumate. De asemenea, potrivit art. 11 din Dispoziții speciale – Partea de Canalizare, operatorul s-a obligat să asigure ca drumurile și pavajul să fie refăcute și aduse la o stare acceptabilă în acele locuri unde au fost săpate șanțuri conform art. 19.4 din Dispozițiile speciale – Partea comună și a normelor privind drumurile.

Judecătorul primei instanțe a apreciat că nu s-a făcut dovada că au fost efectuate lucrări de intervenție sau întreținere la vreun cămin aferent instalațiilor de apă și canalizare de pe ., la intersecția cu . T., unde a avut loc accidentul.

Din contră, din raportul de expertiză tehnică auto precum și din planșele foto existente la dosarul cauzei, a rezultat că în concret a fost vorba despre o gură de acces în subteran încadrată de o ramă betonată, supraînălțată față de nivelul carosabilului, pregătită pentru dezafectare și nesemnalizată corespunzător, ceea ce, în opinia primei instanțe, nu este suficient pentru a atrage obligația de despăgubire în sarcina chematei în garanție.

Impotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul M. T. prin P., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și solicitând desființarea acesteia si, rejudecand cauza, sa se constate ca nu este raspunzatoare de paguba produsa, motiv pentru care plata despăgubirilor si a cheltuielilor de judecata trebuie retinuta exclusiv in sarcina .>

Astfel, consideră recurentul-pârât că prin HCL nr. 263/2007 s-a stabilit delegarea gestiunii serviciului de alimentare cu apa si canalizare al Municipiului T., către societatea . fiind incheiat si un contract in acest sens, care prevede drepturi si obligații clare pentru ambele parti semnatare. Pornind de la obiectul contractului, respectiv “Delegarea exclusiva a serviciilor publice de alimentare cu apa si de canalizare, precum si exploatarea sistemelor publice de alimentare cu apa si de canalizare necesare pentru realizarea acestora” către ., dat fiind faptul ca evenimentul rutier s-a produs datorita existentei unei gropi de canalizare nesemnalizata, fara capac, raspunzatoare in prezenta speța nu poate fi decât aceasta societate, intrucat capacul de canalizare face parte din “Rețeaua publica de alimentare cu apa sau de canalizare”, care prevede ca aceasta rețea reprezintă “partea din sistemul public de alimentare cu apa, respectiv din sistemul de canalizare, alcatuita din rețeaua de conducte, armaturi si constructii anexe care asigura distributia apei, respectiv preluarea, evacuarea si transportul apelor de canalizare...”.

Apreciază recurentul-pârât că faptul că chemata in garanție a precizat ca in perioada respectiva nu a avut niciun fel de lucrări de interventie sau avarii in zona producerii evenimentului rutier, nu exclude raspunderea acesteia pentru neindeplinirea obligațiilor prevăzute prin contract, printre care si intretinerea, respectiv administrarea utilitatilor subterane, iar raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si inacțiunea chematei in garanție este evident, intrucat motivul producerii prejudiciului este tocmai neindeplinirea obligațiilor contractuale de către aceasta, respectiv neinlocuirea capacului de canalizare.

A mai arătat recurentul-pârât că in speță nu este vorba de o simpla groapa in carosabil, care să determine raspunderea administratorului drumului, evenimentul rutier producandu-se din cauza unei guri de acces in subteran încadrata de o rama suprainaltata care, chiar daca se afla pe carosabil, face parte din sistemul de canalizare, administrat de .>

În cauza au depus întâmpinare intimata-chemat in garantie și intimata-reclamantă, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, se reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, poate fi angajată îndeplinind cumulativ o . condiții speciale, fundamentate pe dispozițiile speciale ale Legii nr. 136/1995 precum și condițiile generale ale răspunderii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicabilitate în ceea ce privește circulația precum și întreținerea drumurilor publice, completate cu cele ale dreptului comun în materie respectiv art. 998 și următoarele Cod civil cu privire la răspunderea pentru fapta proprie.

Relativ la condițiile speciale, intimata-reclamantă trebuie să facă dovada existenței unei polițe de asigurare valabile la momentul producerii riscului asigurat, precum și cea a subrogației în drepturile persoanei păgubite, prin plata despăgubirilor, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995.

În cauză, la data de 11.08.2010 autoturismul avariat, aparținând numitului D. I., era asigurat CASCO la societatea intimată-reclamantă conform contractului de asigurare facultativă auto . nr._/13.11.2009, iar în baza acestuia, a notei de constatare a pagubelor și a facturii fiscale . nr. 1723/01.06.2011, emisă de service-ul auto care a asigurat remedierea avariilor produse autovehiculului, reclamanta a achitat o despăgubire în cuantum de 1.500 lei, așa cum rezultă din documentele de plată existente la dosar .

În cauză, sunt aplicabile dispozițiile speciale în materie de asigurare, respectiv art. 20 alin. 3 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 care prevăd, pe de o parte, că, în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti indemnizația de asigurare în condițiile prevăzute de contractul de asigurare, iar pe de altă parte, că, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

Totodată, se reține că, în ce privește condițiile generale ale răspunderii pentru fapta proprie prevăzute de art. 998 și următoarele Cod civil, intimata-reclamantă trebuia să facă dovada prejudiciului suferit de către proprietarul autoturismului asigurat în drepturile căruia s-a subrogat, a raportului de cauzalitate dintre fapta recurentului - pârât și acest prejudiciu, a vinovăției precum și a calității de administrator a drumului public, în accepțiunea art. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 998, 999 Cod civil, prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.

Art. 128 alin. 1 lit. a) și b) din același act normativ, prevede că autoritățile administrației publice locale au ca atribuții luarea măsurilor pentru menținerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează și, de asemenea, pentru instalarea, aplicarea și întreținerea mijloacelor de semnalizare rutieră și a echipamentelor destinate siguranței circulației, conform standardelor în vigoare, ținând evidența acestora.

Potrivit prevederilor art. 22 din O.G. nr. 43/1997, privind regimul drumurilor, administrarea drumurilor de interes local se asigură de către consiliile locale, pe raza administrativ-teritorială a acestora, în speță, drumul pe care s-a produs incidentul rutier, fiind un drum de interes local, aspect necontestat de către niciuna dintre părți.

În cauză, fapta ilicită a recurentului-pârât a constat într-o inacțiune, respectiv nesemnalizarea corespunzătoare a obstacolului existent pe carosabil.

Relativ la vinovăție, în cadrul răspunderii civile delictuale, aceasta poate lua forma celei mai ușoare culpe, chiar și sub forma neglijenței, cum este cazul în speță, întrucât pârâtul avea sarcina de a se comporta față de drumul public ca un bun proprietar. P. neremedierea gurii de acces în subteran de pe carosabil și mai ales prin nesemnalizarea corespunzătoare, pârâtul a dovedit lipsă de diligență, sub forma culpei, suficientă pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.

Din raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cauză coroborat cu declarația martorului D. I. rezultă și legătura de cauzalitate între prejudiciul produs autoturismului și starea tehnică a drumului public aparținând recurentului-pârât la momentul accidentului.

Expertiza a concluzionat că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a lovit cu roata dreapta-față rama supraînălțată care încadra gura de acces în subteran, nesemnalizată corespunzător, urmată de încălecarea acesteia, . gura fără capac și zgârierea pragului dreapta-spate. Expertul nu a putut stabili cu exactitate viteza autoturismului la momentul impactului, însă a apreciat-o ca fiind de cel mult 30 km/h, ținând cont că airbag-urile nu s-au declanșat. A arătat expertul că și la viteza legală de 50 km/h accidentul nu se putea evita, fiind în timpul de reacție. A concluzionat expertul că există legătură de cauzalitate între avarii și dinamica accidentului iar cuantumul prejudiciului în sumă de 1.500 lei este justificat raportat la avariile suferite

Referitor la dobânda solicitată, se reține că prin întârzierea plății despăgubirii, intimata-reclamantă a suferit un prejudiciu și ca efect al subrogației legale a societății de asigurări în toate drepturile asiguratului, aceasta a dobândit toate drepturile creditorului obligației inițiale de plată, inclusiv accesoriile creanței sale, în speță dobânzile legale, calculate potrivit solicitării intimatei-reclamante de la momentul introducerii acțiunii respectiv 28.11.2012 si până la executarea efectivă a obligației.

Referitor la chemarea în garanție a S.C. Aquaserev S.A., se retine că în baza H.C.L. T. nr. 263/27.09.2007 s-a încheiat cu această societate un contract de delegare a gestiunii serviciului de alimentare cu apă și canalizare potrivit cu care S.C. A. S.A., s-a obligat ca pe întreaga durată a contractului să acopere cererea de servicii de alimentare cu apă potabilă și de canalizare a populației din aria delegării și să furnizeze serviciile la o calitate care să corespundă obligațiilor stabilite prin contractul de delegare.

În executarea acestui contract, operatorul s-a obligat să efectueze întreținerea, reparațiile curente planificate și accidentale precum și reparațiile capitale ce se impun la bunurile din patrimoniul delegat iar potrivit pct. 19.4 din Dispozițiile speciale – Partea comună s-a obligat să restabilească traficul, în cazul în care acesta este întrerupt, diminuat sau perturbat pentru a permite executarea lucrărilor asumate. De asemenea, potrivit art. 11 din Dispoziții speciale – Partea de Canalizare, operatorul s-a obligat să asigure ca drumurile și pavajul să fie refăcute și aduse la o stare acceptabilă în acele locuri unde au fost săpate șanțuri conform art. 19.4 din Dispozițiile speciale – Partea comună și a normelor privind drumurile.

În cauză, se reține că nu s-a făcut dovada că au fost efectuate lucrări de intervenție sau întreținere la vreun cămin aferent instalațiilor de apă și canalizare de pe ., la intersecția cu . T., unde a avut loc accidentul.

Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă va fi respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul civil declarat de către recurenta-pârâtă M. T. P. P., cu sediul în municipiul T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 3927/21.11.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. A. ROMÂNEASCĂ A. V. I. G. S.A. P. SUCURSALA T., cu sediul în municipiul T., ., județul T. și intimata-chemat în garanție S.C. A. S.A. T., cu sediul în municipiul T., ., județul T., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 20 februarie 2014.

P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR

D. N. M. L. Șurculescu E. N.

GREFIER,

P. L.

Jud. fond. I.S.

Redactat jud. D.N./03.03.2014

Tehnoredactat gref. P.L./ gref. G.R./10.03.2014/2 ex..

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 54/2014. Tribunalul TULCEA