Pretenţii. Decizia nr. 71/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 71/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 71/2014
Ședința publică de la 20 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr.3489/17.10.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimata pârâtă O. D., cu domiciliul în ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Văzând că nu sunt motive, instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 29.05.2013 sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență T. a chemat în judecată pe pârâta O. D. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 346,43 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionată cu acordarea serviciilor medicale, actualizată până la data plății efective a debitului.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 22.06._10, pârâta a fost internată în secția chirurgie, iar contravaloarea zilelor de spitalizare este în cuantum de 346,43 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, spitalul urmând să recupereze contravaloarea de la persoana vinovată și să o returneze CAS T..
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 998-999 cod civil coroborate cu art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare.
Soluționând cauza Judecătoria T. prin sentința civilă nr.3489 din 17.10.2013 a respins acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că:
În perioada 22.06.2010 – 23.06.2010 pârâta O. D. a fost internată în S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., contravaloarea îngrijirilor medicale ce i-au fost asigurate fiind de 346,43 lei, după cum rezultă din decontul de cheltuieli depus de reclamant.
Conform susținerilor reclamantului, pârâta a fost victima unei agresiuni, fiind internată la secția chirurgie, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, iar sumele ocazionate de unitatea sanitară cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale agresiunilor sau accidentelor trebuie recuperate.
În calitate de furnizor de servicii medicale, spitalul are dreptul legal de a se subroga în drepturile casei de asigurări de sănătate, dobândind calitatea procesuală a acesteia pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale, astfel cum prevede art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Se observă că o condiție esențială pentru a putea fi declanșată recuperarea sumelor cheltuite este ca acțiunea să fie îndreptată împotriva persoanei vinovate de vătămarea sănătății iar o altă condiție este ca persoana împotriva căreia este îndreptată acțiunea să fi vătămat sănătatea altei persoane.
Reclamantul a invocat prevederile art. 998-999 Cod civil referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, motivat de faptul că pârâta, din neglijență sau din imprudență, nu a solicitat tragerea la răspundere a agresorului, situație contrazisă însă de răspunsul I.P.J. T. înaintat sub nr. 3344/08.08.2013 (fila 18).
Noțiunea de faptă ilicită desemnează conduita umană – comisivă sau omisivă – păgubitoare prin care se aduce atingere drepturilor subiective ori intereselor ocrotite de lege. Integrarea faptei ilicite între condițiile ce antrenează răspunderea rezultă din dispozițiile art. 998 și următoarele Cod civil.
Literatura de specialitate a evidențiat câteva trăsături caracteristice ale faptei ilicite: caracterul obiectiv, în sensul că este o manifestare umană exteriorizată, comisivă sau omisivă; este mijlocul de obiectivare a unui element psihic – voința omului de a alege o anumită conduită; este un act reprobabil din punct de vedere subiectiv și social, constituind o încălcare a normelor juridice sau a celor de conviețuire socială.
Solicitarea acordării asistenței medicale de către pârâtă nu constituie, în mod evident, o faptă ilicită în sensul celor mai sus menționate.
În conformitate cu dispozițiile art. 170 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică.
Urgența medicală, astfel cum este definită de art. 86 alin. 1 lit. e) din același act normativ, constă în accidentarea sau îmbolnăvirea acută, care necesită acordarea primului ajutor calificat și/sau a asistenței medicale de urgență, la unul sau mai multe niveluri de competență, după caz. Ea poate fi urgență cu pericol vital, unde este necesară/sunt necesare una sau mai multe resurse de intervenție în faza prespitalicească, continuând îngrijirile într-un spital local, județean ori regional, sau urgență fără pericol vital, unde îngrijirile pot fi efectuate, după caz, cu sau fără utilizarea unor resurse prespitalicești, la un centru ori cabinet medical autorizat sau, după caz, la un spital.
Chiar dacă nu era asigurată la momentul furnizării serviciilor medicale, pârâta putea beneficia de acestea în mod gratuit, conform dispozițiilor art. 220 din Legea nr. 95/2006.
Din fișa de observație clinică generală depusă de reclamant la dosar, reiese că diagnosticul pârâtei la spitalizare a fost de politraumatism cranio-facial prin agresiune, fiind evident că, în cauză, a fost vorba despre o urgență medicală, devenind aplicabile dispozițiile art. 220 din Legea nr. 95/2006.
Pe de altă parte, s-a reținut că în cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii acestora. Prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care, cu intenție sau din culpă, au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara în felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale și numai pentru aceste litigii (având ca obiect recuperarea acestor sume), furnizorii de servicii medicale se subrogă în drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, ceea ce în cauză nu se verifică.
Împotriva sentinței civile nr.3489 din 17.10.2013 a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență T., care a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea apelului că pârâta a fost internată în perioada 22.06._10, în secția chirurgie a Spitalului Județean de Urgență T., urmare a unei agresiuni, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 346,43 lei.
De asemenea a solicitat micșorarea câtimii cererii de la 346,43 la 326,43, întrucât pârâta a achitat suma de 20 lei la data de 18.07.2013.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune, trebuia să formuleze plângere penală pentru ca acesta să fie identificat și dacă nu a făcut-o, atunci trebuie să plătească cheltuielile de spitalizare.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
Examinând hotărârea în raport de critica formulată, tribunalul constată apelul întemeiat.
Pârâta O. D. a fost internată la S. Județean T. în perioada 22.06.2010 până la 23.06.2010 fiind victima unei agresiuni.
Cu spitalizarea pârâtei, declarată ca fiind „victima unei agresiuni”, s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în sumă de 346,43 lei, sumă ce a fost decontată de către Casa de Sănătate și care nu poate fi recuperată atâta timp cât nu se cunoaște autorul agresiunii de la care ar fi trebuit să se recupereze cheltuielile de spitalizare efectuate de victimă și în condițiile în care pârâta ca victimă a agresiunii nu a înțeles să formuleze plângere penală pentru identificarea autorului agresiunii.
Este evident că, din prevederile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății rezultă că nu se decontează de către Casa de Sănătate decât cheltuielile de spitalizare cauzate de îmbolnăvire, afecțiune cronică ori acută, dar nu și cele efectuate pentru victima unui accident ori agresiune, acțiuni care presupun culpa unei persoane care a cauzat . și care implicit a determinat efectuarea cheltuielilor de spitalizare.
Este real că textul art. 313 se referă la cel care a provocat . sau accidentul, dar aceasta presupune ca autorul să fie cunoscut, să i se stabilească vinovăția dar cum este cazul în speță, pârâta, în calitate de victimă a formulat plângere penală împotriva concubinului său dar aceasta și-a retras plângerea iar prin rezoluția din 23.08.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria T. pronunțată în dosarul 2939/P/2010 s-a dispus neînceperea urmării penale deoarece plângerea penală a fost retrasă.
Potrivit art. 998 – 999 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara și în cauză, rezultă că prin acordarea îngrijirilor medicale pârâtei s-a cauzat spitalului o pagubă în valoare de 346,43 lei pe care Casa de Sănătate nu o decontează spitalului în condițiile în care autorul agresiunii nu este cunoscut și nu se pot recupera cheltuieli de spitalizare de la acesta.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamantului S. Județean T. era întemeiată, dar prin sentința atacată, netemeinic și nelegal a fost respinsă astfel că în conformitate cu art. 480 alin. 2 Cod proc. civ. nou, se va admite apelul, se va schimba hotărârea atacată în sensul că admite cererea.
În consecință, va fi obligată pârâta O. D. la plata sumei de 326,43 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, sumă ce va fi actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr.3489/17.10.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimata pârâtă O. D., cu domiciliul în ., jud. T..
Schimbă hotărârea atacată în sensul că obligă pârâta intimată la plata sumei de 326,43 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către reclamant sumă ce va fi actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. N. D. N. N. M.
Jud. fond IS
Red. Jud.EN/03.03.2014
Tehnored.gref.N.M./06.03.2014/4 ex./.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 54/2014. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Hotărâre din 20-02-2014,... → |
|---|
