Contestaţie la executare. Decizia nr. 669/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 669/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 669/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 669
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta contestatoare S.C. A. S.A., cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2232 din data de 05 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”contestație la executare-suspendare executare silită”, în contradictoriu cu intimata A.-DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI TULCEA-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, cu sediul în Tulcea, . bis, jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 29.10.2014, 05.11.2014 și ulterior la data de 12.11.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ contestatoarea S.C.A. S.A.TULCEA a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. TULCEA, să se dispună anularea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr._/28.02.2013, precum si cheltuieli de judecată.
In motivare, contestatoarea a arătat că intimata a aplicat sechestrul asigurator pe o . mijloace auto și utilaje care deservesc activitatea curentă și care sunt folosite la intervenții. S-a mai arătat că imobilul de pe ..2 este proprietatea publică a municipalității, contestatoarea neavând calitatea de proprietar ci doar de administrator al acesteia. Din această clădire se susține că doar două birouri sunt proprietatea A. SA Tulcea. A mai arătat contestatoarea că intimata a înființat poprirea asiguratorie pe un cont folosit pentru operațiuni cu fonduri structurale europene și pe alte conturi folosite la plata drepturilor salariale. În data de 16 aprilie 2013, contestatoarea a completat cererea introductivă solicitând și anularea somației nr._ din 08.04.2013 și a Titlului executoriu nr._ din aceeași dată. Față de aceste acte de executare contestatoarea a arătat că sunt emise ulterior Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii contestate și a indicat ca temei de drept art.145 alin.1 teza 1 Cod procedură fiscală în opinia sa creându-se o situație de nelegalitate a executării silite. S-a mai solicitat și suspendarea executării silite.
Intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. TULCEA, a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației arătând că în ceea ce privește măsurile asigurătorii acestea au fost instituite în timpul unui control efectuat la sediul contestatoarei decizia de instituire a măsurilor asigurătorii fiind emisă la finalul inspecției fiscale. Intimata a arătat că aceste măsuri au fost dispuse potrivit art.129 alin.3 din OG 9/2003. S-a arătat că bunurile sechestrate au fost lăsate in administrarea debitorului fără posibilitatea de a le înstrăina iar în ceea ce privește clădirea de pe ..2, jud. Tulcea organul fiscal a avut în vedere factura fiscală nr._/21.12.2006 prin care . administrator judiciar . a înstrăinat acest imobil către . referire la popririle asigurătorii pe o . conturi instituite de către intimată, organul fiscal a arătat că măsura a fost dispusă prin transmiterea către unitățile bancare a adresei de înființare a popririi și este o procedură specifică de garantare a creanței creditorului împotriva debitorului iar in ceea ce privește sumele exceptate de la executare silită intimata a invocat disp. art.129 alin.2 și 149 alin.2 din OG 92/2003 care reglementează excepțiile de la executarea silită prin poprire. Prin încheierea de ședință din data de 25 aprilie 2013 instanța a încuviințat suspendarea executării silite începute în dosarul de executare nr.A8/_ din 08 aprilie 2013 al A. /AFP Tulcea până la soluționarea contestației la executare.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.2232 din data de 05 iunie 2014 a respins contestația la executare, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 28.02.2013, intimata a emis raportul de inspecție fiscală prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei o datorie la bugetul de stat in suma de 495.910 lei cu titlu de impozit pe profit, majorări de întârziere, penalități de întârziere, TVA, majorări întârziere TVA și penalități de întârziere TVA.
Odată cu emiterea deciziei de impunere, intimata a instituit si o . măsuri asiguratorii pe bunurile mobile și imobile deținute de contestatoare, dar și conturile deținute de aceasta din urma.
Masurile asiguratorii au fost instituite in temeiul art.art.129 alin.2 din OG nr.92/2003.
S-a mai reținut că potrivit art.129 alin 3 din OG 92/2003 atâta timp cât măsurile asiguratorii pot fi instituite chiar și înainte de emiterea titlului de creanță, se desprinde concluzia ca acestea pot fi dispuse înainte de începerea executării silite, contrar susținerii contestatoarei în sensul că somația și titlul executoriu au fost emise ulterior instituirii masurilor asiguratorii, executarea silită fiind nelegală pentru acest motiv.
Faptul ca textul de lege îndreptățește organul fiscal să instituie măsuri asiguratorii anterior începerii executării silite nu înlătură caracterul de act de executare a deciziei emise în acest sens și a posibilității contestării actului de instituire conform procedurii executării silite, procedura reglementată de normele de drept fiscal.
Totodată, s-a mai arătat că, în raport de susținerile contestatoarei în sensul că, prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii au fost indisponibilizate o . bunuri mobile și imobile printre acestea aflându-se și clădirea situată în mun.Tulcea, ..2, imobil pe care aceasta îl deține în parte în proprietate (2 birouri), iar restul clădirii îl deține în administrare, din înscrisurile înaintate la dosar rezultă ca sechestrul asigurator a fost instituit doar asupra celor două birouri si nicidecum asupra întregii clădiri, organul fiscal având în vedere factura fiscală prin care contestatoarea a achiziționat acest imobil în anul 2006 (f320 ), valoarea de achiziție fiind la data cumpărării de 132.427, 96 lei, iar valoarea actuala de inventar fiind de 179.140 lei.
Chiar și in măsura în care intimata ar fi instituit măsura sechestrului asigurator și pe partea din clădire pe care contestatoarea o deținea in administrare, aceasta nu avea niciun interes în a solicita anularea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor ce nu se află în proprietatea sa, interes pe care l-ar fi putut justifica eventual proprietarul acestui imobil.
In consecința, prima instanță a respins apărările contestatoarei în ceea ce privește imobilul descris anterior.
Relativ la instituirea măsuri asiguratorii de indisponibilizare și a unor bunuri mobile, respectiv autoturisme aflate in proprietatea contestatoarei, s-a reținut că, acestea au fost lăsate in custodia contestatoarei, bunuri de care aceasta se poate folosi în continuare pentru desfășurarea activității, măsura indisponibilizării vizând doar interdicția de înstrăinare a acestora până la achitarea în întregime a creanței.
In ceea ce privește instituirea popririi asiguratorii asupra conturilor bancare deținute de contestatoare, prima instanță a reținut că, potrivit art.149 alin.2 din OG 92/2003 ”sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executării silite prin poprire, în cazul în care împotriva beneficiarului acestora a fost pornită procedura executării silite.” Ca atare, aceste sume nu sunt supuse executării silite prin poprire, terțul poprit având obligația de a respecta aceste dispoziții legale, in sensul de a nu indisponibiliza aceste sume de bani, celelalte sume care se virează prin acest cont urmând a fi indisponibilizate, astfel încât poprirea ca si act de executare silita nu va afecta decât sumele cu destinație specială și nu contul propriu-zis în care se pot efectua si alte operațiuni bancare.
Aceeași situație există și în ceea ce privește conturile folosite la plata drepturilor salariale, având în vedere dispozițiile art. 149 pct.12 lit. a din OG.92/2003.
In consecința terțul poprit are obligația de a reține sumele cu destinație specială, exceptate de la executare silită prin poprire, nerespectarea dispozițiilor legale putând fi sancționată de instanță pe calea contestației la executare.
Cum dispozițiile legale anterior menționate exceptează doar anumite sume de bani de la indisponibilizare prin poprire asiguratorie si nu conturile bancare, prin care se pot efectua operațiuni bancare cu sume neexceptate, apărările contestatorului în sensul că activitatea societății ar fi grav afectată de aceste popriri nu au fost primite de prima instanță.
Relativ la motivele de nelegalitate ale somației si titlului executoriu emis de intimată, s-a reținut că, singurele apărări ale contestatoarei constau în faptul că decizia de instituire a masurilor asiguratorii a fost emisă anterior emiterii somației și titlului executoriu, aspect care a mai fost tranșat anterior și pe care instanța l-a înlăturat, astfel încât nu se impune nici anularea acestor acte de executare.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel contestatoarea S.C.A. S.A., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, în ceea ce privește soluția adoptată de prima instanță cu privire la cererea de suspendare a judecății cauzei prin încheierea din data de 30 mai 2014, aceasta este rezultatul unei interpretări greșite date actelor deduse judecății și a unei aplicări greșite a dispozițiilor art. 413 alin.1 punctul 1 din N.C.P.C. Astfel, prima instanță a apreciat că între prezenta cauză și cauza aflată pe rolul Tribunalului Tulcea, nu ar exista nici o legătură, reținând că, în măsura în care s-ar desființa titlurile de creanță la instanța de contencios fiscal, actele de executare ar fi desființate de drept în temeiul art. 642 din N.C.P.C., iar contestatoarea ar avea la dispoziție calea întoarcerii executării sau a contestației la executare.
Motivarea primei instanțe este contradictorie, motivat de faptul că în prezenta cauză societatea se află tocmai în procedura contestației la executare. Legătura dintre actele de executare contestate în prezenta cauză și actele administrativ fiscale contestate în cauza aflată pe rolul Tribunalului Tulcea, este una evidentă și indisolubilă, deoarece o eventuală desființare a titlurilor de creanță contestate în cauza de contencios fiscal ar conduce în mod automat la desființarea actelor de executare deduse judecății în prezenta cauză.
Suspendarea judecății în prezenta cauză este o măsură de prevenție procesuală a unui prejudiciu material ce ar putea fi cauzat prin continuarea executării și care ar împinge societatea într-o procedură mult mai costisitoare aceea a întoarcerii executării, ori nu aceasta a fost scopul urmărit de legiuitor.
Cu privire la fondul contestației la executare apelanta a arătat că, prima instanță nu s-a pronunțat asupra unuia din motivele de contestație la executare, respectiv acela că intimata nu a indicat în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii contestată prin acțiunea inițială, care sunt motivele și temerile care au justificat instituirea măsurilor asigurătorii și mai ales probele în dovedirea acestor împrejurări, fapt ce reprezintă „minus petita” și justifică trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a nu fi privată de un grad de jurisdicție sub acest aspect.
În privința sechestrului instituit asupra clădirii administrative din Tulcea, .. 2, din decizia de luare a acestei măsuri nu rezultă în mod clar asupra cărei părți din clădire a instituit măsura organul de executare fiscală, deoarece așa cum s-a arătat și în fața primei instanțe doar două birouri sunt proprietatea societății, restul clădirii fiind în proprietatea municipalității.
Este greșită susținerea primei instanțe că societatea nu ar avea interes în anularea actelor de executare pentru bunurile care nu s-ar afla în proprietatea sa, deoarece aceste bunuri se află doar în administrarea societății, atribut delegat de autoritatea administrativă locală, iar executarea silită asupra acestora se face pentru creanțe pretinse de intimată în sarcina societății.
Cu privire la mijloacele auto sechestrate apelanta a precizat că, acestea sunt folosite în activitatea curentă la intervenții, la avarii și lucrări curente, iar cu ocazia sechestrării au fost ridicate certificatele de înmatriculare, motiv pentru care nu se mai poate achita pentru acestea polița R.C.A., societatea fiind expusă unor prejudicii materiale în caz de accident,deoarece asigurătorii cunoscând faptul că mijloacele auto sunt sechestrate nu mai doresc să le asigure, fiind pusă în situația de a nu mai putea garanta rezolvarea operativă a avariilor, de a nu mai putea garanta inclusiv siguranța serviciului public pe care îl furnizează.
Și cu privire la conturile poprite și sub acest aspect hotărârea primei instanțe este greșită, deoarece prin conturile indicate în concluziile scrise cât și prin cel indicat în acțiunea inițială nu se fac alte plăți (cum greșit susține prima instanță), în afara celor de cofinanțare a proiectului cu fonduri europene și a plăților din sumele provenite din fonduri europene pentru destinațiile date în contractul de finanțare. Aceeași situație există și în privința conturilor folosite la alimentarea cardurilor salariaților societății.
Poprirea a fost înființată de organul de executare „in integrum„ fără nici un fel de exceptare, fiind blocate conturile societății și nemaiputând să se efectueze niciun fel de operațiune bancară de plată atât cu privire la salarii cât și cu privire la cofinanțarea și plăți din conturile care au în disponibil sume de bani provenite din fonduri europene sau sume alocate procentului de cofinanțare a acestui proiect, până la data când s-a pronunțat la prima instanță suspendarea executării silite. Toate aceste conturi și sume sunt exceptate de urmărire silită conform textelor legale incidente respectiv art. 149 alin. 2 din Codul de Procedură Fiscală, raportat la art. 780 alin. 5 lit. B din N.C.P.C.
De asemenea, apelanta a mai învederat cu privire la cererea modificatoare din 16.04.2013 că, deși prima instanță susține că a tranșat anterior acest aspect, totuși această soluție nu rezultă din considerentele hotărârii atacate, este de precizat că atât somația cât și titlul executoriu au fost comunicate în cursul judecății prezentei contestații la executare după emiterea actului de executare contestat prin acțiunea introductivă, cu nerespectarea dispozițiilor art. 1455 din Codul de Procedură Fiscală, care prevede că executarea silită începe prin emiterea somației și nu într-o altă ordine, cum a procedat intimata în contra legii.
Sumele spuse executării silite nu sunt certe, lichide și exigibile, acestea fiind contestate în dosarul de contencios fiscal, aspect care s-a învederat primei instanței inclusiv în concluziile scrise pe fond depuse cu ocazia amânării pronunțării în cauză.
Referitor la cererea modificatoare din 17.05.2013 prin care se contesta și Încheierea de Carte Funciară de notare a măsurii sechestrului, prima instanță nu s-a pronunțat fapt ce reprezintă „minus petita” și conduce la anularea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi soluționată în ambele grade de jurisdicție și acest capăt de cerere.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului și anularea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe.
În subsidiar, s-a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr._ al Tribunalului și în măsura în care instanța va trece peste aceasta, să se admită contestația la executare așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată efectuate la fond și în apel.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 480 alin. 2 și următoarele, raportat la art. 717 din N.C.P.C.
Intimata A.-Direcția G. a Finanțelor P. a Județului Tulcea-Activitatea de Inspecție Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală.
Tribunalul Tulcea prin Încheierea din 09 octombrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. 1 din N.C.P.C., până la soluționarea dosarului nr._ înregistrat pe rolul aceleași instanțe.
La data de 18 septembrie 2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de către apelanta-contestatoare S.C. A. S.A.
Apelanta a arătat că, dosarul nr._ pentru a cărui existență a fost suspendată prezenta cauză a fost soluționat definitiv, iar motivul suspendării nu mai subzistă.
Prin decizia civilă nr. 118/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ /a1 s-a dispus „Admite apelul. Schimbă în tot încheierea atacată în sensul că:Admite cererea de suspendare. Suspendă judecarea cauzei până la soluționarea dos.nr._ aflat pe rolul Tribunalului Tulcea”.
Urmare a deciziei civile mai sus arătate prin Încheierea din 09 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ a fost suspendată judecata prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._ înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea.
Dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea a fost soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 934/2014/15.09.2014 a Curții de Apel C..
Pe cale de consecință, apelanta a apreciat că motivul suspendării judecării prezentei cauze nu mai subzistă și, în temeiul art. 415 alin. 1 și 4 din N.C.P.C. a solicitat admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei așa cum a fost formulată.
De asemenea, prin cererea de repunere pe rol a cauzei, apelanta a formulat concluzii scrise, prin care a arătat că, față de situația creată prin anularea titlurilor de creanță care stau la baza executării silite contestate și liberarea sa de orice sumă datorată, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare, cu consecința anulării deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/28.02.2013, somației nr._/08.04.2013 și titlului executoriu nr._/08.04.2013 emise de intimată și a încheierii nr._/14.03.2013 emisă de OCPI Tulcea, precum și să se dispună restituirea cauțiunii în sumă de 9039 lei achitată cu O.P. 110/15.04.2013 prin OTP Bank, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 355 lei.
La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2014 Tribunalul Tulcea a dispus repunerea pe rol a cauzei civile.
Examinând apelul formulat se constată că acesta este fondat pentru cele ce urmează:
Se cuvine a fi observat că la data de 28.02.2013, intimata a emis raportul de inspecție fiscală prin care s-a stabilit în sarcina apelantei o datorie la bugetul de stat în sumă de 495.910 lei cu titlu de impozit pe profit, majorări de întârziere, penalități de întârziere, T.V.A., majorări de întârziere T.V.A. și penalități de întârziere T.V.A. S-a instituit și o . măsuri asiguratorii pe bunurile mobile și imobile deținute de apelantă și conturile acesteia.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 427/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității, s-a admis în parte acțiunea, s-au anulat în parte actele administrativ-fiscale atacate și anume decizia nr. 44/23.04.2013, decizia de impunere nr. F-TL 134/28.02.2013, raportul de inspecție fiscala F-TL 114/2/02.2014 cu privire la sumele de 119.013 lei debit principal impozit pe profit, suma de 197.935 lei reprezentând accesorii ale impozitului pe profit, suma de 106.677 lei reprezentând debit principal T.V.A., suma de 53.378 lei reprezentând dobânzi aferente T.V.A. și suma de 16.017 lei reprezentând penalități aferente T.V.A.
Au fost menținute actele administrativ fiscale atacate pentru suma de 2.790 lei cu titlu de debit principal T.V.A. în sumă de 1.542 lei, dobânzi în sumă de 1.017 lei, penalități în sumă de 231 lei, aferente T.V.A.
Mai apoi, prin sentința civilă nr. 575/13.03.2014 a Tribunalului Tulcea s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței inițiale în sensul că s-a admis cererea întemeiată pe dispozițiile art. 1010 Cod pr. civilă, și a fost eliberată de datorie S.C. „A.” S.A. Tulcea cu privire la suma totală de 2.790 lei.
Prin decizia civilă nr. 934/15.09.2014 a Curții de Apel C. s-a constatat nul recursul formulat de intimată.
Cu alte cuvinte, titlurile de creanță pe care se întemeiază executarea silită au fost anulate în mod definitiv prin sentința civilă nr. 427/27.02.2014, completată prin sentința civilă nr. 575/13.03.2014 de Tribunalul Tulcea.
Pe cale de consecință, actele de executare ca și actele subsecvente titlurilor de creanță urmează soarta acestor titluri de creanță în executarea cărora au fost efectuate.
Așa fiind, urmează ca instanța să admită apelul și să schimbe în tot sentința atacată în sensul că va admite contestația la executare și va anula decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/28.02.2013, somația nr._/08.04.2013 și titlul executoriu nr._/08.04.2013 emise de intimată și încheierea nr._/14.03.2013 emisă de O.C.P.I. Tulcea.
Totodată, instanța va dispune restituirea către apelantă a cauțiunii în sumă de 9.039 lei achitată cu O.P. 110/15.04.2013 prin OTP Bank.
Instanța va obliga intimata să plătească apelantei suma de 355 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite apelul civil formulat de către apelanta contestatoare S.C. A. S.A., cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2232 din data de 05 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”contestație la executare-suspendare executare silită”, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F.-DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI TULCEA-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, cu sediul în municipiul Tulcea, . bis, județul Tulcea.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că,
Admite contestația la executare.
Anulează decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/28.02.2013, somația nr._/08.04.2013 și titlul executoriu nr._/08.04.2013 emise de intimată și încheierea nr._/14.03.2013 emisă de O.C.P.I .Tulcea.
Dispune restituirea către apelantă a cauțiunii în sumă de 9039 lei achitată cu O.P. 110/15.04.2013 prin OTP Bank.
Obligă intimata să plătească apelante suma de 355 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. A. V. Ș. R. D. B.
Jud. fond M.L.Ș.
Redactat jud. R.A.V./20.11.2014
Tehnoredactat gref. D.B./G.R./09.12.2014/4 ex.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 211/2013.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 676/2014. Tribunalul... → |
|---|
