Succesiune. Decizia nr. 26/2016. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2016 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 26/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 26/2016
Ședința publică din data de 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: D. N.
GREFIER: G. V. V.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul-reclamant G. H. I., domiciliat în M. K., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.358 din data de 23 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect transmitere și deschidere succesiune, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. C., domiciliat în Beidaud, ., județul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant personal și asistat de av. G. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._/21.01.2016, depusă în ședință la dosar, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 425 lei și că nu s-a formulat întâmpinare și că se solicită judecata cauzei și în lipsa părților, după care:
Instanța pune în discuția calea de atac față de împrejurarea că prin cererea formulată s-a menționat că se declară recurs împotriva hotărârii nr.358/2015 a Judecătoriei Babadag.
Av. G. L. pentru apelantul-reclamant, având cuvântul, arată că calea de atac este apelul.
Instanța califică calea de atac ca fiind apelul și, față de declarațiile părților prezent că nu mai au cereri de formulat și nici explicații de dat pentru continuarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Av. G. L. pentru apelantul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii apelate și, rejudecând pe fond cauze să fie apreciate toate înscrisurile de la dosar. Moștenirea nu a fost niciodată dezbătură, iar terenul este liber. Apelantul dorește să se înregistreze cu contractul de vânzare-cumpărare, iar primarul i-a comunicat verbal că nu se opune. Depune la dosar înscrisuri în susținerea apelului.
Instanța, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Judecătoriei Babadag la data de 22.04.2015 și înregistrată sub nr._, reclamantul G. I. a chemat în judecată pe pârâtul C. C., solicitând să se dispună transmiterea moștenirii și deschiderea succesiunii, conform art. 954 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 358 din data de 23 septembrie 2015 Judecătoria Babadag a respins acțiunea, ca nefondată
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că din referatul întocmit cu ocazia verificării în sistemul Ecris, în conf. art. 95 alin.1 indice 1 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești s-a constatat că pe rolul instanței au mai fost formulate cereri de același reclamant, însă fără a avea același obiect, rezultatul verificării atașându-se la dosarul nou-format.
Din raportul de verificare se constată că pe rolul instanței a fost dedus judecății dosarul nr._, având ca obiect constatare nulitate absolută titlu de proprietate emis în temeiul Legii fondului funciar, dosar în care reclamantul din prezenta cauză a întrunit aceeași calitate juridică.
Verificând hotărârea pronunțată în dosarul nr._, soluție dispusă prin rezoluția administrativă ca urmare a rezultatului verificării a dosarelor înregistrate în sistemul ecris instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 891 din data de 30 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 331/07.04.2010 a Tribunalului Tulcea prin respingerea recursului, s-a respins acțiunea principală în constatarea nulității absolute formulată de reclamantul Givara I. în contradictoriu cu pârâții Paris S., Divi E. și Comisia Locală de Fond Funciar Beidaud, Comisia Județeană de fond funciar Tulcea și s-a admis cererea reconvențională formulată de Divi E..
De asemenea, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ emis la data de 12.03.1994 de Comisia Județeană Tulcea de fond funciar și s-a dispus radierea numelui și prenumelui reclamantului G. I. și a pârâtului Paris S. din actul sus menționat.
Totodată a fost obligată pârâta Comisia Județeană Tulcea de fond funciar să emită un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren arabil situat în localitatea Sarighiol de Deal, ., numai pe numele pârâtei reconveniente Divi E..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că autorul pârâtei reconveniente, Divi G., a fost conceput din relațiile de concubinaj întreținute de G. H. cu Divi S., fapt recunoscut chiar de către reclamant prin declarația autentificată sub nr. 799/21.02.2006 la B.N.P. D. G. din . C., reclamantul fiind singurul față de care s-a stabilit în mod legal filiația față de defunctul G. H., iar pârâtul Paris S. era fiul nelegitim al lui G. H., fiind conceput din relațiile întreținute de Divi S. cu un alt bărbat și ca atare acesta nu are vocație la moștenirea lăsată de tatăl reclamantului.
S-a reținut că din examinarea registrului agricol al localității Sarighiol de Deal a rezultat că la poziția nr.158 figurează G. H. „capul gospodăriei” alături de Divi S., soție, Divi G., „fiu”, Divi E.-noră, Divi C. - nepoata și Divi M. – nepoată.
Conform art. 57 alin. 2 din Codul familiei, recunoașterea paternității copilului din afara căsătoriei se face prin declarație la serviciul de stare civilă, fie odată cu înregistrarea nașterii, fie după această dată; recunoașterea poate fi făcută și prin înscris autentic sau prin testament.
Instanța a reținut că, în cauză, declarația dată de G. H. cu privire la componența familiei, înscrisă în registrul agricol în care s-a făcut mențiunea că Divi G. are calitatea de fiu s-a apreciat prin hotărârea sus-menționată că echivalează cu recunoașterea voluntară a paternității autorului pârâtei reconveniente prin înscris autentic și ca urmare, Divi G. era îndreptățit să solicite reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafețele de teren care au aparținut tatălui său G. H..
A arătat judecătorul fondului că potrivit art. 11 din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere iar în conformitate cu art. 13 din H.G. nr. 131/1991, în vigoare în momentul în care părțile au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr.18/1991 de pe urma lui G. H., potrivit prevederilor art. 1 stabilirea dreptului de proprietate se făcea numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori, cererea se face și în comun, fiecare dintre ei semnând-o.
În speță, instanța a constatat că atât cererea care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/12.03.1994 pentru suprafața de teren de 10 ha, cât și pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței de 5 ha teren de pe urma defunctului G. H. au fost formulate și semnate de către defunctul Divi G..
Referitor la cererea nr. 117 prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren depusă la Primăria Beidaud la data de 05.03.1991 și înregistrată sub nr. 150, s-a constatat că, deși în preambulul acesteia, au fost trecuți alături de Divi G. și G. I. și Paris S., cererea este semnată numai de autorul pârâtei reconvenient, Divi G..
Având în vedere că potrivit dispozițiilor legale arătate mai sus stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face în baza unei cereri semnate, s-a reținut de instanță că și mandatul pentru formularea unei astfel de cereri trebuia să îmbrace forma scrisă și întrucât în speță nu s-a făcut o astfel de dovadă, instanța a reținut că reclamantul G. I. și pârâtul Paris S. nu au formulat cerere potrivit legii de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul G. H..
A arătat judecătorul fondului că în materie de moștenire se aplică legea în vigoare la data deschiderii succesiunii, adică data decesului celui despre a cărui moștenire este vorba, conform art. 91 din Legea nr. 71/2011 și având în vedere că data deschiderii succesiunii este anterioara intrării in vigoare a N.C.C., instanța a apreciat că în cauză se aplică dispozițiile legii vechi.
Moștenirile deschise înainte de . noului cod civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 650 Cod civil succesiunea se deferă sau prin lege, sau după voința omului, prin testament, iar potrivit art. 653 Cod civil descendenții și ascendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului, iar ceilalți moștenitori intră în posesiunea succesiunii cu permisiunea justiției.
În cauză, instanța a constatat că reclamantul are calitatea de descendent, context în care acesta are de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defuncților autori.
A arătat judecătorul fondului că succesibilul are dreptul de a exercita dreptul de opțiune succesorală în sensul acceptării pure și simple, în mod expres sau tacit, ori renunțării la succesiune, iar dreptul de opțiune succesorală ia naștere în persoana celor care au vocație succesorală, din momentul deschiderii moștenirii, drept care se exercită prin intermediul actului juridic de opțiune succesorală fie sub forma acceptării moștenirii, fie sub forma renunțării la moștenire, iar acest act trebuie să îndeplinească condițiile generale de valabilitate ale unui act juridic civil.
A mai arătat instanța că transmiterea patrimoniului defunctului operează de drept din momentul deschiderii succesiunii fără vreo manifestare de voința a succesibilului, chiar fără știrea lui și a reținut că, în cauză, reclamantul având calitatea de descendent, nu trebuie să se adreseze justiției pentru deferirea moștenirii.
Instanța a constatat că terenul ce face obiectul succesiunii ce se solicită a fi transmisă a fost atribuit în temeiul Legii fondului funciar persoanei apreciată a fi îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, conform sentinței civile rămasă definitivă și irevocabilă în cauza nr._, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce se solicită a fi deferite făcându-se în conformitate cu dispozițiile legii speciale, respectiv a legilor fondului funciar, reclamantul recurgând de altfel la mijloacele procedurale puse la îndemână pentru contestarea titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii fondului funciar.
În raport de considerentele sus reținute și având în vedere că în materie de transmitere ereditară regula generală, scrisă în art. 653 Cod civil, este că orice moștenitor, afară de descendenți și ascendenți, trebuie să ceară trimiterea în posesie pentru a se putea bucura de folosința efectivă a averii succesorale, instanța a apreciat că acțiunea este nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamantul G. H. I., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, arătând în esență că moștenirea nu a fost niciodată dezbătură, terenul este liber și dorește să se înregistreze cu contactul de vânzare-cumpărare, iar primarul i-a comunicat verbal că nu se opune, în acest sens depune la dosar înscrisuri în susținerea apelului, respectiv sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 11 din 06.08.2013 din care rezultă că este unicul fiu moștenitor al tatălui său G. G. H., certificatul de cadastru și publicitate imobiliară Tulcea din care rezultă că pentru suprafața de teren de 5 ha nu există cadastru și carte funciară, deci ternul este liber.
Din încheierea nr. 8 din 04.05.2015 de la Biroul Notarilor Publici privind verificările efectuate rezultă că nu s-a dezbătut succesiunea după defuncții tatăl și bunicul său anexe.
Examinând apelul, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Critica hotărârii atacate se referă, în esență, la modalitatea în care prima instanță a analizat probele administrate în cauză, critică neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 22 alin. 2 N.C.P.C. Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale
În cauză, s-a realizat de către prima instanță o corectă stabilire a faptelor și aplicare a legii.
Astfel, prin sentința civilă nr. 891 din data de 30 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr.331/07.04.2010 a Tribunalului Tulcea prin respingerea recursului, s-a respins acțiunea principală în constatarea nulității absolute formulată de apelantul-reclamant G. I. în contradictoriu cu pârâții Paris S., Divi E. și Comisia Locală de Fond Funciar Beidaud, Comisia Județeană de fond funciar Tulcea și s-a admis cererea reconvențională formulată de Divi E..
Totodată, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ emis la data de 12.03.1994 de Comisia Județeană Tulcea de fond funciar și s-a dispus radierea numelui și prenumelui apelantului reclamant G. I. și a pârâtului Paris S. din actul sus menționat.
A fost obligată pârâta Comisia Județeană Tulcea de fond funciar să emită un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren arabil situat în localitatea Sarighiol de Deal, ., numai pe numele pârâtei reconveniente Divi E..
S-a reținut de către instanță că autorul pârâtei reconveniente, Divi G., a fost conceput din relațiile de concubinaj întreținute de G. H. cu Divi S., fapt recunoscut chiar de către apelantul-reclamant prin declarația autentificată sub nr. 799/21.02.2006 la B.N.P. D. G. din . C., reclamantul fiind singurul față de care s-a stabilit în mod legal filiația față de defunctul G. H., iar pârâtul Paris S. era fiul nelegitim al lui G. H., fiind conceput din relațiile întreținute de Divi S. cu un alt bărbat și ca atare acesta nu are vocație la moștenirea lăsată de tatăl reclamantului.
Din examinarea registrului agricol al localității Sarighiol de Deal a rezultat că la poziția nr. 158 figurează G. H. „capul gospodăriei” alături de Divi S., soție, Divi G., „fiu”, Divi E.-noră, Divi C. - nepoata și Divi M. – nepoată.
Art. 57 alin. 2 din Codul familiei prevede că recunoașterea paternității copilului din afara căsătoriei se face prin declarație la serviciul de stare civilă, fie odată cu înregistrarea nașterii, fie după această dată; recunoașterea poate fi făcută și prin înscris autentic sau prin testament.
În cauză, instanța de apel reține că declarația dată de apelantul-reclamant G. H. cu privire la componența familiei, înscrisă în registrul agricol în care s-a făcut mențiunea că Divi G. are calitatea de fiu s-a apreciat prin hotărârea sus menționată că echivalează cu recunoașterea voluntară a paternității autorului pârâtei-reconveniente prin înscris autentic, astfel încât Divi G. era îndreptățit să solicite reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafețele de teren care au aparținut tatălui său G. H..
Conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, iar potrivit art. 13 din H.G. nr. 131/1991, în vigoare în momentul în care părțile au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 de pe urma lui G. H., potrivit prevederilor art. 1 stabilirea dreptului de proprietate se făcea numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori, cererea se face și în comun, fiecare dintre ei semnând-o.
Prin urmare, atât cererea care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/12.03.1994 pentru suprafața de teren de 10 ha, cât și pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței de 5 ha teren de pe urma defunctului G. H. au fost formulate și semnate de către defunctul Divi G..
Relativ la cererea nr. 117 prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren depusă la Primăria Beidaud la data de 05.03.1991 și înregistrată sub nr.150, instanța reține că, deși în preambulul acesteia, au fost trecuți alături de Divi G. și G. I. și Paris S., cererea este semnată numai de autorul pârâtei reconveniente, Divi G. iar potrivit dispozițiilor legale arătate mai sus stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face în baza unei cereri semnate, astfel încât în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că și mandatul pentru formularea unei astfel de cereri trebuia să îmbrace forma scrisă.
Având în vedere că, în speță, nu s-a făcut o astfel de dovadă, se reține că apelantul-reclamant G. I. și Paris S. nu au formulat cerere potrivit legii de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul G. H..
În mod temeinic și legal prima instanță a reținut că în materie de moștenire se aplică legea în vigoare la data deschiderii succesiunii, adică data decesului celui despre a cărui moștenire este vorba, conform art. 91 din Legea nr. 71/2011 și întrucât data deschiderii succesiunii este anterioară intrării in vigoare a N.C.C., a apreciat că în prezenta cauză se aplică dispozițiile legii vechi astfel încât moștenirile deschise înainte de . noului Cod civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii.
În conformitate cu dispozițiile art. 650 Cod civil succesiunea se deferă sau prin lege, sau după voința omului, prin testament, iar potrivit art. 653 Cod civil descendenții și ascendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului, iar ceilalți moștenitori intră în posesiunea succesiunii cu permisiunea justiției.
În cauză, instanța reține că apelantul-reclamant are calitatea de descendent, context în care acesta are de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defuncților autori, iar succesibilul are dreptul de a exercita dreptul de opțiune succesorală în sensul acceptării pure și simple, în mod expres sau tacit, ori renunțării la succesiune.
De asemenea, se reține că dreptul de opțiune succesorală ia naștere în persoana celor care au vocație succesorală, din momentul deschiderii moștenirii, drept care se exercită prin intermediul actului juridic de opțiune succesorală fie sub forma acceptării moștenirii, fie sub forma renunțării la moștenire, iar acest act trebuie să îndeplinească condițiile generale de valabilitate ale unui act juridic civil, iar transmiterea patrimoniului defunctului operează de drept din momentul deschiderii succesiunii fără vreo manifestare de voința a succesibilului, chiar fără știrea lui.
Apelantul-reclamant având calitatea de descendent, nu trebuie să se adreseze justiției pentru deferirea moștenirii având în vedere că terenul ce face obiectul succesiunii ce se solicită a fi transmisă a fost atribuit în temeiul Legii fondului funciar persoanei apreciată a fi îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, conform sentinței civile rămasă definitivă și irevocabilă în cauza nr._, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce se solicită a fi deferite făcându-se în conformitate cu dispozițiile legii speciale, respectiv a legilor fondului funciar, reclamantul recurgând de altfel la mijloacele procedurale puse la îndemână pentru contestarea titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii fondului funciar.
În mod temeinic și legal instanța de fond a apreciat că acțiunea este nefondată, având în vedere că în materie de transmitere ereditară regula generală, scrisă în art. 653 Cod civil, este că orice moștenitor, afară de descendenți și ascendenți, trebuie să ceară trimiterea în posesie pentru a se putea bucura de folosința efectivă a averii succesorale.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul-reclamant G. H. I., domiciliat în municipiul M. K., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 358 din data de 23 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect transmitere și deschidere succesiune, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. C., domiciliat în comuna Beidaud, ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
E. N. D. N.
Grefier,
G. V. V.
Jud. fond. A.A.
Redactat jud. D.N./.01.02/2016
Tehnored. gref. G.V.V./G.R./08.02.2016/4 ex
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 32/2016. Tribunalul TULCEA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 36/2016. Tribunalul TULCEA → |
|---|
