Plângere contravenţională. Decizia nr. 32/2016. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2016 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 32/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 32/2016
Ședința publică din data de 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: D. N.
GREFIER: G. V. V.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2670 din data de 24 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata-petentă C. D., cu domiciliul în Tulcea, Șoseaua Barajului, nr. 22, ., . și cu domiciliul ales în Tulcea, .. 1, ., . – la Cabinet Avocat E. Stoli
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. Stoli E. pentru intimata-petentă, în baza împuternicirii avocațiale nr.348/15.01.2016, depusă în ședință la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și că nu s-a formulat întâmpinare, după care:
Față de declarațiile părții prezente că nu mai au cereri de formulat și nici explicații de dat pentru continuarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Av. Stoli E. pentru intimata-petentă, având cuvântul în apel, arată că procesul-verbal de contravenție este semnat electronic și, potrivit art.5 din legea nr.455/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată. Procesului-verbal în discuție nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.455/2001, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond. Mai mult, Î.C.C.J. într-un recurs în interesul legii a statuat că procesele-verbale de contravenție transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografice a agentului constatator.
Mai arată că, prin apel s-a formulat opoziție și la cheltuielile de judecată, opoziție nejustificată întrucât ă instanța de fond a redus în mod corespunzător cheltuielile de judecată.
Față de cele arătate, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr.328/15.01.2016 reprezentând onorariu avocat în sumă de 500 lei.
Instanța, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
La data de 06.02.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr._, plângerea contravențională formulată de petenta C. D. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/13.01.2015 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, solicitând anularea acestuia. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. S-a solicitat, totodată, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2670 din data de 24 septembrie 2015 Judecătoria Tulcea a admis plângerea contravențională și a dispus anularea procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 13.01.2015 încheiat de intimată.
Totodată instanța a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 170 lei către petentă, cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal . nr._ din data de 13.01.2015, petenta a fost sancționată contravențional cu suma de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa că la data de 28.09.2014, pe DN 22A, pe raza localității Cataloi, județul Tulcea, autovehiculul ce îi aparține, a fost surprins că a circulat fără a deține rovinieta valabilă.
A arătat judecătorul fondului că potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, instanța reținând că în conformitate cu prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
A mai reținut instanța că potrivit prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisurile în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Din examinarea dispozițiilor Legii nr. 455/2001, instanța a reținut că un înscris în formă electronică purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat, în sistem electronic, unui înscris sub semnătură privată, însă acesta este destinat folosirii strict în sistemul electronic.
Prin urmare, instanța a reținut că semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 455/2001, potrivit căruia "prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice".
Referitor la contravențiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, privind fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, ce pot fi constatate și prin mijloace tehnice omologate, instanța a reținut că acestora le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, act normativ care obligă la semnarea procesului-verbal de contravenție, sub sancțiunea nulității absolute.
A arătat judecătorul fondului că procesul-verbal de contravenție, emis în temeiul O.G. nr. 15/2002, deși este generat și semnat electronic, a fost transmis petentei nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie, prin intermediul serviciilor poștale, iar față de această situație a reținut faptul că, odată ce informațiile sunt create și certificate prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise către persoana sancționată contravențional fără a purta semnătura agentului constatator.
Instanța a reținut că O.G. nr. 2/2001 este anterioară Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel că este de la sine înțeles că prevederile primului act normativ nu se referă la semnarea electronică a proceselor-verbale contravenționale de către agentul constatator, iar potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.
A arătat judecătorul fondului că actul autentic este acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către notar sau funcționarul public competent, actul sub semnătură privată fiind actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre acestea, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și de sancționare a contravențiilor. Procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică, aceasta fiind aplicabilă doar înscrisurilor sub semnătură privată, așa cum mai sus s-a arătat.
Instanța a reținut că nici o dispoziție a Legii nr. 455/2001 și niciun alt act normativ nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții sau unui alt act autentic, iar această dispoziție expresă ar fi necesar să existe, pentru legala întocmire a procesului-verbal de contravenție sub semnătură electronică, câtă vreme semnătura electronică se poate aplica doar înscrisurilor sub semnătură privată, ca regulă de la care nu se prevede nicio excepție.
A mai reținut instanța că prin Decizia nr. 6/2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, a stabilit că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a), alin. 2 și alin. 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
S-a statuat cu caracter obligatoriu pentru instanțe, potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă că, având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie. În caz contrar actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă. Există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.
Instanța de fond a reținut că, pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului-verbal contestat, constatarea contravenției nu s-a făcut în condiții de legalitate,
Referitor la cererea petentei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, și a constatat că petenta a suportat cu acest titlu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și suma de 1.000 lei reprezentând onorariul de avocat.
A arătat judecătorul fondului că potrivit art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă parte din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând cont de circumstanțele cauzei.
Reținând că sancțiunea contravențională aplicată prin procesul-verbal de contravenție atacat este o amendă în cuantum de 250 lei, iar cauza dedusă judecății nu a prezentat o complexitate deosebită, presupunând doar un singur termen de judecată, la aprecierea cheltuielilor de judecată instanța a avut în vedere un onorariu de avocat diminuat de la suma de 1.000 lei la suma de 150 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Centrul de studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, arată apelanta-intimată că având în vedere Decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, orice act juridic inclusiv deciziile I.C.C.J, se aplică numai pentru viitor - ex nunc, nu și pentru trecut – ex tunc, iar efectul ex nunc al deciziilor I.C.C.J. constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept
Pe cale de consecință, consideră că efectele deciziei I.C.C.J. nu pot viza decât actele, infracțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile implicate în activitatea de întocmire și comunicare a procesului-verbal de contravenție și înștiințării de plată, neputând să reprezinte o lege mai favorabilă.
Consideră apelanta-intimată că nu se poate reține culpa procesuală a C.N.A.D.N.R. S.A. CESTRIN, condiție pentru acordarea cheltuielilor de judecată conform art. 451 N.C.P.C., deoarece instituția a aplicat semnătura electronică pe procesul-verbal contestat, iar conform reglementărilor în vigoare la data întocmirii acestuia CESTRIN nu avea cum să anticipeze apariția Deciziei nr. 6/2015 a I.C.C.J., iar dacă desființarea procesului-verbal se datorează faptului că de la momentul emiterii până în prezent au intervenit interpretări legislative care să îi poată profita intimatului-petent, acestea nu sunt imputabile apelantei-intimate astfel că CESTRIN nu trebuie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Învederează apelanta-intimată că potrivit art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 15/2202: „Sumele încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare se constituie venit la dispoziția Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. și vor fi utilizate în exclusivitate pentru finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale.....” iar petentul prin neachitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale a lipsit-o de sumele cuvenite ca urmare a aplicării acestuia, producând un prejudiciu însemnat ce nu putea fi recuperat decât prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale corespunzătoare prejudiciului.
Consideră apelanta-intimată că plângerea contravențională este o cerere de complexitate redusă, necesitând sub aspect juridic doar redactarea ei și susținerea acesteia în fața instanței, iar prin anularea proceselor-verbale și obligarea sa la cheltuieli de judecată, în condițiile în care autovehiculul petentului a fost în mod corect surprins în trafic fără rovinietă valabilă, nu se obține altceva decât descurajarea agenților constatator de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu adică de a mai constata faptele contravenționale și de a mai genera procese verbale de constatare a contravenției.
Examinând apelul, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Critica hotărârii atacate se referă, în esență, la greșita aplicare a legii și cuantumul cheltuielilor de judecată, critică neîntemeiată.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 13.01.2015, intimata-petentă a fost sancționată contravențional cu suma de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa că la data de 28.09.2014, pe DN 22A, pe raza localității Cataloi, județul Tulcea, autovehiculul ce îi aparține, a fost surprins că a circulat fără a deține rovinieta valabilă.
Instanța reține că potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, și conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Totodată, potrivit prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisurile în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Examinând dispozițiile Legii nr. 455/2001, rezultă că un înscris în formă electronică purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat, în sistem electronic, unui înscris sub semnătură privată, însă acesta este destinat folosirii strict în sistemul electronic și prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 455/2001, potrivit căruia "prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice".
Relativ la contravențiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, privind fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, ce pot fi constatate și prin mijloace tehnice omologate, se reține că acestora le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, act normativ care obligă la semnarea procesului-verbal de contravenție, sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, emis în temeiul O.G. nr. 15/2002, deși este generat și semnat electronic, a fost transmis intimatei-petente nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie, prin intermediul serviciilor poștale, situație față de care instanța reține faptul că, odată ce informațiile sunt create și certificate prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise către persoana sancționată contravențional, fără a purta semnătura agentului constatator.
Se reține că O.G. nr. 2/2001 este anterioară Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel că este de la sine înțeles că prevederile primului act normativ nu se referă la semnarea electronică a proceselor-verbale contravenționale de către agentul constatator.
Totodată, se reține că, potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.
Actul autentic este acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către notar sau funcționarul public competent. În schimb, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre acestea, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și de sancționare a contravențiilor. Procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică, aceasta fiind aplicabilă doar înscrisurilor sub semnătură privată, așa cum mai sus s-a arătat.
Se reține că nici o dispoziție a Legii nr. 455/2001 și niciun alt act normativ nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții sau unui alt act autentic. O atare dispoziție expresă ar fi necesar să existe, pentru legala întocmire a procesului-verbal de contravenție sub semnătură electronică, câtă vreme semnătura electronică se poate aplica doar înscrisurilor sub semnătură privată, ca regulă de la care nu se prevede nicio excepție.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 6/2015 a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, a stabilit că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a), alin. 2 și alin. 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite denulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Prin urmare, s-a statuat cu caracter obligatoriu pentru instanțe, potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă că, având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie. În caz contrar actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă. Există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.
În mod temeinic și legal prima instanță a reținut că pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului-verbal contestat, nu s-a făcut constatarea contravenției în condiții de legalitate.
În ce privește obligarea apelantei-intimate la plata cheltuielilor de judecată, se reține că potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
În cauză, se reține că potrivit documentelor justificative existente la dosar, intimata-petentă a suportat cu acest titlu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și suma de 1.000 lei reprezentând onorariul de avocat.
Totodată, se reține că prima instanță a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă potrivit cu care, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă o parte din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând cont de circumstanțele cauzei, diminuând onorariul de avocat de la suma de 1.000 de lei la suma de 150 lei.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
Ca urmare a respingerii apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. 1 coroborat cu art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a obliga apelanții la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în municipiul București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.2670 din data de 24 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata-petentă C. D., cu domiciliul în municipiul Tulcea, Șoseaua Barajului, nr. 22, ., . și cu domiciliul ales în Tulcea, .. 1, ., . – la Cabinet Avocat E. Stoli, ca nefondat..
Obligă apelanta la pata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
E. N. D. N.
Grefier,
G. V. V.
Jud. fond. I.S.
Redactat jud. D.N./1.02.2016
Tehnored. gref. G.V.V./G.R./8.02.2016/4 ex
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 42/2016. Tribunalul TULCEA | Succesiune. Decizia nr. 26/2016. Tribunalul TULCEA → |
|---|
