Uzucapiune. Decizia nr. 111/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 111/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 111
Ședința publică de la data de 09 aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător Ș. R.
Grefier A. S.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de către recurenta-reclamantă I. A., cu domiciliul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr.3300 din data de 07 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „uzucapiune”, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. T. P. P., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 02.04.2014 și ulterior la data de 09.04.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
P. cererea de chemare în judecată înregistrat pe rolul Judecătoriei T. sub nr. 1291/2012 formulată de către reclamanta I. A., contradictoriu cu pârâtul M. T. P. P., s-a solicitat instanței de judecată, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate că prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, reclamanta a devenit proprietara unui teren în suprafață de 1000 mp situat în T., ., jud. T..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a trăit în concubinaj cu I. I. din 1975 până în anul 2007 când s-au căsătorit. În anul 1991 concubinul său a cumpărat o casă de locuit împreună cu curtea aferentă locuinței, în suprafață de aproximativ de 1000 mp, însă în actul de înstrăinare s-a consemnat doar suprafața de 100 mp, deși în realitate ei au deținut în mod continuu întreaga suprafață de teren. A arătat reclamanta că în anul 2009 soțul său a decedat, ea fiind singura moștenitoare a acestuia, iar în anul 2011 a desființat construcția cumpărată în anul 1991. A mai arătat reclamanta că pe terenul în litigiu a construit o locuință P+1 ce a fost finalizată în anul 2009 potrivit procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 239/2009. Totodată, a precizat reclamanta că din anul 1991 a exercitat în mod continuu, neîntrerupt și pașnic posesia asupra imobilului descris mai sus care nu a fost revendicat de nicio persoană.
S-au atașat cererii înscrisuri, în copie certificată, iar în drept s-au invocat dispozițiile art. 1890 și urm. C. civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată arătând, în esență, că nu s-a probat împrejurarea că reclamanta împreună cu soțul său, timp de 30 de ani, au exercitat asupra terenului în litigiu o posesie utilă, care să aibă ca efect dobândirea dreptului de proprietate.
A susținut pârâtul că potrivit certificatului de atestare fiscală, reclamanta deține în proprietate un teren în suprafață de 100 mp și în folosință suprafața de 279,31 mp ce a făcut obiectul contractului de concesiune cu nr. 4045/2005 încheiat cu aceasta din urmă.
S-au atașat întâmpinării înscrisuri.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 3300 din data de 07 octombrie 2013 a respins cererea având ca obiect uzucapiune, formulată de către reclamanta I. A., ca nefondată.
Examinând cererea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, prima instanță a constatat că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată de art. 1890 Codul civil, este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, două condiții: posesia să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
Probele administrate în cauză nu au dovedit, dincolo de orice îndoială, că reclamanta împreună cu autorul său a exercitat o posesie continuă, publică și sub nume de proprietar asupra imobilului în litigiu timp de 30 de ani.
Așa cum se arată în chiar cererea de chemare în judecată reclamanta împreună cu I. I. au intrat în posesia unei locuințe cu teren aferent de 100 mp, imobil situat în T., . în anul 1991, astfel că până la data sesizării instanței, termenul de 30 de ani prevăzut de textul de lege mai sus arătat, nu s-a împlinit.
De asemenea, nu s-a dovedit că reclamanta a exercitat o posesie care să aibă ca efect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, depozițiile martorilor care au fost în locuința reclamantei doar o singură dată, nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanței în acest sens. Nu lipsit de relevanță este faptul că potrivit certificatului de atestare fiscală existent la dosarul cauzei (fila 12), reclamanta a achitat impozit pentru o suprafață de teren de 100 mp deținută în proprietate, situată în T., ., și pentru o altă suprafață de 279,31 mp deținută în folosință situată la aceeași adresă. Împrejurarea că pe terenul în litigiu reclamanta a construit o locuință nu echivalează cu exercitarea unei posesii utile asupra terenului aferent locuinței, în condițiile în care acesta face obiectul unui contract de concesiune încheiat cu Consiliul Local T. (fila 22 din dosar) aspect confirmat și de raportul de expertiză tehnică topografică efectuat de către expert S. C. N..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamanta I. A., care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, I. A. a arătat că, instanța de fond nu a apreciat probele administrate în cauză, respectiv proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind fără nici un temei că declarația martorului audiat nu a fost concludentă.
Din declarația martorului audiat, a rezultat împrejurarea că a
cumpărat locuința situată pe terenul ce face obiectul cauzei, de asemenea, martorul audiat a menționat faptul că posesia a fost
utilă, continuă, neexistând nici un litigiu pentru terenul în cauză.
Recurenta a mai arătat că, o alta chestiune interpretată greșit de către instanța de fond se referă la joncțiunea posesiilor, solicitare pe care a formulat-o, însă instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceasta chestiune.
I. I. a cumpărat imobilul (casă și teren) de la vânzătoarea Zapada Dobrita potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5389/02.12.1991, imobil pe care ulterior l-a moștenit după decesul acestuia (la data de 22.06.2009).
Din anul 1991 și până în 2009, posesia a fost exercitată de către I. I..
Anterior acestei posesii, imobilul a aparținut vânzătoarei Zapada Dobrita care a dobândit imobilul în decembrie 1982, fiind cumpărat de la OCVL T., moment în care a cumpărat suprafața de 100 mp, iar diferența a dobândit-o in baza art. 35 din Legea nr. 18/1991.
De asemenea, a mai arătat recurenta că a făcut dovada că deține o suprafața de aproximativ 1000 mp teren din care 100 mp cu titlu de proprietate ( ordinul prefectului), iar suprafața de 279,31 mp, este concesionată de la M. T.. Pe lângă aceste doua suprafețe de teren, mai deține 276 mp teren aferent construcției de locuit și aferent terenului concesionat.
Având in vedere că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1890 și următoarele din Codul Civil ( posesie neviciată și exercitată timp de 30 de ani), recurenta a solicitat admiterea acțiunii.
Intimatul M. T. prin P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile din recurs invocate, cât și din oficiu, în temeiul art. 304¹Cod proc civ., instanța reține următoarele:
Recurenta I. Aișe, împreună cu I. I., au intrat în posesia unei locuințe cu teren aferent în suprafață de 100 mp în anul 1991, întregul imobil fiind situata în M. T., ..
Conform certificatului de atestare fiscală, recurenta a achitat impozit pentru o suprafață de 100 mp deținută în proprietate și pentru o altă suprafață de 279,31 mp deținută în folosință, ambele situate la adresa mai sus amintită.
Susținerile recurentei potrivit cărora instanța de fond nu a apreciat probele administrate nu pot fi primite de manierea în care au fost făcute, în condițiile în care prima instanță, în mod judicios a apreciat probele administrate în ansamblul lor și, pornind de la premise corecte a ajuns la o soluție exactă.
În ceea ce privește susținerea recurentei conform căreia în speță nu se cere o posesie utilă, aceasta nu este întemeiată, în cazul uzucapiunii de 30 de ani, posesia trebuind să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu.
Cât privește critica legată de eventuala neobservare a joncțiunii posesiilor invocată, aceasta nu poate fi primită deoarece pentru a fi posibilă joncțiunea trebuie să fie vorba despre o posesie propriu-zisă și nu despre o detenție precară, cum este cazul în speță.
În raport de toate ceste considerente, urmează ca instanța să respingă recursul, ca nefondat și să mențină hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de către recurenta-reclamantă I. A., cu domiciliul în municipiul T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr.3300 din data de 07 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „uzucapiune”, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. T. P. P., cu sediul în municipiul T., ., jud. T., ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
GREFIER,
A. S.
Jud. fond S.G.
Redactat jud. R.A.V./08.05._
Tehnoredactat gref. D.B/G.R./08.05.2014/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 172/2014. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 730/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
