Plângere contravenţională. Decizia nr. 176/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 176/2014
Ședința publică de la 03 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta ., cu sediul ales la cab.av.F. G., București, sector 4, Splaiul Unirii, nr.96, ., . civile nr.3170/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata P. M. T.-DIRECȚIA POLIȚIE L., cu sediul în T., .-20, jud. T..
Având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului instanța a amânat pronunțarea la data de 03 aprilie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 24.04.2013 sub nr._, petenta . în contradictoriu cu intimata P. municipiului T. – Direcția Poliție L., a solicitat anularea procesului-verbal . nr. 529 din 05.04.2013, exonerarea de la plată a amenzii, restituirea tuturor bunurilor confiscate și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea plângerii, petenta a arătat că, în data de 05.04.2013, la punctul de lucru al subscrisei din Municipiul T., . bis a fost efectuat un control comercial de către reprezentanții Direcției de Poliție L. din cadrul Primăriei T. Cu această ocazie s-a întocmit Nota de Constatare nr. 758/05.04.2013, constatându-se următoarele aspecte:
Conform pct. 10 din notă, nu se regăseau pe nota de intrare recepție nr.
1/13.03.2013 și pe avizul de însoțire a mărfii nr. 167/13.03.2013,
următoarele produse: sandale la prețul de 29,9 lei/pereche: sandale Lucky V1242 alb; sandale Lucky 1223 negru; sandale AlinaKA3NE; sandale AlinaKA3ALB, sandale la prețul de 39,9 lei/pereche: sandale IIRYUE 058-6 NE L.; sandale LIN LON 506-2 NE, sandale la prețul de 29,9 lei/pereche: sandale PENGCHENG 803; sandale B. B. F. ALB; sandale PENG LI 37 GOLD; sandale MOTIF STRAS NECAT; sandale RXR; sandale B. B.; sandale A.; sandale GOOSHO 488-1; sandale FULY WF-288 NE
De asemenea, conform pct. 12 din notă, nu au fost prezentate documente de proveniență la produsele papuci bărbați SAB ROSTER ROMÂNIA NE și SAD ROSTER ITALY NE, la prețul de 29. 9 lei/pereche.
In cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 529 din 05.04.2013, care a fost completat la orele 1622, în primul paragraf din anexa 2 la procesul verbal, agentul constatator face mențiunea că petenta, prin fax la orele 03, 34, a transmis nota de intrare recepție nr. 2/13.03.2013 și avizul de însoțire a mărfii . nr. 168/13.03.2013, dar care, în opinia agentului constatator, nu erau valabile întrucât nu erau semnate de primire și nu purtau ștampila.
Din cuprinsul procesului-verbal s-a constatat faptul că agenții constatatori confundă sandalele bărbătești (ROOSTER ITALY SAB NE și ROOSTER ROMÂNIA SAB NE) cu papuci bărbătești Surfing ITALY și Surfing România. în acest sens, solicităm ca partea intimată să prezinte instanței două cutii cu aceste model/tip de încălțăminte pentru edificare.
Agenții constatatori au purtat discuții telefonice cu reprezentanții societății, care se aflau la București, petenta având doar un sediu secundar în Municipiul T.. Acestora li s-a explicat faptul că doar dintr-o regretabilă neglijență a angajatelor de la magazin a condus la pierderea uneia dintre cele două acte de proveniență (la deschiderea magazinului din data de 13.03.2013, stocul de marfă din magazin era evidențiat prin cele două note de intrare recepție întocmite în baza avizelor de însoțire a mărfii seriile AMCT nr. 167 și 168 din 13.03.2013.
Mai mult, exista un set de 2 liste, aferente avizelor de însoțire a mărfii, prin care se evidențiau marca, codul, tipul, culoarea, cantitatea și prețul tuturor produselor intrate în gestiunea magazinului din T., contrasemnate de către vânzătoarele de la acel moment.
Mai mult, pentru identificarea și evidențierea cât mai precisă și exactă a tuturor perechilor de încălțăminte, societatea folosește procedura codului de bare, cod care este aplicat pe fiecare cutie în parte.
De altfel, denumirea precisă, astfel cum au fost identificate fiecare pereche de încălțăminte s-a putut face datorită descrierii mărcii și a tipului pe fiecare cutie de încălțăminte.
S-a mai arătat că petenta este o societate înființată în anul 2012 și încearcă să nu fie afectată de perioada de criză în care ne aflăm, suportând și riscul deschiderii unei afaceri într-o perioadă atât de delicată din punct de vedere financiar.
La data și ora controlului subscrisa avea, sub contract, un număr de peste 60 angajați, număr în continuă creștere, ținând cont de dezvoltarea societății.
Totodată, petenta își desfășoară activitatea în numai puțin de 32 puncte de lucru din toată țara, cu un profil de retail în domeniul încălțămintei, fapt ce nu-i permite să nu dețină sub un control extrem de strict gestiunilor dispersate teritorial.
Și cu toate acestea, reprezentanții Poliției Locale T. au găsit de cuviință să ignore documentele din contabilitatea societății, transmise prin fax, invocând vicii de întocmire a acestora, dar neobservând că și actele găsite la magazin prezentau aceleași vicii (acest aspect fiind cauzat de către neglijența șoferului, care a asigurat transportul de la depozitul central din București la magazinul din T. și care nu s-a asigurat că respectivele documente să fie contrasemnate și de către cele două vânzătoare A. C. și Ș. Clementina).
Astfel, invocând „lipsa" tocmai a acestor înscrisuri, prin care se atesta proveniența licită a parte din produsele menționate în nota de intrare recepție nr. 2 și avizul de însoțire a mărfii . nr. 168/13.03.2013 (restul fiind comercializate de la deschiderea magazinului până la data efectuării controlului), agenții constatatori au aplicat o sancțiune subscrisei, în cuantum de 6.000 lei și au dispus confiscarea bunurilor descrise mai sus.
Petenta invoca următoarele motive de netemeinicie:
S-a susținut că reprezentanții Poliției Locale T. aveau obligația aplicării măsurilor dispuse prin art. 1 lit. e și art. 4 (fost art. 6) din Legea nr. 12/1990 în raport de Decizia nr. 1/2002 a Curții Supreme de Justiție.
Prin art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, se prevede că "efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legi” constituie activitate comercială ilicită ce atrage răspunderea contravențională, instituindu-se și obligativitatea ca documentele de proveniență să însoțească mărfurile, "indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării".
Din dispozițiile menționate, rezultă că sancționarea unei atare activități ce constituie contravenție este condiționată de lipsa documentelor de proveniență a mărfurilor, indiferent dacă aceasta se constată pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării.
Această condiție nu poate fi considerată îndeplinită, însă, în cazul când petenta a dovedit că documentele de justificare a provenienței mărfurilor existau la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Mai mult, după cum se putea constata din cuprinsul documentelor justificative, era cel puțin impropriu dacă nu imposibil ca, de la sediul central din București și într-un interval de timp extrem de scurt să se poată „completa" un număr și un aviz de însoțire a mărfii care să cuprindă, într-un mod absolut acoperitor toată marfa identificată la T. ca neavând documente justificative.
Astfel, în condițiile dovedirii provenienței licite a mărfurilor sau produselor care au făcut obiectul efectuării de acte ori fapte de comerț sau au fost destinate să servească la astfel de operațiuni, nu se mai justifica menținerea confiscării dispusă prin procesul-verbal de constatare a contravenției și nici aplicarea amenzii contravenționale.
De altfel, proveniența mărfurilor la nivelul depozitului central al subscrisei se atesta prin facturile fiscale de achiziție, în baza cărora se întocmeau notele de intrare recepție în depozitul central.
Odată cu transferul mărfurilor între gestiunile subscrisei, dispersate teritorial (la punctele de lucru din toată țara), pe lângă avizul de însoțire al mărfurilor și notele de intrare recepție, se transmitea și un set de liste care evidențiază marca, codul, tipul, culoarea, cantitatea și prețul tuturor produselor intrate în gestiunea respectivă și care trebuiau să fie contrasemnate de persoanele responsabile din punct de vedere al fiecărei gestiuni în parte și care ajută la identificarea exactă a bunurilor supuse vânzării.
S-a arătat că petenta a efectuat acte și fapte de comerț licite, deținând documentele legale de proveniență pentru toate bunurile de la sediul secundar din Municipiul T., fiindu-i astfel aplicabilă Decizia nr. 1/2002 a Curții Supreme de Justiție.
Toate bunurile confiscate au intrat în gestiunea magazinului din T. pe bază de aviz de însoțirea mărfii, respectând dispozițiile Ordinului nr. 3512/2008, privind documentele financiar-contabile.
Astfel, de la depozitul central din București au fost emise avize de însoțire a mărfurilor, acestea reprezentând dispoziții de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași unități (București - T.).
În baza avizului a fost întocmit NIR-ul. În cazul subscrisei, la unitatea din T., la data și ora controlului, nu existau decât două avize, respectiv două nir-uri, având în vedere că magazinul fusese deschis de aproximativ două săptămâni.
La nivelul societății, documentele justificative de proveniență erau facturile de achiziție de la diferiți furnizori de încălțăminte, în care nu erau clar precizate modele, tipul, culoarea, aceasta fiind și rațiunea pentru care subscrisa, la fiecare transfer de marfă de la o gestiune la alta întocmea tocmai acele liste detaliate.
În concluzie, s-a solicitat instanței să constate că, în condițiile dovedirii provenienței licite a mărfurilor care au făcut obiectul efectuării de acte ori fapte de comerț, nu se justifica aplicarea sancțiunii contravenționale, așa cum era ea indicată prin art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 și nici menținerea confiscării dispusă prin procesul-verbal de constatare a contravenției.
Intimata a depus întâmpinare în cauza, solicitând respingerea cererii ca tardiv formulata, iar pe fond ca nefondată arătând că în urma unui control efectuat la punctul de lucru al petentei din municipiul T. s-a constatat că prețurile afișate la mărfuri nu corespundeau cu cele din nota de intrare recepție nr. 1/13.03.2013.
Prin sentința civilă nr. 3170/26.09.2013 Judecătoria T., a respins excepția tardivității ca nefondată și a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepția tardivității că, potrivit art. 31 alin. 1 din OG. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Termenul se calculează pe zile libere, introducerea cererii după împlinirea termenului atrăgând respingerea cererii ca tardiv formulată.
Procesul-verbal de contravenție . nr. 529 din 05.04.2013, înmânat la data de 05.04.2013 a fost contestat de către petentă la data de 19.04.2013 la Judecătoria T. așa cum a rezultat din stampila aplicata de OP nr. 8 București pe plicul aflat la fila 14.
Față de aceste considerente instanța de fond a constatat că plângerea a fost introdusă în cadrul termenului imperativ prevăzut de lege.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr. 529 din 05.04.2013, a fost sancționată petenta S.C. P. T. S.R.L. întrucât în urma controlului efectuat la punctul de lucru din mun. T. pe avizul de însoțire a mărfii . nr. 167/13.03.2013 și nota de intrare recepție nr. 1/13.03.2013 operatorul economic nu se aflau mai multe produse menționate în anexa nr. 1 săvârșind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e și sancționată de art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 12/1990.
Astfel din cuprinsul procesului verbal rezultă că la punctul de lucru al subscrisei din Municipiul T., . bis a fost efectuat un control comercial de către reprezentanții Direcției de Poliție L. din cadrul Primăriei T. Cu această ocazie s-a întocmit Nota de Constatare nr. 758/05.04.2013, reținându-se nu se regăseau pe nota de intrare recepție nr. 1/13.03.2013 și pe avizul de însoțire a mărfii nr. 167/13.03.2013, următoarele produse: sandale la prețul de 29,9 lei/pereche: sandale Lucky V1242 alb; sandale Lucky 1223 negru; sandale AlinaKA3NE; sandale AlinaKA3ALB, sandale la prețul de 39,9 lei/pereche: sandale IIRYUE 058-6 NE L.; sandale LIN LON 506-2 NE, sandale la prețul de 29,9 lei/pereche: sandale PENGCHENG 803; sandale B. B. F. ALB; sandale PENG LI 37 GOLD; sandale MOTIF STRAS NECAT; sandale RXR; sandale B. B.; sandale A.; sandale GOOSHO 488-1; sandale FULY WF-288 NE. De asemenea, nu au fost prezentate documente de proveniență la produsele papuci bărbați SAB ROSTER ROMÂNIA NE și SAD ROSTER ITALY NE, la prețul de 29. 9 lei/pereche.
Potrivit art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 constituie contravenție «efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege».
Potrivit Deciziei nr. 1/2002 a CSJ din dispozițiile Codului de procedură civilă, la care se face trimitere prin art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, rezultă că instanțele de judecată nu se pot abate de la cerința de a admite ca dovadă nu numai procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzute de Legea nr. 12/1990, ci sunt datoare să încuviințeze, în conformitate cu art. 167 și următoarele din acel cod, administrarea tuturor dovezilor susceptibile a duce la dezlegarea pricinii, cu atât mai mult a celor prin care se vizează stabilirea existenței documentelor de proveniență, cum sunt factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii și celelalte acte la care se referă art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordonanța Guvernului nr. 126/1998.
A nu admite luarea în considerare a unor astfel de dovezi ar însemna să se contravină principiului aflării adevărului și să nu se pronunțe o soluție dreaptă, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil instituit prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte.
Pe de altă parte, în condițiile dovedirii provenienței licite a mărfurilor sau produselor care au făcut obiectul efectuării de acte ori fapte de comerț sau au fost destinate să servească la astfel de operațiuni, nu se mai justifică nici menținerea confiscării dispusă prin procesul-verbal de constatare a contravenției.
Sub acest aspect trebuie să se aibă în vedere că scopul adoptării Legii nr. 12/1990 este acela al asigurării protecției populației împotriva unor activități comerciale ilicite, atât prin sancționarea penală sau contravențională, după caz, a celor care încalcă dispozițiile acestei legi, cât și prin confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea de activități comerciale ilicite.
În măsura în care, pe calea soluționării plângerii îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 126/1998, aprobată prin Legea nr. 243 din 17 decembrie 1998, se constată de instanța de judecată existența documentelor de proveniență a mărfurilor, este evident că această constatare trebuie să atragă nu numai anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate, ci și restituirea mărfii confiscate.
Pe de altă parte, pentru ca dispozițiile mai sus amintite să aibă aplicabilitate trebuie ca documentele de proveniența prezentate de petenta să îndeplinească si cerințele legale.
Astfel, potrivit Ordinului nr. 3512 din 27 noiembrie 2008 privind documentele financiar-contabile Anexa nr. 2 5. Conținutul minimal obligatoriu de informații al avizului de însoțire a mărfii este următorul:
- . numărul intern de identificare a formularului;
- data emiterii formularului;
- datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală);
- datele de identificare ale cumpărătorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală);
- denumirea și cantitatea bunurilor livrate;
- prețul și valoarea, după caz;
- date privind expediția: numele delegatului, buletin/carte identitate (.), numărul mijlocului de transport, ora livrării, semnătura delegatului;
- semnătura expeditorului;
- data primirii în gestiune și semnătura gestionarului primitor.
Potrivit aceluiași Ordin Anexa II, grupa a III-a. Bunuri de natura stocurilor. Nota de recepție și constatare de diferențe(Cod 14-3-1A) conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:
- denumirea unității;
- denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
- numărul facturii/avizului de însoțire al mărfii etc., după caz;
- numărul curent; denumirea bunurilor recepționate; U/M; cantitatea conform documentelor însoțitoare; cantitatea recepționată, prețul unitar de achiziție și valoarea, după caz;
- numele, prenumele și semnătura membrilor comisiei de recepție, în condițiile în care se face recepția mărfii primite direct de la furnizor sau data primirii în gestiune și semnătura gestionarului în situația în care apar diferențe;
- prețul de vânzare și valoarea la preț de vânzare, după caz, pentru unitățile cu amănuntul.
Astfel avizul de însoțire a mărfii . nr. 168/13.03.2013 nu cuprinde o . aceste mențiuni minime obligatorii, respectiv data si ora livrării, semnătura delegatului, data primirii in gestiune si semnătura gestionarului primitor, iar nota de intrare recepție nr. 2/13.03.2013 aceasta nu cuprinde următoarele elemente obligatorii: numele, prenumele si semnătura membrilor comisiei de recepție, data primirii in gestiune si semnătura gestionarului.
Cum cele doua acte înscrisuri trimise de petenta nu îndeplineau cerințele minime precizate de Ordinul nr. 3512 din 27 noiembrie 2008 privind documentele financiar-contabile acestea nu pot îndeplini rolul de documente justificative neavând nici un fel de valoare probatorie astfel încât în mod temeinic nu au fost luate în considerare de către intimata.
În ceea ce privește susținerea ca celelalte înscrisuri, deși identice au fost analizate si acceptate de intimata, instanța a reținut că ceea ce s-a constatat prin procesul verbal nu sunt produsele din avizul de însoțire a mărfii . nr. 167/13.03.2013 si nota de intrare recepție nr. 1/13.03.2013, ci cele care au apărut în avizul de însoțire a mărfii . nr. 168/13.03.2013 și nota de intrare recepție nr. 2/13.03.2013. În cazul în care instanța ar constata că si acestea din urmă sunt informe nu ar putea decât să constate ca agentul constatator a omis sa sancționeze petenta si pentru aceste nereguli, dar nu ar avea nicio influenta asupra legalității si temeiniciei procesului verbal de contravenție . nr. 529 din 05.04.2013.
Cum reprezentanții petentei nu au prezentat documente de provenienta a mărfii valabile din punct de vedere probator, prima instanța a reținut că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a avut în vedere dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr. 5/ 2001 ”.
Instanța a reținut că în ceea ce privește sancțiunea principala, art. 2 alin.1 lit. f din Legea nr. 12/1990 prevede că limitele amenzii contravenționale pentru fapta săvârșită sunt de la 6.000 lei la 20.000, astfel încât aplicarea amenzii in cuantumul minim pentru aceasta faptă reprezintă o corectă individualizare a sancțiunii.
În ceea ce privește confiscarea bunurilor, agentul constatator a aplicat în mod corect dispozițiile art. 4 din Legea nr. 12/1990 care prevăd că ,, mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale contravenientului sau ale operatorului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale”.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel petenta ..R.L., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut apelanta că prima instanță nu a avut în vedere Decizia nr. 1/2002 a C.S.J., care stabilește că, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 litera e din Legea nr. 12/1990, modificată, prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești a actelor, prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor, ce nu erau însoțite în momentul constatării contravenției, de astfel de documente, atrage anularea procesului verbal, exonerarea contravenientului de la plata amenzii și restituirea bunurilor confiscate.
A mai arătat apelanta că prima instanță a reținut în mod greșit că documentele prezentate nu sunt completate în întregime.
Ori, lipsa unor mențiuni din conținutul avizului de însoțire a mărfii, respectiv nota de intrare recepție a mărfii, nu conduce de drept la constatarea nulității lui.
Mai mult, aceste documente contabile justificative au fost înregistrate în evidențele financiar-contabile ale apelantei, producând astfel efecte juridice, fiind introduse în circuitul civil.
Lipsa mențiunilor reținute de către instanță ca fiind esențiale, dacă ele pot fi complinite, pot atrage, eventual, o nulitate relativă, dar ea trebuie invocată de către partea care are interes și care este vătămată, după ce a dovedit în prealabil existența unui prejudiciu.
Examinând sentința atacată în raport de criticile aduse acesteia, Tribunalul reține că apelul este nefondat.
Prima instanță a reținut, în mod corect, că petenta apelantă nu a făcut dovada provenienței licite a bunurilor, acestea neregăsindu-se în nota de intrare-recepție nr. 1/13.03.2013 și în AE nr. 167/13.03.2013.
S-a reținut, deasemeni, în mod corect că avizul de însoțire a mărfii . nr. 168/13.03.2013 și nota de intrare recepție nr. 2/13.03.2013 prezentate ulterior sunt valabile din punct de vedere legal, acestea neîndeplinind cerințele prevăzute de Ordinul nr. 3512/27 noiembrie 2008 privind documentele financiar contabile, astfel că nu constituie documente justificative.
In aceste condiții, s-a reținut în mod corect că petenta apelantă se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și că individualizarea sancțiunii contravenționale a fost proporțională cu gradul de pericol social atât în ce privește sancțiunea principală cât și asupra măsurii complementare.
In consecință, apelul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanta S.C. P. T. S.R.L., cu sediul ales la Cabinet av. F. G., București, sector 4, Splaiul Unirii, nr. 96, ., . civile nr. 3170/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata P. M. T. - DIRECȚIA POLIȚIE L., cu sediul în T., . - 20, jud. T., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. N. E. N. N. M.
28.04.2014
Red.jud.EN
Tehnored.NM/DS/ex. 4
06.05.2014
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 89/2014.... | Sechestru judiciar. Decizia nr. 169/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
