Uzucapiune. Decizia nr. 824/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 824/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 824/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 824
Ședința publică de la 12 Decembrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător L. D. P.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții-pârâți M. T. prin P.,C. L. T., P. M. T., cu sedii în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 2779 din data de 02 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect ”uzucapiune”, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. M., cu domiciliul în mun. T., ., jud. T., B. D., cu domiciliul în mun. T., ., jud. T., C. N., cu domiciliul în mun. T., ., jud. T., cu domiciliul în mun. T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant B. M. și av. L. C., în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți, care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 90/2012, lipsă fiind recurenții-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, după care:
Față de declarația părților prezente, prin reprezentant, că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului civil.
Av. L. C., în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că, prin susținerile din cererea de recurs, recurenții-pârâți nu fac decât o trimitere la o anumită împrejurare, respectiv nu se critică soluția instanței de fond și nici probele intimaților. Totodată, arată că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 25.05.2011 cu nr. dosar_, reclamanții B. M., B. D. și C. N. au chemat în judecată pârâții M. T. prin P., C. L. T. și P. M. T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 110 mp. teren situat în mun. T. ., jud. T., prin efectul uzucapiunii de 30 ani.
În motivarea cererii reclamanții au arătat în fapt că împreună cu autorii lor au avut posesia acestui teren, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar. După decesul autorilor, au continuat singuri posesia asupra terenului.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1847 C. civil și art. 111 Cod procedură civilă.
În probațiune, reclamanții au depus la doar, copii de pe înscrisuri.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, argumentând faptul că posesia asupra terenului a avut la bază violența activă, și prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege.
În cursul procedurii au fost admise și administrate la cererea reclamanților proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică de specialitate și proba testimonială.
Au fost audiați martorii T. S. și P. A., și a fost efectuată o expertiză tehnică topo cadastrală de către expert G. P., avizată de O.C.P.I. T. conform Procesului-verbal nr.79/31.08.2012.
P. sentința civilă nr. 2779/02.10.2012 a Judecătoriei T. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții B. M., B. D. și C. N. în contradictoriu cu pârâții M. T., prin P., C. L. T. și P. M. T. și s-a constatat că reclamanții au dobândit pe calea prescripției achizitive de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul T. ., compus din teren în suprafață de 135 mp., imobil identificat conform raportului de expertiză topografică întocmit de expert tehnic judiciar G. P..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit certificatului de moștenitor nr. S61/1975 emis de notariatul de Stat al județului T., Z. I. și C. V. în calitate de moștenitori ai defunctei Z. A., au dobândit împreună cota de ½ din imobilul situat în municipiul T. ..
Cealaltă cotă de ½ din imobilul, situat în municipiul T. ., aparținând soțului Z. C., a fost împărțită între Z. S. (1/3), C. V. (1/3), Z. D. (1/9), Z. V. (1/9) și Z. C. (1/9), potrivit Titlului de moștenitor nr. 453/07.07.1992 emis de Notariatul de Stat T. în dosarul nr. 439/1992.
A mai reținut prima instanță că la data de 11.02.1997, C. V. a vândut fiului său C. N., cota indiviză de 5/12 din imobilul situat în municipiul T. ., potrivit Contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 194 de B.N.P. E. Frosina, iar la data de 31.10.2005, Z. V. și Z. C. au vândut lui B. D. (fostă Z.) și B. M., cota indiviză de 10/36 din imobilul situat în municipiul T. ., potrivit Contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1421 de BNP I. M. D..
P. Sentința civilă nr. 2787/15.09.2011, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, s-a constatat că B. (fosta Z.) D. și B. M. dețin o cotă de 10/36 din imobil, B. (fosta Z.) D. cota de 5/36, C. N., cota de 15/36 din imobil, iar Conon I. și Conon M., cota de 6/36 din imobil. De asemenea imobilul compus din terenul în suprafață de 386,07 mp. și locuință construită în suprafață de 76,80 mp., situat în municipiul T., . județul T., a fost împărțit în 3 loturi, din care un lot pentru B. D. și B. M., un lot pentru C. N., și un lot pentru Conon I. și Conon M..
A reținut instanța de fond că din Certificatul nr._/15.05.2012 eliberat de O.C.P.I. T., rezultă că pentru imobilul situat în municipiul T., ., nu au fost identificate înregistrări, iar din declarațiile martorilor T. S. și P. A., rezultă că terenul deținut de reclamanți, a aparținut părinților lor încă dinainte de 1975 și includea terenul din spatele casei care era împrejmuit cu gard. Gardul inițial se află și astăzi, învecinându-se cu parcul. În imobil locuiesc reclamanții.
Totodată, conform Raportului de expertiză tehnică topo-cadastrală, întocmit în cauză de expert G. P., s-a reținut că imobilul deținut de reclamanți are o suprafață de 135 mp. și se învecinează la Nord cu alee, la Sud cu . cu teren proprietatea municipiului T. iar la Vest cu proprietatea lui B. M., B. D. și C. N..
A arătat judecătorul fondului că, în cauză, s-a cerut constatarea dobândirii de către reclamanți, prin efectul uzucapiunii de 30 ani, a dreptului de proprietate asupra unui teren situat în intravilanul municipiul T. și învecinat cu proprietatea reclamanților și că uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății și în același timp o sancțiune împotriva adevăratului proprietar, care a rămas în pasivitate deși bunul său se afla în posesia altei persoane.
A mai arătat instanța de fond că uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietății se întemeiază pe faptul posesiei îndelungate a imobilului aflat în circuitul civil, neputându-se aborda acest subiect al uzucapiunii în absența posesiei care, pentru a produce efecte juridice, este necesar să fie exercitată în anumite condiții prevăzute expres de dispozițiile art. 1847 Cod civil, iar condiția impusă de dispozițiile art. 1890 Cod civil, respectiv posesia utilă, a fost analizată prin raportare la art. 1847 Cod civil, conform căruia posesia trebuie să fie neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Sub aspectul continuității, instanța de fond a reținut, din susținerile reclamanților coroborate cu declarațiile martorilor și înscrisuri, că posesia nu poate fi considerată viciată dat fiind că bunul a fost stăpânit cu regularitate potrivit naturii sale, reținându-se în raport de probele administrate în cauză, pe de o parte că termenul de 30 ani este împlinit, ca urmare a joncțiunii posesiilor, iar pe de altă că nu se poate vorbi în speță nici de întreruperea posesiei, care în realitate nu este un simplu viciu, ci înseamnă însăși absența acesteia.
Cât privește cerința ca posesia să fie netulburată, prin aceasta înțelegându-se, dintr-o interpretare „per a contrario” a dispozițiilor art. 1851 Cod civil, acea posesie ce nu se întemeiază pe acte de violență, instanța a reținut că și această cerință este îndeplinită.
A mai arătat judecătorul primei instanțe că potrivit dispozițiilor art. 1847 cod civil posesia trebuie să fie publică, adică exercitată în văzul tuturor și sub nume de proprietar, condiție considerată de asemenea îndeplinită prin prisma declarațiilor martorilor audiați, iar susținerile pârâților referitoare la faptul că posesia reclamanților a avut la bază violența activă din partea autorilor acestora, instanța a considerat că nu pot fi primite în condițiile în care nu a fost dovedit faptul că aceștia au avut o inițiativă violentă în dobândirea și conservarea posesiei. Unul din caracterele juridice ale violenței este acela că este un viciu temporar, ceea ce înseamnă că, de îndată ce violența a încetat, posesia redevine utilă.
Împotriva acestei sentințe, pârâții M. T., prin P., P. M. T. și C. L. al M. T. au formulat recurs
În motivarea recursului s-a arătat că, deși în cererea de chemare în judecată reclamanții recunosc faptul că părinții lor au intrat abuziv în stăpânirea acestei suprafețe de teren, instanța nu reține acest aspect motivând că nu s-a dovedit faptul că reclamanții au avut o inițiativă violentă în dobândirea și conservarea posesiei.
Apreciază recurenții că în prezenta speță detenția precară, indiferent cât de mult s-ar prelungi în timp, nu poate conduce la constituirea unui drept de proprietate prin intermediul instanțelor de judecată.
Examinând recursul formulat prin prisma motivului invocat se constată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează.
Conform certificatului de moștenitor nr. S 61/1975 emis de Notariatul de Stat al Județului T., numiții Z. I. și C. V., în calitate de moștenitori ai defunctei Z. A., au dobândit cota de ½ din imobilul situat în municipiul T., ..
Cealaltă cotă indiviză de ½ din imobil aparținând numitului Z. C. a fost împărțită între Z. S., C. V., Z. D., Z. V. și Z. C., conform titlului de moștenitor nr. 453/07.07.1992 emis de fostul notariat de stat T..
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 194/11.02.1997, de B.N.P. E. Frosina, numita C. V. a vândut fiului său C. N., cota indiviză de 5/12 din imobil.
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1421/31.05.2005 de B.N.P. M. I. D., Z. V. și Z. C. au vândut intimaților B. D. și B. M. cota indiviză de 10/36 din imobil.
P. sentința civilă nr. 2787/15.09.2011a Judecătoriei T. s-a constatat că B. D. și B. M. dețin o cotă indiviză de 10/36 din imobil, B. D. o cotă de 5/36, C. N. cota de 15/36 din imobil, iar Conon I. și Conon M., cota de 6/36 din imobil.
Imobilul compus din teren în suprafață de 386,07 mp și locuința construită în suprafață de 76,80 mp, situat în M. T., . județul T. a fost împărțit în trei loturi, din care un lot pentru B. D. și B. M., un lot pentru C. N. și un lot pentru Conon I. și Conon M..
Potrivit certificatului nr._/15.05.2012 eliberat de O.C.P.I. T. rezultă că pentru imobilul situat în municipiul T. . nu au fost identificate înregistrări.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că terenurile în discuție a aparținut părinților intimaților încă din anul 1975, fiind împrejmuit cu gard.
Susținerile recurenților potrivit cărora autorii intimaților au intrat abuziv în stăpânirea terenului având o inițiativă violentă în dobândirea și conservarea posesiei nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute, nerezultând din nici o probă administrată.
Dimpotrivă, în speță s-a făcut dovada unei posesii neîntrerupte, netulburate, publice, și sub nume de proprietar, bunul fiind și stăpânit cu regularitate, potrivit naturii sale.
Mai mult, termenul de 30 de ani este împlinit ca urmare a joncțiunii posesiilor.
În raport de toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează ca instanța să respingă recursul, ca nefondat și să mențină hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenții-pârâți M. T. prin P., C. L. T., P. M. T., cu sediile în municipiul T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 2779 din data de 02 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect ”uzucapiune”, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. M., cu domiciliul în municipiul T., ., județul T., B. D., cu domiciliul în municipiul T., ., județul T., C. N., cu domiciliul în municipiul T., ., județul T., cu domiciliul în municipiul T. ., județul T., ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. Ș. L. D. P. R. A. V.
GREEFIER,
D. B.
Jud. fond. A.S.
Redactat jud. R.A.V./19.12.2012
Tehnoredactat gref. G.R./19.01.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 814/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 67/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
