Plângere contravenţională. Decizia nr. 814/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 814/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 814/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 814/2012
Ședința publică de la 12 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul petent N. G. cu domiciliul în ..T., împotriva sentinței civile nr.2433/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE T. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 04.07.2012 sub nr. 4488, petentul contestator N. G., cu domiciliul în . T. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție T., cu sediul în T., ., județul T. anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 29.06.2012.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat faptul că în data de 29.06.2012, în jurul orelor 17,25, în timp ce conducea autovehiculul marca Cielo cu nr. de înmatriculare_, pe ., vis a vis de restaurantul “Moara cu noroc”, în apropierea sensului giratoriu, la mai puțin de 50 m, circula pe banda I, de lângă axul drumului deoarece drumul se afla în reparație.
A mai susținut petentul faptul că în fața sa se afla un autobuz, o coloană de mașini și nu se putea vedea indicatorul, astfel că, partea stângă din sens opus din fața sa fiind liberă, a trecut cu mașina și la capătul drumului aproape de stația P., l-a oprit un echipaj de poliție.
Prin urmare, a învederat petentul faptul că a fost sancționat contravențional cu suma de 420 lei și cu suspendarea permisului de conducere în mod nelegal.
De asemenea, a arătat petentul faptul că agentul constatator a făcut în cuprinsul procesului-verbal trimiteri generice din O.G. nr. 2/2001, descriind pur formal contravenția, fără a evidenția elementele de fapt de natură a o individualiza.
Totodată, a mai susținut petentul faptul că agentul constatator a procedat la întocmirea unui act care nu întrunește condițiile legale prevăzute imperativ de art. 16 alin. 1, iar o prezentare generală, lipsită de conținut a faptei echivalează cu lipsa acestuia și atrage nulitatea absolută, conform dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Petentul a învederat faptul că instanța are obligația conform art. 129 alin. 5 Cod procedura civilă, să stăruie prin toate mijloacele pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză și a solicitat instanței să clarifice situația de fapt și motivarea în drept pe care agentul o invocă în mod nelegal.
Procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, deoarece în cuprinsul acestuia nu se menționează locul unde s-a produs impactul, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale de identitate, codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului și descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor.
A mai susținut petentul faptul că solicită anularea procesului-verbal de contravenție deoarece este o persoană în vârstă de 70 ani și nu a mai avut antecedente cu legislația rutieră.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001și ale Codului de procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare și a depus la dosar, în apărare, copia raportului agentului constatator și înregistrarea video a faptei, în format electronic pe CD.
Prin sentința civilă nr. 2433/04.09.2012 a Judecătoriei T. a fost respinsă plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 29.06.2012, contestatorul a fost sancționat cu amendă în sumă de 420 lei și suspendarea dreptului de a mai conduce autovehicule pe o perioadă de 60 zile, deoarece petentul în data de 29.06.2012, în jurul orelor 17,25, pe . T., conducând autoturismul Cielo, cu nr. de înmatriculare_, din direcția Cartier Vest către Centru, în dreptul restaurantului “Moara cu N.” a circulat voluntar pe sensul opus de mers, trecând peste marcajul dublu continuu ce desparte sensurile de mers, stânjenind în acest mod circulația autovehiculelor de pe acest sens de mers.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea opera din oficiu.
Cu privire la nulitatea absolută a procesului-verbal, invocată de către petent, deoarece nu cuprinde data, locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitate și instituția din care face parte agentul constatator, instanța de fond analizând cuprinsul acestuia a constatat că aceste mențiuni există, reținând că a fost încheiat în data de 29.06.2012, ora 17.34, în T., de către agentul constatator Melca D. din Biroul Rutier T..
Referitor la afirmația petentului conform căreia procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprindă datele personale din actul de identitate, codul numeric personal, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor, din cuprinsul procesului verbal instanța de fond a constatat că aceste mențiuni există – la rubrica datele contravenientului apare N. G., CNP_, C.I. . nr._, cu domiciliul în T., Valea Nucarilor. Totodată, organul de constatare a detaliat contravenția în fapt și în drept.
Cu privire la afirmațiile petentului că procesul-verbal pentru a nu fi lovit de nulitatea absolută trebuie să fi fost indicate ocupația și locul de muncă al contravenientului, instanța a analizat această critică și a constatat că lipsa acestor mențiuni nu poate atrage nulitatea absolută a actului administrativ în cauză.
A arătat judecătorul fondului că potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (coroborat cu art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă), nulitatea relativă a unui act de procedură este aplicabilă numai dacă părții i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, iar lipsa mențiunilor privind locul de muncă și ocupația contravenientului pot atrage nulitatea doar dacă se dovedește existența unei vătămări care să nu poată fi remediată decât prin anularea actului. Această vătămare poate exista numai dacă, lipsind aceste date suplimentare de identificare, există dubiu cu privire la identitatea contravenientului, iar acesta neagă faptul că ar fi săvârșit contravenția. În caz contrar, petentul nu poate invoca nicio vătămare produsă prin neregularitățile neesențiale de formă.
A arătat instanța că, atât timp cât petentul nu a făcut dovada unei vătămări ca efect al acestei omisiuni, acestea nu pot atrage nulitatea procesului-verbal, iar pentru a se stabili dacă petentul a suferit sau nu vreo vătămare în drepturile sale, trebuie analizat dacă situația de fapt reținută în procesul-verbal este sau nu reală.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
A arătat judecătorul fondului că în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraful 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraful 113, 23 iulie 2002).
Cu privire la forța probantă a proceselor-verbale, a arătat judecătorul primei instanțe că, potrivit aceleași jurisprudențe C.E.D.O. aceasta este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999), iar cu privire la persoana sancționată a arătat că aceasta are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
A apreciat instanța că, între procesul-verbal de contravenție și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există o strânsă legătură, în sensul că acestea se coroborează și prin urmare, petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului-verbal, care apare ca temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar, dovedit în fața instanței de judecată.
Pentru aceste motive, situația de fapt consemnată în procesul verbal fiind cea reală, instanța a considerat că petentului nu i s-a produs vreo vătămare, neputând opera vreo cauză de nulitate relativă a procesului verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a constatat că sancțiunea aplicată petentului are cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu modalitatea concretă de comitere a faptei, reținând astfel că fapta prevăzută de dispozițiile art. 41 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, este sancționată de dispozițiile art. 101 alin. 3 lit. d din același act normativ “Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:……..d) circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire”.
La individualizarea sancțiunii instanța a mai avut în vedere și faptul că la clasa a III-a de sancțiuni sunt prevăzute de la 6 la 8 puncte-amendă, petentului fiindu-i aplicat cuantumul minim de 6 puncte amendă, și ca atare, a considerat că nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul N. G., criticând hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului s-a arătat că sancțiunea aplicată este disproporționată în raport cu fapta comisă, având în vedere că nu a mai avut antecedente, situație în care aplicarea unui avertisment, fără suspendarea permisului de conducere ar fi fost suficientă.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat, iar în privința individualizării sancțiunii, a arătat că agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzută de lege
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, cât și din oficiu, instanța constată că recursul este neîntemeiat.
Astfel, trebuie observat că recursul se limitează doar la individualizarea sancțiunii, recurentul neformulând nicio critică legată de temeinicia procesului-verbal de contravenție. Sub acest aspect, instanța de recurs consideră că prima instanță a făcut o corectă apreciere a gradului de pericol social al faptei pentru care petentul a fost sancționat, faptă care prin natura ei periclitează circulația pe drumurile publice. De aceea, nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, în privința măsurii complementare de suspendare a permisului de conducere, aceasta trebuind luată în mod obligatoriu de către organul constatator, în cazul respectivei fapte, indiferent dacă petentului i s-ar fi aplicat sancțiunea cu avertisment, luarea măsurii complementare nefiind o problemă de individualizare a sancțiunii, ci fiind o obligație legală imperativă.
Având în vedere aceste considerente și întrucât nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurată, instanța urmează să respingă recursul formulat de către recurentul N. G. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului T., împotriva sentinței civile nr. 2433/04.09.2012 a Judecătoriei T., ca nefondat.
Pe cale de consecință, va fi menținută sentința civilă nr. 2433/04.09.2012 a Judecătoriei T., ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurentul N. G., cu domiciliul în . T. în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE T., cu sediul în T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 2433/04.09.202 a Judecătoriei T., ca nefondat.
Menține sentința civilă nr. 2433/04.09.2012 a Judecătoriei T., ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 decembrie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. E. B. L. R.
V. A.
Jud. fond. D.G.P.
Redactat jud. C.B/19.02.2013
Tehnoredactat gref. G.R./06.03.2013/ 2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 35/2013. Tribunalul TULCEA | Uzucapiune. Decizia nr. 824/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
