Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 947/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 947/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 2357/244/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 947/R/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier E. G.
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant F. DE P. A VICTIMELOR STRAZII, cu sediul în mun. București, ..40-40 Bis, sector 2, în contradictoriu cu intimatul – pârât C. C. A., domiciliat în .. V., împotriva sentinței civile nr. 159/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune in răspundere delictuala .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 19 iunie 2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,26 iunie 2013, când s-a dat soluția de față
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 159/13.02.2013 Judecătoria Huși a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, în contradictoriu cu pârâtul C. C.-A..
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt și de drept:
Reclamantul a susținut faptul că la data de 16.02.2012, pe raza loc.Stănilești, jud. V. s-a produs un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul cu nr. de înmatriculare HVL-TE-123 condus de pârâtul C. C.-A. și autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de B. M.-M..
Din constatarea amiabilă de accident încheiată la data de 16.02.2012 pentru evenimentul rutier respectiv, susține reclamantul, rezultă că vinovat în totalitate de producerea accidentului se face pârâtul. Prin fapta săvârșită, lovind autoturismul cu nr. de înmatriculare_ ,a cauzat prejudicii constând în daune materiale.
La data de 19.07.2012, numitul B. M.A. a formulat către reclamant cerere de despăgubire pentru avariile suferite de autoturismul său ca urmare a accidentului de circulație din data de 16.02.2012, de a cărui producere se face vinovat pârâtul.
Reclamantul a dat curs cererii de despăgubire, pe care a soluționat-o în cadrul dosarului de dauna FPVS nr. 518/2012.
Din raportul nr. 1499/2012 de verificare, constatare și avizare tehnica de daună, întocmit de . SRL rezultă că se poate aprecia că există legătură de cauzalitate între modul de producere a accidentului, astfel cum rezultă din dinamica declarată a accidentului și avariile consemnate pentru autoturismul numitului B. M.M. Prin același raport s-a stabilit și valoarea totală necesară pentru remedierea daunelor autovehiculului respectiv, în sumă de 3370,28 lei.
Ca urmare a instrumentării dosarului de dauna. FPVS nr.518/2012, reclamantul a achitat către numitul B. M.M. suma de 3370,28 lei, reprezentând despăgubiri la data ed 19.10.2012.
Înainte de a începe procedura de despăgubire, reclamantul a notificat pârâtului asupra faptului că va da curs cererii persoanei păgubite, daca nu înțelege să o despăgubească el însuși. După evaluarea prejudiciului, F. a notificat din nou persoana vinovată de producerea accidentului, asupra sumei pe care urmează să o plătească cu titlu de despăgubiri, si în lipsa unui răspuns din partea acesteia, suma a fost achitata părții.
Potrivit art.3, alin.(1) din Ordinul CSA nr. 1/2008, ,,F. acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate ca legea prevedea obligativitatea asigurării”.
Autoturismul condus de pârât (ce era proprietatea unei alte persoane-Pais E.) nu era asigurat pentru răspunderea civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, așa cum rezultă și din verificările efectuate de reclamant.
Așadar, angajarea răspunderii pârâtului are loc în baza dispozițiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală întrucât faptul generator de daună este întotdeauna un delict.
În cauză, incidente sunt prevederile noului codul civil referitoare la răspunderea civilă delictuală (art.1349, 1357, 1359, 1381 și 1385), având în vedere că potrivit art.5 din legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil se arată că „Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..”, iar fapta s-a petrecut la data de 16.02.2012.
Potrivit art. 1357 NC civ.,,Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”
În genere, angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea condițiilor prev. de art.1357 Noul cod civil respectiv să existe o faptă ilicită, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența vinovăției.
Așadar, răspunderea civilă delictuală presupune existența sau întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
- fapta ilicită;
- prejudiciul;
- raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
- culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Coroborând actele dosarului, instanța a constatat că nu erau întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.
Pentru a stabili dacă sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege cu privire la răspunderea civilă delictuală, instanța trebuia să analizeze mai întâi situația de fapt din care să poată desprinde cauzele și împrejurările producerii accidentului, mai precis existența faptei ilice cauzatoare de prejudiciu.
În speță, reclamantul nu a dovedit cauzele și împrejurările producerii accidentului care mai apoi să antreneze răspunderea civilă delictuală a pârâtei. Înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada fără echivoc asupra circumstanțelor producerii accidentului.
Astfel, constatarea amiabilă de accident încheiată de conducătorii celor două vehicule implicate în accident nu constituie o stabilire (de facto) a vinovăției pârâtului în producerea acestuia. În condițiile în care organele de poliție nu au reținut elemente determinante cu privire la cauzele și la împrejurările producerii accidentului ori la pagubele cauzate, părțile sunt libere să administreze orice categorie de probe.
De regulă, formularul Constatare amiabilă de accident conține informații privind data și locul producerii accidentului, datele de identificare ale conducătorilor auto implicați, ale proprietarilor vehiculelor implicate, datele vehiculelor implicate precum și informații privind circumstanțele producerii accidentului. Ori în speță, persoanele implicate nu au dat nici o relație cu privire la circumstanțele producerii accidentului. Mai mult, nici persoana păgubită, cu ocazia formulării cererii de despăgubire nu a completat rubrica II din cerere (fila 40,41 din dosar), referitor la circumstanțele producerii accidentului, rezumându-se la o schiță din care nu rezultă ce s–a întâmplat în concret. Simpla mențiune a pârâtului din fișa de constatare amiabilă prin care a arătat că a lovit spatele unui vehicul în timpul deplasării pe același sens și pe aceeași bandă, nu este relevantă în stabilirea circumstanțelor faptei și a vinovăției acestuia.
Raportul nr.1499/2012 de verificare, constatare și avizare tehnică de daună, întocmit de . SRL nu este pe deplin relevant în ceea ce privește certitudinea stabilirii legăturii de cauzalitate între modul de producere a accidentului, expertul exprimând opinia astfel cum rezultă din dinamica declarată a accidentului și avariile consemnate pentru autoturismul numitului B. M.M.
Era necesar ca expertul să stabilească existența legăturii de cauzalitate prin a face referiri de ordin tehnic asupra dinamicii producerii accidentului (prin compararea avariilor produse ambelor vehicule) pentru ca mai apoi să coroboreze datele tehnice cu înscrisurile dosarului. Ori, acest lucru nu s-a întâmplat în cauză, instanța reținând că au fost efectuate fotografii doar asupra vehiculului nu și asupra celui condus de pârât.
Așadar, în condițiile în care nu sunt elucidate circumstanțele săvârșirii faptei, precum și vinovăția pârâtului în calitate de conducător responsabil de producerea accidentului, împrejurărilor referitoare la prezența autovehiculului condus de B. M.M., nu se pot stabili celelalte condiții necesare și cumulative pentru antrenarea răspunderii delictuale.
Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța a respins acțiunea civilă intentată de reclamant FPVS în contradictoriu cu pârâtul C. C. A. ca nefondată, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta F. DE P. A VICTIMELOR STRAZII pentru următoarele motive:
1. În fapt
1.1.La data de 16.02.2012 s-a produs un accident de circulație, în care au fost implicate autovehiculele cu nr. de înmatriculare HVL-TE-123 și_ .
1.2.Din Constatarea Amiabilă de Accident încheiată la data 16.02.2012 rezultă că vinovat pentru producerea accidentului este numitul C. C. A. care a condus auto HVL-TE-123, prin fapta sa cauzând prejudicii numitului B. M. M., prin avarierea auto cu nr._ .
1.3.Ulterior vinovatul C. C. A. nu a putut face dovada unei polițe de asigurare obligatorie RCA situație în care conform prevederilor art.25 ind.l din Legea 32/2000 și a art.3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, recurenta a fost obligată să garanteze plata despăgubirilor persoanelor prejudiciate.
1.4.În aceste condiții recurenta a dat curs cererii de despăgubire formulate de persoana prejudiciată B. M. M., achitându-i acestuia despăgubiri rezultate în urma evaluării prejudiciului.
1.5.Astfel evaluarea prejudiciului suferit de către numitul B. M. M. ca urmare a accidentului s-a realizat ținând cont de prevederile art.8 din Ordinul CSA 1/2008 care prevede :" Gestionarea din punct de vedere tehnic a cazurilor de daună pentru care urmează să se plătească despăgubiri din Fond se va face de către asigurătorii care au dreptul să practice asigurarea RCA pe teritoriul României și/sau de experți, pe bază de contract de prestări de servicii"
1.6.Ulterior în baza prevederilor art.25 ind.l pct.12 și 15 din Legea 32/2000 și ale art.13 din Ordinul CSA 1/2008, recurenta are drept de regres în contra conducătorului auto precum și împotriva proprietarului autovehiculului agresor (daca acesta este altul decât persoana vinovată de producerea accidentului)
1.7.Fapt pentru care, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Huși acțiunea în regres împotriva pârâtului C. C. A. (vinovat de producerea accidentului conform constatului amiabil de accident).
2. Sentința instanței de fond.
2.1.Instanța de fond a respins acțiunea pe motiv că "...nu sunt elucidate circumstanțele săvârșirii faptei precum și vinovăția pârâtului în calitate de conducător responsabil de producerea accidentului...".
2.2.Mai mult instanța de fond a motivat că „nu se pot stabili celelalte condiții necesare și cumulative pentru antrenarea răspunderii delictuale. "
3. Consideră criticabilă sentința pentru următoarele motive:
3.1. Constatarea Amiabilă de Accident:
Cu privire la modul de stabilire a vinovăției, conform art. 3 din Ordinul 21/2008 al CSA "Prevederile prezentelor norme se aplică pentru toate accidentele rutiere survenite pe teritoriul României, în urma cărora au rezultat numai pagube materiale și în care au fost implicate două vehicule" și a art. 8 din același Ordin "Societățile de asigurare vor stabili dreptul la despăgubiri, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, în baza unui protocol încheiat de toate societățile autorizare să practice asigurări de vehicule".
3.2.Protocolul de Colaborarea privind Constatarea Amiabilă de Accident.
Totodată, conform Procedurii privind stabilirea răspunderii și regimul probator pct. B art. 7 din Protocolului de Constatare Amiabilă "în funcție de circumstanțele producerii accidentului, se stabilesc următoarele categorii de accidente și modul de repartizare a răspunderii între conducătorii auto ai vehiculelor implicate, pentru fiecare caz în parte: Cele doua vehicule implicate în accident circulă în același sens, pentru care se stabilesc următoarele cazuri și repartizarea răspunderii între conducătorii auto ai vehiculelor implicate: A și B circulă pe o singură bandă (A este lovit din spate)" - rezultă că vinovăția aparține conducătorului autovehiculului B, în speță pârâtul C. C. A..
3.3.Incidența prevederilor OUG 195/2002.
Conform art. 51 din OUG 195/2002 "Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii".
Având în vedere cele de mai sus și faptul că la rubrica "Observații" din Constatarea Amiabilă de Accident, pârâtul a precizat "SUNT VINOVAT" rezultă fără putință de tăgadă ca pârâtul C. C. A. se face vinovat de producerea accidentului de circulație din data 16.02.2012.
3.4. Obligația de intervenție a F.P.V.S.
În temeiul art.25, alin. l din Legea nr.32/2000 și ale art.3 din Ordinul CSA nr. 1/2008 "F. acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respective tramvaiul, care a provocat accidental a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării", F. de protecție a victimelor străzii a fost obligat să garanteze plata despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate.
Totodată, conform prevederilor art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, „după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii."
3.5. Concluzii
Față de cele de mai sus, solicită a se observa că vinovat de producerea accidentului se face pârâtul C. C. A. care a condus auto cu nr. de înmatriculare HVL-TE-123.
Mai arată faptul că, deși F.P.V.S. nu este semnatar al Protocolului pentru Constatarea Amiabilă, acesta a achiesat la prevederile respectivului Protocol, având în vedere faptul că, F., trebuie să intervină și să protejeze persoana prejudiciata ca și un asigurător R.C.A.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
În cauză nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor de ordine publică aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a reținut în mod corect situația de fapt ce a generat acest demers judiciar.
Așa cum arată și recurenta în motivele de recurs, în mod nejustificat instanța de fond nu a dat eficiență declarației intimatului C. C. A. care, prin Constatarea Amiabilă de Accident încheiată la data 16.02.2012 a recunoscut că este vinovat pentru producerea accidentului fiind cel care a condus auto HVL-TE-123, prin fapta sa cauzând prejudicii numitului B. M. M., prin avarierea auto cu nr._ .
În această notă, cei doi participanți la trafic au descris împrejurările în care a avut loc coliziunea între cele două autovehicule, intimatul C. C. A. completând rubrica Observații cu mențiunea „ sunt vinovat”, semnând procesul verbal de constatare fără nicio obiecție.
A înlătura acest proces verbal echivalează cu rămânerea fără eficiență a unor texte de lege din OUG 195/2002, respectiv art. 79, care prevede că:
(1) Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați:
a) să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezența;
b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
(2) Se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b):
a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii.
Și din HG 1391/2006, art. 180, alin. (9), care prevede că: Pentru vehiculele implicate în accidente de circulație din care au rezultat pagube materiale, poliția rutieră eliberează proprietarilor sau deținătorilor acestora autorizație de reparații, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1C, cu excepția situației în care s-a încheiat o constatare amiabilă de accident a cărei validitate a fost atestată de societatea de asigurări abilitată, în condițiile legii, caz în care reparațiile pot fi efectuate în baza actului de atestare.
Prin constatarea amiabilă, legiuitorul a urmărit eliminarea de la procedurile administrative care pot dura în timp, a cazurilor în care conducătorii auto recunosc reciproc modalitatea în care a avut loc incidentul, precum și vinovăția în producerea accidentului.
Prin urmare, atât timp cât intimatul a semnat procesul verbal de constatare amiabilă în care a recunoscut expres că se face vinovat de producerea accidentului, instanța de fond era obligată să aibă în vedere acest act și să analizeze întrunirea cumulativă a condițiilor angajării răspunderii civile delictuale, pornind de la situația de fapt expusă în acesta.
Din acest act rezultă că la data de 16.02.2012 s-a produs un accident de circulație, în care au fost implicate autovehiculele cu nr. de înmatriculare HVL-TE-123 și_, autoturismul condus de intimat lovind în spate autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cauzând prejudicii materiale.
Reluând aspectele teoretice, instanța de recurs reține că răspunderea civilă delictuală presupune existența sau întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
- fapta ilicită;
- prejudiciul;
- raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
- culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Fapta ilicită presupune o încălcare a normelor prin care s-ar putea aduce atingerea drepturilor subiective si intereselor legitime ale altora. La momentul producerii coliziunii, intimatul a recunoscut tocmai săvârșirea faptei ilicite, respectiv nerespectarea normelor legale privind circulația pe drumurile publice, fapt ce a cauzat avarierea autovehiculului condus de B. M. M..
Avariile suferite rezultă din nota de constatare a avariilor din data de 12. 02.2012, cuantumul acestora fiind evidențiat în facturile fiscale depuse la dosarul cauzei și în raportul nr. 1499/02.10.2011.
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din raportul nr. 1499/02.10.2011 în care, pornindu-se de la modalitatea declarată de producere a accidentului s-a stabilit că autoturismul condus de intimat a intrat în partea din spate a autoturismului aflat în fața sa, urmare a nerespectării distanței corespunzătoare între autovehicule.
După cum s-a reținut, încă de la data producerii coliziunii, intimatul a recunoscut încălcarea normelor privind circulația pe drumurile publice, fiind astfel îndeplinită și cea din urmă condiție a vinovăției autorului faptei ilicite.
În temeiul art.25, alin. l din Legea nr.32/2000 și ale art.3 din Ordinul CSA nr. 1/2008 recurenta a achitat contravaloarea despăgubirilor către persoana implicată în coliziune și conform prevederilor art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, s-a subrogat în drepturile persoanelor prejudiciate. Astfel intimatul, în calitate de persoană responsabilă pentru repararea prejudiciului are obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de recurentă.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, este incident motivul de recurs prevăzute de art.304, pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanța va admite recursul, urmând să modifice în tot hotărârea instanței de fond.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, intimatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea cauzei în fond și în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, împotriva sentinței civile nr. 159/13.02.2013, pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII cu sediul în București, ..40-40 Bis, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul C. C.-A., domiciliat în ., jud. V..
Obligă pârâtul C. C.-A. la plata sumei totale de 3.838,36 lei reprezentând repararea prejudiciului cauzat prin fapta pârâtului, din care:
-3.370,28 lei despăgubiri achitate de reclamantă către B. M.-M.;
-271,07 lei contravaloarea prestației (constatare avarii) în dosarul FPVS 518/2012;
-181,43 lei contravaloarea prestației . SRL în dosarul FPVS 518/2012;
-15,58 lei dobânda legală pentru suma plătită cu titlul de despăgubire, calculată de la data plății despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii;
-dobânda legală de la data plății până la momentul achitării integrale a debitului.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 483,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată(fond și recurs).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2013.
Președinte, D. M. M. | Pentru Judecător, I.-M. P., aflat în C.O., Vicepreședinte, A. C. | Judecător, C. A. |
Grefier, E. G. |
Red. C.A.
Tehnored. C.A./E.G.
2 ex./17.07.2013
Judec. Fond. – A. I. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 221/2013. Tribunalul... → |
|---|
