Legea 10/2001. Sentința nr. 392/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 392/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 3116/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 392
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Grefier D. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul G. D. cu domiciliul în mun. Timișoara,., nr.39,jud. T. și pe pârâtele P. M. V.,cu sediul în mun . V., ..2, jud. V. și S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. SA,cu sediul în mun.Bacău,.. 94 C,jud. Bacău, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului, constatându-se că contestatorul prin apărătorul ales a depus prin serviciul registratură transmise prin fax concluzii scrie ,după care:
Se mai constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 25 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au reținut următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 24.08.2012 înregistrată sub nr._ ,reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâtele P. M. V. și S. de Investiții Financiare M. S.A., formulat contestație împotriva Deciziei nr. 575/23.05.2011 .
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că, prin Decretul de expropriere nr. 92/1951 a fost expropriat imobilul-construcție în suprafață de 255 m.p. din V., .. 8, proprietate a numitului Baboulene P., imobilul intrând în patrimonoul Sfatului Popular Oraș V. și că, la data de 06.10.2003, N. (fostă C., fostă S.) C. Madlen prin notificarea nr. 3/2001 a B.E.J. M. B. a formulat cerere de restituire în natură a imobilului-construcție situat în mun. V., .. 8(fostă . S., nr. 4).
Se mai arată că, în baza procurii speciale nr. 4378/C-4206 din 20.04.2011 și a Contractului de cesiune nr. 767/22.02.2011, reclamantul G. D. dobândește dreptul litigios privind imobilul mai-sus menționat de la S. C. Madlen, iar linia ascendenților este următoarea: M. I. N.(certif. moștenitor nr. 81 din 21.07.1997), Băbulean/Baboulene E.-E.(certif. moștenitor nr. 4 din 05.04.2001), Babulene P.-L.-Germenn- persoană expropriată abuziv(certif. moștenitor nr. 106 din 23.11.2007).
Contestatorul a precizat că, referitor la imobilul teren în suprafață de 748 m.p. din V. .. 8, P. mun. V. se pronunță prin Dispoziția nr. 472 din 10.03.2011 de restituire în natură, însă cu privire la cererea de restituire în natură a imobilului-construcție se emite Dispoziția nr. 575 din 23.05.2011 însă aceasta din urmă nu a fost comunicată potrivt prevederilor
Contestatorul precizează că, motivul pentru care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, respectiv acela că acesta a fost înstrăinat prin Protocolul nr. 1549/17.05.1993 către Fondul Proprietății Private II "M." Filiala V. este nefondat deoarece, sunt mai multe nereguli privind . Fondul Proprietatea II "M.":
O primă neregulă învederată de contestator a fost aceea că, deși a făcut făcut demersurile necesare pentru a afla documentele care au stat la baza transferului dreptului de proprietate, la momentul formulării contrstației nu are cunoștință de o hotărâre a Consiliului local V. pentru aprobarea vânzării către Fondul Proprietatea II "M.", hotărâre care era obligatorie pentru vânzarea unui bun care aparținea patrimoniului unității administrativ teritoriale și iară de care respectivul transfer patrimonial este supus nulității absolute.
De asemenea, se mai precizează că, deși în actul de expropriere și în procesul-verbal nr. 235 din 26.07.1956 se menționează că imobilul-cosntrucție are o suprafață de 255 m.p., în cuprinsul Protocolului 1549 din 17.05.1993 se menționează că suprafața construită este de 154 m.p., iar procesul-verbal de predare-primire nu delimitează în mod clar care este imobilul, ci doar se mărginește la a indica un număr de inventar.
Tot ca o neregulă învederată de către contestator a fost aceea că, există două forme ale Protocolului nr. 1549 din 17.05.1993, dintre care una este un fals, conținând dispoziții suplimentare față de cealaltă, astfel că, actul care conține această adăugire este ulterior celuilalt și a fost întocmit în mod fraudulos cu scopul de a insera o clauză de nerăspundere pentru evicțiune a vânzătorului.
Contestatorul a susținut că, în mod nelegal s-a dispus respingerea cererea de restituire pentru motivul că bunul a fost înstrăinat având în vedere pe de o parte prevederile art. 21 din Legea 10/2001, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 1 pct. 5 din Actul Constitutiv al S.I.F. M., aceasta estedin care rezultă că aceasta este succesoarea Fondului Proprietății Private II M., reorganizat și transformat în conformitate cu prevederile Legii 133/1996 iar Fondul Proprietății Private II M. a fost înființat prin Legea 58/1991, care prevedea în Anexa nr. 1 că Statul este ... actionarul/asociatul unic al societății, potrivit art. 20 din Leșea nr. 15/1990.
Contestatorul a precizat totodată că, se impune restituirea imobilului în natură și față de principiile reglementate de Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, respectiv prevalența restituirii în natură, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 și 9 din lege, a și raportat la prevederile art. 21 lit. d) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001,conform cărora, această măsură este obligatorie, obligația legală de restituire prevalând asupra oricărei alte opțiuni a deținătorului bunului imobil solicitat.
Se susține de asemenea că, legiuitorul a instituit o ordine în modalitatea de restituire, ordine care a fost încălcată și nu a fost avută în vedere la emiterea dispoziției atacate deoarece, instituția Primarului mun. V. trebuia să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și doar în condițiile în care persoana îndreptățită ar fi refuzat sau nu ar fi existat astfel de bunuri trebuia să se propună acordarea de despăguiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005(art. 1 pct. a) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001).
În final, s-a mai arătat că, solicitarea restituirii în natură are la bază interesul reclamantului de a utiliza această construcție, care în prezent este dezafectată și nu este folosită.
În subsidiar, contestatorul a solicitatca, în temeiul art. 1 pct. 2 din Legea 10/2001 să se dispună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri aparținând unității administrativ-teritoriale municipiul V.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 și art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001.
Constentației i-au fost atașate că, în copii, decizia contestată, acte de proprietate și acte doveditoare ale calității succesorale ( fileel 4 – 17).
P. M. V., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată învederând că, prin dispoziția atacată s-a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent in conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005 deoarece, prin Protocolul nr. 1549/17.05.1993 respectivul imobil constructie a fost înstrăinat de către Gosloc R.A. V. către Fondul Proprietatii Private II M. -Filiala V..
Intimatul a precizat că, în ceea ce privește solicitarea reclamantului de a i se atribui in natura imobilul constructie, acest lucru nu este posibil deoarece pe deo parte, acesta a trecut in mod legal in proprietatea F.P.P. II M. dovadă în acest sens fiind protocolul incheiat intre Regia Autonoma de Gospodărie Locativa Gosloc R.A. si F.P.P.II M. in data de 17.05.1993, protocol ce consfinteste intelegerea dintre cele doua parti iar pe de altă parte, imobilul nu se afla nici in posesia si nici in proprietatea sa, ci in proprietatea S.I.F. M.
Referitor la acordarea de bunuri in compensare prin echivalent, intimatul a învederat că, Unitatea Administrativ Teritoriala a M. V. nu dispune de astfel de bunuri sau servicii care pot fi acordate persoanelor care au formulat notificări in baza Legii nr. 10/2001, dovada fiind anunțul anexat la prezenta intampinare.
Întâmpinării i-a fost atașată, în copii, documentația care a stat la baza emiterii dispoziției nr. 575/23.05.2011 ( filele 30 - 42).
La rândul său, S. de Investiții Financiare M. S.A. prin întâmpinarea formulată, a invocat în principal excepția lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, excepția prescripției dreptului de a contesta Decizia nr. 472/10.03.2011, excepția inadmisibilitatii și excepția lipsei de interes.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, s-a arătat că, reclamantul G. D. nu este titularul dreptului de proprietate sau al oricărui drept recunoscut prin Dispoziția nr. 575/23.05.2011, aceasta adresându-se în mod exclusiv către numita N. (fosta C., fosta S.) C. Madlen, de unde rezulta ca singura persoana care poate formula orice fel de cerere in raport cu Dispoziția nr. 575/23.05.2011 este dna. N. C. Madlen.
În motivarea acestei excepții se mai arată că, Procura speciala depusa de numitul G. D. nu ii conferă dreptul de a iniția in numele mandatarului sau N. C. Madlen o astfel de acțiune judiciara, nefiind o procura speciala pentru exercitarea unei acțiuni in justitie, în speță nefiind aplicabile nici prevederile alin 2 ale art. 67 alin. 2 din codul de procedura civilă dar nici ale alin 3 ale aceluiași articol cu atât mai mult cu cât, din continutul procurii rezultă că reclamantul a fost împuternicit să vândă vanda imobilul revendicat sau să primească despăgubirile cuvenite conform Legii nr. 10/2001, neexistând niciun fel de dispoziție din care sa rezulte ca numitul G. D. este imputernicit ca in numele si pe contul mandantului (N. C. Madlen) sa desfasoare alte operațiuni in raport cu Dispoziția nr. 575/23.05.2011.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a contesta decizia s-a arătat că, dat fiind faptul că titularul dreptului este N. C. Madlen, toate actele de procedura s-efectuându-se in raport cu aceasta persoana si nu cu mandatarul care nu avea nici o împuternicire expresa de a se ocupa in mod direct si exclusiv cu procedura de revendicare, așa încât, comunicarea către mandatar nu era necesara, mandatarul nefiind o persoana indreptatita in sensul prevederilor Legii 10/2001. Se susție de asemenea că, atât timp cat comunicarea s-a efectuat către titularul dreptului respectiv dna. N. C. Madlen - singura care avea calitatea de persoana indreptatita conform prevederilor Legii nr. 10/2001 rezulta ca termenul de contestare a inceput sa curgă la momentul comunicării si s-a împlinit fara sa existe nici o contestatie și că, întrucât dreptul de a contesta Dispoziția Primarului nu mai este viabil in patrimoniul mandantului acesta nu poate fi exercitat de către mandatar.
Excepția inadmisibilității a fost justificată prin faptul că, atat timp cat reclamantul din prezenta cauza nu poate sa-si justifice un drept personal in a contesta o Dispoziție a primarului care sa se refere la un bun al sau nu poate sa beneficieze de o acțiune pentru proiecția unui drept care nu se regaseste in patrimoniul sau.
Cu privire la excepția lipsei de interes, se susține că reclamantul nu poate sa justifice un interes in aceasta cauza deoarece nu si-a justificat nici o calitate in raport cu obiectul Dispoziției Primarului municipiului V., interesul sau in legătură cu procedura de restituire nu s-a născut si nici nu este actual. S-a mai arătat că, interesul reclamantului nu este legitim deoarece nu exista nicio dispoziție legala care sa-i confere in mod expres acest drept iar dreptul privește alta persoana decât persoana sa.
Nu în ultimul rând s-a invocat și excepția netimbrarii sau a insuficientei timbrări a acțiunii – motivându-se că, din documentele comunicate societatii noastre nu rezulta ca reclamantul a timbrat in cuantumul legal prezenta acțiune.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației deoarece, pe de o parte, nulitataea unui contract de vanzare cumparare trebuie constatata printr-o acțiune speciala, reclamanta avand la indemana toate mijloacele procedurale necesare pentru inițierea unei astfel de operațiuni dar care operațiune nu poate fi solutionata prin derat că, prezenta acțiune nici direct si nici pe cale incidentala iar pe de altă parte, Fondul Proprietatii Private cat si S. de Investitii Financiare M. S.A. au fost si sunt persoane juridice de drept privat, statul neavand nici o participatie la capitalul social.
În final, s-a mai învederat că, lipsa de folosința a unui imobil nu este un argument pentru preluarea ei de către orice persoana care crede ca are un interes legitim in raport cu respectiva clădire. Atat timp cat imobilul respectiv a intrat in proprietatea societatii noastre ca urmare a achitarii prețului, rezulta ca societatea noastra este proprietar deplin asupra terenului si in același timp este utilizator al terenului pe care aceasta clădire se afla.
Excepțiile invocate prin întâmpinare au fost respinse prin Încheierea pronunțată la 6 decembrie 2012 și, la același termen, a fost invocată de către S. de Investiții Financiare M. S.A. excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepție ce a fost unită cu fondul.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți și interogatoriu iar la solicitarea instanței, S. de Investiții Financiare M. S.A. a depus la dosar, precizări cu privire la data privatizării și cu privire la calitatea de acționar sau asociat a statului sau a altei autorități a administrației publice locale sau centrale precum și, în copii, actul constituitv și statutul său.
Conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța urmează să se pronunțe mai întâi asupra excepției invocate .
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. de Investiții Financiare M. S.A.:
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma obiectului acțiunii, instanța apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată cu privire la pârâta S. de Investiții Financiare M. S.A. urmând a fi admisă în consecință, pentru următoarele considerente:
În primul rând, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei
identități între persoana chemată în judecată ( pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății .
Cu alte cuvinte, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în procesul civil .
Astfel, în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cat și pe cea pasivă.
Potrivit art. 21 alin 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989: „(1) Imobilele - terenuri si constructii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrarii in vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista sau de orice alta persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare. (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul in care statul sau o autoritate publica centrala sau locala ori o organizatie cooperatista este actionar sau asociat minoritar al unitatii care detine imobilul, daca valoarea actiunilor sau partilor sociale detinute este mai mare sau egala cu valoarea corespunzatoare a imobilului a carui restituire in natura este ceruta. ”
După cum se poate observa, reclamanta solicită, anularea dispoziției nr. 575/23.05.2011 și restituirea în natură a imobilului construcție situat în mun. V., .. 8(fostă . S., nr. 4).
Astfel, raportat la acțiune și la dispozițiile legale redate anterior, într-o contestație formulată împotriva unei decizii emise în baza Legii nr. 10/2001, calitate procesuală pasivă are emitentul deciziei, În speță P. M. V. cu atît mai mult cu cât, pârâtei S. de Investiții Financiare M. S.A. nu ia- fost înaintată spre soluționare vreo notificare.
Deși este adevărat că, în situațiile prevăzute de art. 21 din legea nr. 10/2001 ar putea avea calitate procesuală pasivă și o regie autonoma, o societate sau companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar ori o organizatie cooperatista sau orice alta persoana juridica de drept public, în speță, este de remarcat faptul că pârâta nu se încadrează în niciuna din aceste categorii.
De asemenea, este de reținut faptul că, pârâtei nu i-a fost adresată nicio notificare și, așa după cum s-a precizat mai sus, pârâta nu este o societate cu capital de stat drept pentru care, nu sunt incidente prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, pârâta nu este o societate la care statul sau o altă autoritate publică centrală să mai dețină acțiuni, aceasta fiind o societate privatizată integral anterior apariției Legii nr. 10/2001.za legii nr. 58/1991, transformându-se ulterior în societate de investiții în baza Legii nr. 133/1996, astfel că, la data apariției Legii nr. 10/2001 pârâta era privatizată integral.
În acest sens, instanța supremă a statuat că: „ Se observă că societățile comerciale privatizate integral la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu fac parte dintre persoanele juridice obligate să emită decizie sau dispoziție motivată pentru restituire. Față de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 47 din 6 octombrie 2000, încheiat între Ministerul Agriculturii și Alimentație și Asociația V.T.P., și de adresa nr._ din 4 octombrie 2007, emisă de Agenția Domeniilor Statului, s-a reținut că la ., recurenta din cauză, statul sau o altă autoritate publică centrală nu mai deținea acțiuni de la data de 16 octombrie 2000. Rezultă că recurenta este o societate privatizată integral anterior apariției Legii nr. 10/2001, situație în care nu mai face parte din categoria societăților comerciale obligate la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor preluate abuziv. Același lucru este confirmat și de prevederile pct. 21.1 lit. e) din H.G. nr. 250/2007 pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora societățile comerciale privatizate integral nu sunt entități învestite cu soluționarea notificărilor. Față de cele expuse, este evident că recurenta nu poate avea calitate procesuală pasivă, excepția invocată fiind întemeiată și fiind admisă.” Decizia nr. 1550 din 16 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.
Totodată, se va reține și decizia nr.140 din 15 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.
Nu în ultimul rând, instanța reține și faptul că, reclamantul nu a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001 nici anularea actului de proprietate al pârâtei, așa încât nu se justifică chemarea acesteia în judecată.
Pentru aceste considerente urmează ca instanța să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. de Investiții Financiare” M.” S.A. și să respingă contestația formulată de reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâta S. de Investiții Financiare M. SA, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prezenta acțiune este nefondată, urmând a fi respinsă în consecință, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal nr. 235 din 26 iulie 1956, încheiat în baza Decretului nr. 92/1951 a fost expropriat imobilul-construcție în suprafață de 255 m.p. din V., .. 8, proprietate a numitului Baboulene P., imobilul intrând în patrimonoul Sfatului Popular Oraș V. ( filele 34 - 35).Ulterior, Regia Autonomă de Gospodărie Locativă GOSLOC RA a procedat la înstrăinarea imobilului construcție din .. 8, V. prin Protocolul nr. 1549/17.05.1993, către Fondul Proprietății Private II "M." Filiala V. ( filele 37 - 38)
La data de 06.10.2003, N. (fostă C., fostă S.) C. Madlen, autoarea peroanei expropriate prin modalitatea expusă mai sus, prin notificarea nr. 3/2001 a B.E.J. M. B. a formulat cerere de restituire în natură a imobilului-construcție situat în mun. V., .. 8(fila 31).Așa după cum se recunoaște și prin acțiune, pentru terenul în suprafață de 748 mp s-a emis Dispoziția nr. 472 din 10 martie 2011, dispunându-se restituirea în natură iar pentru construcție și suprafața de 255 mp teren, s-a emis Dispoziția nr. 575 din 23 mai 2011 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, constatându-se imposibilitatea restituirii în natură.
Dispoziții legale incidente:
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, modificată și completată: art. 29 alin 4: “ (4) In situatia bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, instrainate sub orice forma din patrimoniul administratiei publice centrale sau locale, persoana indreptatita va notifica organele de conducere ale acesteia. In acest caz, masurile reparatorii in echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv”
Din analiza motivelor invocate prin cererea de chemare în judecată, prin prisma actelor și lucrărilor dar și a dispozițiilor legal eincidente, rezultă că Dispoziția nr. 575 din 23 mai 2011 emisă de primarul M. V. este legală și temeinică.
În primul rând, trebuie stabilit dacă în speță sunt incidente prevederile art. 21 sau cele ale 29 alin 4, ambele din Legea nr. 10/2001.
Așa după cum s-a reținut anterior, cu ocazia soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. de Investiții Financiare M. S.A, pentru a putea fi aplicate prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, era necesar ca imobilul pentru care s-a solicitat restituirea să fie deținut „la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 de o regie autonoma, o societate sau companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista sau de orice alta persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare sau in cazul in care statul sau o autoritate publica centrala sau locala ori o organizatie cooperatista este actionar sau asociat minoritar al unitatii care detine imobilul, daca valoarea actiunilor sau partilor sociale detinute este mai mare sau egala cu valoarea corespunzatoare a imobilului a carui restituire in natura este ceruta”
Or, în speță, imobilul solicitat prin notificare fusese înstrăinat prin Protocolul nr. 1549/17.05.1993, pârâtei S. de Investiții Financiare M. SA, societate cu capital integral privat la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Aici este de reținut de asemenea că, textul de lege menționează expres ca societatea deținătoare să nu aiba ca acționar statul la data intrării în vigoare a legii de reparație fiind lipsit de relevanță dacă aceasta a avut ca acționar statul cu ocazia înființării sau înainte de . actului normativ, condiția exclusivă fiind aceea ca, la data intrării în vigoare societatea să aibă capital integral privat, așa cum este situația de față.
Așadar, cum imobilul solicitat nu se mai află în patrmoniul unității administrativ teritoriale sau al unei societăți deținute de stat ori la care acesta este acționar, este evident că nu se putea dispune restituirea în natură. În acest sens, invocăm decizia nr. 1550 din 16 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, decizie amintită mai sus.
Nefondate sunt și susținerile privind acordarea de bunuri ori servicii având în vedere că, unitatea administrativ teritorială nu poate oferi nici bunuri sau servicii – anunțul nr. 9941 din 4 iunie 2009 ( fila 39).
Instanța mai reține în final că, prin acordarea de despăgubiri nu se poate reține nici încălcarea dreptului de proprietate așa cum acesta este protejat prin art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului. În acest sens, printr-o decizie de speță a instanței supreme s-a reținut că: „ Potrivit jurisprudenței instanței europene, pentru a deține un „bun” și a beneficia astfel de protecția oferită de art. 1 din Protocolul nr. 1, este necesar să fie vorba de o valoarea patrimonială cu privire la care să existe cel puțin o „speranță legitimă” de a o concretiza. Nu este asimilată însă acestei situații speranța de a face să renască asupra unui bun dreptul de proprietate, care nu mai este posibil să fie exercitat efectiv de multă vreme. De asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1 nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun, el aplicându-se numai cu privire la bunurile „actuale” ale reclamantului.” Decizia nr. 8968 din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca instanța să respingă contestația contestația formulată de reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâtul P. M. V., împotriva Dispoziției nr. 575 din 23 mai 2011.
De asemenea, urmează a se lua act că pârâta S. de Investiții Financiare M. SA înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. de Investiții Financiare” M.” S.A.
Respinge contestația formulată de reclamantul G. D. cu domiciliul în municipiul Timișoara,., nr. 39,jud. T., în contradictoriu cu pârâta S. de Investiții Financiare M. SA cu sediul în Bacău,.. 94 C,jud. Bacău, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge contestația formulată de reclamantul G. D. cu domiciliul în municipiul Timișoara,., nr. 39,jud. T., în contradictoriu cu pârâtul P. M. V.,cu sediul în V., ..2, jud. V.,împotriva Dispoziției nr. 575 din 23 mai 2011.
Ia act că pârâta S. de Investiții Financiare M. SA înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, D. T. |
Red/tehnored. D.P.C./01.06.2013
Ex.5/
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 935/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 208/2013. Tribunalul... → |
|---|
