Plângere contravenţională. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 1896/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.216/A
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L.-M. B.
Judecător :A. C.
Grefier: PANSELUȚA B.
Pe rol, la ordine, se află spre soluționare apelul civil declarat de petentul M. E., domiciliat în municipiul Huși, ., județul V., împotriva Sentinței civile nr. 2199 din 27.05.2013, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile: petentul apelant M. E., lipsind organul constatator intimat Inspectoratul de Poliție al Județului V..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; apelul a fost formulat în termen, fiind motivat în scris; s-a comunicat intimatului copie de pe motivele de apel, nu s-a depus întâmpinare; se solicită judecarea cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Instanța constată că prin motivele de apel formulate în scris petentul apelant M. E. a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv a se solicita organului constatator să depună la dosar ordinul de serviciu al agentului constatator și buletinul de verificare metrologica al aparatului radar cu care s-a făcut înregistrarea, montat pe autovehiculul MAI-_, in scopul verificării acurateței înregistrării pretinsei abateri contravenționale.
Deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitate de către petentul apelant, instanța apreciază ca nefiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei administrarea acestei probe, față de obiectul procesului verbal de contravenție, motiv pentru care o respinge.
Având în vedere lipsa la termen a părților legal citate, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră pe deplin lămurită, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2199 din 27.05.2013, Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petentul M. E. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., ca fiind neîntemeiată.
A obligat petentul la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria V. a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 17.02.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., petentul M. E. a fost sancționat contravențional cu 300 lei amendă și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzută și sancționată de art. 100, alin. 3, lit. b din OUG 195/2002, reținându-se că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni semnalizată corespunzător, pe sensul său de mers.
Fiind investită, potrivit art.34, alin.1 din O.G. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 și art.17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța a mai reținut că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
În privința temeiniciei actului de sancționare, instanța a apreciat că situația de fapt reținută de organul constatator a fost confirmată de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, a rezultat din analiza planșelor foto depuse la pag. 20-21 dosar împrejurarea că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii, pe sensul de deplasare al petentului. Planșele foto surprind angajarea pietonului în traversare, prin pășirea pe marcajul pietonal.
Petentul trebuia să respecte dreptul prioritar de trecere al pietonului. Aceasta chiar dacă autoturismul condus de petent se deplasa pe banda de lângă axul străzii iar pietonul de abia se angajase în traversare pe banda de lângă bordură.
Conform prevederilor art. 135 lit. h din HG 1391/2006 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Instanța a constatat că planșele foto infirmă susținerile petentului referitoare la faptul că pietonul se afla pe trotuar, „static fără a manifesta intenția de a se deplasa pe trecerea de pietoni”.
Având în vedere considerentele expuse instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost temeinic întocmit.
În consecință, instanța a respins plângerea contravențională formulată ca fiind neîntemeiată. În temeiul prevederilor art. 36, alin. 2 din OG 2/2001 instanța a obligat petentul la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul M. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
Printr-o primă critică adusă hotărârii atacate arată petentul că, deși atât prin plângerea contravențională formulată, cât și prin răspunsul la întâmpinare a cerut a se solicita intimatului sa depună la dosar ordinul de serviciu al agentului constatator și buletinul de verificare metrologica al aparatului radar cu care s-a făcut înregistrarea, montat pe autovehiculul MAI-_, in scopul verificării acurateței înregistrării pretinsei abateri contravenționale, prima instanță a purces la judecata, fără a mai face acest demers.
Pe de altă parte, opinează petentul că hotărârea apelată este netemeinică, fiind rodul unei interpretări eronate a probatoriului administrat.
Astfel, arată petentul că, așa cum se desprinde din economia dosarului, implicit și din imaginile furnizate de agentul constatator intimat, în ziua menționată în actul sancționator se deplasa la volanul autoturismului marca MERCEDES BENZ, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea sa, pe ruta Huși-Negrești, ceea ce a presupus și parcurgerea municipiului V., fiind însoțit de soția sa M. D.. Nu este adevărat însă faptul că nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii pe trecere pentru pietoni semnalizată corespunzător, din dreptul ALPHA BANK, de la dreapta spre stânga, pe sensul de mers C. gării - Piața T..
Susține petentul că, contrar celor evidențiate în considerentele hotărârii atacate, din interpretarea celor patru capturi fotografice, aflate la filele 20-21 din dosar, rezidă faptul că pietonul despre care se pretinde că nu i-ar fi acordat prioritate se afla în realitate într-o zonă protejată de balize (elemente din plastic), aflate in continuarea trotuarului, static, fără măcar să manifesta intenția de a se deplasa pe trecerea de pietoni. Analizând comparativ imaginile 1 și 2, prima capturată la 11.38.01, iar cealaltă la 11.38.02 se poate concluziona ca pietonul se afla, și după trecerea autoturismului condus de el, în aceeași poziție. Celelalte două imagini, numerotate cu 3 și 4 sunt lipsite de relevanță în contextul cauzei. Prin urmare – susține petentul – prin acțiunea sa nu a determinat în nici un fel participantul la trafic despre care se vorbește nici să iși modifice brusc direcția sau viteza de deplasare și nici să se oprească.
În concluzie, susține petentul că nu se poate retine culpa sa pentru comiterea faptei prevăzute de art. 100 al. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 (nu putea previziona față de poziția sa că pietonul se va angaja în traversare).
F. de toate aceste considerente, se solicită admiterea apelului și, drept consecință, să fie schimbată în tot hotărârea apelată, prin admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 17.02.2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă.
S-a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv a se solicita organului constatator să depună la dosar ordinul de serviciu al agentului constatator și buletinul de verificare metrologica al aparatului radar cu care s-a făcut înregistrarea, montat pe autovehiculul MAI-_, in scopul verificării acurateței înregistrării pretinsei abateri contravenționale.
Organul constatator intimat Inspectoratul de Poliție al Județului V. a solicitat, în scris, respingerea ca nefondat a apelului declarat de petentul M. E.. Totodată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând actele si lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul declarat în cauză de către petentul M. E. este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi arătate în continuare:
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Nu se impune atașarea Ordinului de serviciu al agentului constatator, având în vedre că fapta contravențională a fost constatată de un agent de poliție din cadrul S.P.R. V.. Nu se impunea nici atașarea buletinului de verificare metrologică, având în vedere că s-a reținut în sarcina contravenientului-recurent o faptă constând în neacordarea priorității de trecere, iar nu abateri decurgând din depășirea vitezei legale maxim admisă pe un anumit sector de drum.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Astfel, din planșele fotografice existente la dosarul instanței de fond (filele 20-23), reiese în mod clar cum pietonul se angajase deja într-o traversare într-un ritm de deplasare normal printr-un loc special amenajat și semnalizat, anterior trecerii autovehiculului condus de recurent.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
Sancțiunea contravențională amenzii a fost aplicată la minimul prevăzut de lege, iar referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, Tribunalul arată că aplicarea acesteia este obligatorie, indiferent de sancțiunea principală aplicată, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi sancțiunea avertismentului.
Instanța arată și că sancțiunile contravenționale aplicate în prezenta cauză au fost corect individualizate numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
În consecință, fata de considerentele mai sus expuse, urmează a fi respins apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de M. E., împotriva Sentinței civile nr. 2199 di 27.05.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2013.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, PANSELUȚA B. |
Red.-A.C.
Tehnored.-P.B.
Ex. 2/4.10.2013
Judecătoria V. – Jud. C. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 208/2013. Tribunalul... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 947/2013.... → |
|---|
