Plângere contravenţională. Decizia nr. 935/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 935/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 8238/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 935/R/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Judecător L.-M. B.
Judecător E. S.
Grefier T. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul I. T. de Regim Silvic și Vânătoare Focșani cu sediul în mun. Focșani, ., . în contradictoriu cu intimatul S. R. domiciliat în localitatea Pribești, . împotriva sentinței civile nr. 1379/2013 din data de 20.03.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ /2013, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut la pronunțare, au lipsit părțile în proces.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2013 când s-a constatat că au lipsit părțile în proces și când, fiind necesar un timp suplimentar pentru a delibera, s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei, la termenul din data de 25 iunie 2013.
La termenul de pronunțare din data de 25 iunie 2013, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă, instanța a trecut la deliberare, dând decizia de față.
INSTANȚA:
Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 1379/2013 din data de 20.03.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ /2013 Judecătoria V. a admis plângerea contravențională formulată de petentul S. R. domiciliat în ., județul V., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani.
A anulat procesul-verbal de contravenție nr._/29.11.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria V. la nr. 8238/2012 petentul S. R. a contestat procesul-verbal de contravenție nr._/29.11.2012 încheiat de I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani.
În motivare petentul a arătat faptul că, în data de 29.11.2012, la solicitarea numitului R. V., a mers cu fiul acestuia pe terenul proprietatea lui și a tăiat și încărcat resturi vegetale pentru a le duce acasă, asigurat fiind de către familia R. că dețin titlu de proprietate pe terenul respectiv.
În dovedire s-au depus înscrisuri și s-a solicitat proba testimonială.
Plângerea nu este motivată în drept.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea plângerii.
Analizând actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat contravențional întrucât ar fi fost surprins în ziua de 14.11.2012 pe raza comunei Codăești, transportând cu căruța, material lemnos, fără documente legale de însoțire.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. a din Legea 171/2010 și sancționată cu 5000 lei amendă.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa petentului.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei, fapta contravențională așa cum a fost descrisă de către agentul constatator reprezintă contravenția prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. b din Legea 171/2010 și nu art. 19 alin. 1 lit. a, întrucât s-a reținut transportul materialului lemnos fără documente legale de însoțire și nu fără proveniență legală.
Conform declarației martorului audiat în cauză, ceea ce transporta petentul în căruță erau uscături, vreascuri pentru foc, întrucât pe terenul tatălui său pădurea a fost defrișată iar acum mai crește doar o vegetație sălbatică de tufe de măceș.
Prin prisma declarației acestui martor instanța a constatat că nu poate verifica existența contravenției întrucât, agentul constatator nu a făcut o descriere detaliată a faptei. Astfel, agentul constatator nu a menționat ce fel de material lemnos a transportat petentul pentru ca instanța să poată stabili dacă avea obligația să dețină aviz de însoțire sau nu.
Mai mult decât atât, nu s-a luat nici măsura confiscării materialului lemnos așa cum obligă dispozițiile art. 19 alin. 1 din Legea 171/2010, ceea ce ridică noi semne de întrebare cu privire la existența acestei contravenții.
Termenul de material lemnos presupune material provenit dintr-o pădure. Pădurea este definită de art. 2 din Legea 46/2008 și include: pădurile cuprinse în amenajamentele silvice, perdelele forestiere de protecție, jnepenișurile, pășunile împădurite.
Numai fondul forestier național este supus regimului silvic conform art. 6 din aceeași lege. Prin urmare Legea 171/2010 care reglementează contravențiile silvice nu se poate referi decât la contravențiile în legătură cu fondul forestier național.
Revenind la declarația martorului R. V., declarație din care a rezultat că de pe terenul tatălui său au fost ridicate uscături provenind de la o vegetație sălbatică de măceș, instanța a reținut că acest „material lemnos” nu intră în categoria celui pentru care este necesar aviz de însoțire și care să cadă sub incidența Legii 171/2010.
Definiția materialului lemnos se regăsește în anexa la Legea 46/2008 și reprezintă lemnul rotund sau despicat de lucru și lemnul de foc, cheresteaua, flancurile, traversele, lemnul ecarisat, precum și lemnul cioplit. Această categorie cuprinde și arbori și arbuști ornamentali, pomi de C., răchită și puieți.
Tufele sălbatice de măceș și uscăturile de la aceste tufe nu intră în categoria de material lemnos.
Pentru aceste considerente plângerea a fost admisă și procesul-verbal anulat.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani, care a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie.
Astfel, în motivarea recursului, s-a arătat faptul că instanța de fond a apreciat, în mod nejustificat, că se impune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă faptul că petentul a transportat material lemnos cu o căruță trasă de doi cai fără documentele legale de proveniență, deci fără proveniență legală.
S-a arătat faptul că aprecierea instanței asupra faptului că pe terenul respectiv nu se mai află pădure nu este coroborată cu alte mijloace de probă, ci se bazează doar pe declarația subiectivă a martorului R. V., declarație care nu corespunde realității deoarece prin titlul de proprietate 1469/_ depus de petent la dosarul cauzei rezultă indubitabil că pe terenul respectiv este pădure, referitor al această suprafață nu s-a solicitat de către proprietar schimbarea categoriei de folosință și ca urmare aprecierea martorului este subiectivă și nu este o constatare științifică care să conducă instanța la schimbarea categoriei de folosință a terenului respectiv, deci terenul respectiv este încă pădure de o consistență mai redusă ca urmare a tăierilor. Schimbarea categoriei de folosință o poate aprecia doar un reprezentant al autorității publice abilitate în acest sens și nu un martor care este fiul proprietarului pădurii, deci aprecierea instanței nu se bazează pe documente și fapte indubitabile și contravine celor din titlul de proprietate mai sus menționat, mai mult R. V. figurează cu pădure în registrul agricol al comunei respective deoarece nu s-a făcut schimbarea categoriei de folosință.
Recurentul nu și-a motivat în drept cererea. Cele învederate se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C..
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizînd actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanta de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința recurată fiind atît legală, dar si temeinică.
Astfel, în mod corect, a reținut instanța de fond faptul că din probele administrate în cauză a rezultat faptul că, la data de 14.11.2012, intimatul Stranciug R. nu a transportat pe raza comunei Codăești, cu căruta, material lemnos, fără documente legale de însoțire, el transportând vreascuri provenind de la o vegetație sălbatică de măceș, aflată pe terenul numitului R. V..
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 5.000 lei sub aspectul săvârșirii contravenției prev. de art. 19 alin. 1 lit. a din Legea 171/2010, întrucât ar fi fost surprins în ziua de 14.11.2012 pe raza comunei Codăești, transportând cu căruța, material lemnos, fără documente legale de însoțire.
Din cuprinsul procesului verbal contestat nu rezultă în ce consta materialul lemnos pe care intimatul îl transporta la data mai sus arătată. Nu rezultă dacă transporta trunchiuri de arbori, de ce esență erau, ori care era diametrul acestora.Acest proces verbal nu este însoțit nici de o fisă a materialului lemnos care se presupune că a fost descoperit la data mai sus arătată asupra intimatului.
Pe de altă parte, din depoziția martorului R. V. rezultă faptul că, la data de 29.11.2012, de pe terenul deținut în proprietate de către tatăl său, au fost ridicate uscături(vreascuri) provenind de la o vegetație sălbatică de măceș.
În atare condiții, cum intimatul a făcut dovada faptului că, la data de 29.11.2012, nu a transportat, fără a avea documente legale de proveniență(adică aviz de însoțire marfă) material lemnos provenind din fondul forestier național, reține că, în mod corect, instanța de fond a dispus anularea procesului verbal contestat.
Susținerile recurentului potrivit cărora dovada vinovăției intimatului rezultă tocmai din faptul că din titlul de proprietate al numitului R. V. rezultă faptul că terenul în discuție este un teren împădurit, a cărui categorie de folosință nu a fost schimbată în teren agricol, nu pot fi primite deoarece simpla eliberare a unui titlu de proprietate care atestă că la un moment dat un teren a fost împădurit, nu dovedește și faptul că, la data de 29.11.2012,intimatul a transportat material lemnos eventual tăiat de pe această suprafață de teren. Asta cu atât mai mult cu cât chiar recurentul admite prin motivele de recurs că pădurea în litigiu a fost supusă unor defrișări semnificative.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs constata că sentința atacata este legală si temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reținută în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de I. T. de Regim Silvic și Vânătoare Focșani împotriva sentinței civile nr.1379 din 20.03.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2013.
ptr.Președinte, aflat în c.o. G. F. Vicepreședinte A. C. | Judecător, L.-M. B. | ptr. Judecător, aflat în c.o. E. S. Vicepreședinte A. C. |
Grefier, T. B. |
Redactat-B.L.M.
Tehnoredactat-T.B.
Ex-2. 15 Iulie 2013
Judecătoria V.-judecător fond: P. C.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1033/2013. Tribunalul VASLUI | Legea 10/2001. Sentința nr. 392/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
