Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 443/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 2020/244/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 443/R/2013
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Judecător E. R. I.
Judecător C. A.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de recurs formulate de recurenții - reclamanți O. I., cu domiciliul procesual ales în Crețești, sat Crețești, ./12A, jud. V. și O. V., cu domiciliul în Crețești, sat Crețești, ./12A, jud. V. în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. JUDEȚEANĂ V. DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinței civile nr. 1047/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect completare/lămurire dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – reclamant O. I., personal și în calitate de reprezentant convențional al recurentului – reclamant O. V., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al treilea termen de judecată; nu s-au depus înscrisurile încuviințate ca probă pentru recurenții - reclamanți; nu solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
La interpelarea instanței, recurentul O. I. precizează că nu are alte înscrisuri de depus în susținerea cererii.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și înscrisuri de depus la dosar, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Având cuvântul, recurentul – revizuent O. Ioanapreciază că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra ceea ce a cerut și nici nu s-a referit în sentința recurată cu privire la ceea ce a susținut prin cerere și prin probele administrate.
Cu privire la acest aspect, arată că instanța nu a dat nicio interpretare probei cu înscrisuri administrată și nici nu a făcut referire la faptul că în cauză au fost audiați trei martori, nearătând dacă a reținut mărturia acestora, dacă aceasta a avut valoarea probatorie sau motivele pentru care a înlăturat această probă.
Având în vedere aceste omisiuni, la data de 30.10.2012 s-a adresat cu cerere instanței, solicitând analizarea și modificarea sentinței în sensul celor susținute.
Solicită ca instanța să îi admită cererea sa privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor 12 hectare care au aparținut autorilor săi.
Deși i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la 4 hectare, instanța refuză să facă același lucru cu privire la diferența de 12 hectare, cu motivarea că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Consideră că îndeplinește toate condițiile și că a dovedit că este îndreptățit să primească acea diferență de teren.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea cererii de recurs.
În temeiul art. 150 cod proc.civ., instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 alin. 1 cod proc.civ, dându-se decizia de față:
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1047 din 28.11.2012 a Judecătoriei Huși a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială a sentinței civile nr.426/26.05.2011 a Judecătoriei Huși formulată de O. I.. A fost respinsă cererea de completare a sentinței civile nr. 426/26.05.2011 a Judecătoriei Huși formulată de O. I..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că cererile sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
1.Cu privire la cererea de îndreptare eroare materială
Potrivit art.281 al.1 Cd.pr.civ. Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu.
Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri.
În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.
Instanța a constatat că nu erau îndeplinite condițiile prev. de acest text de lege, în sentința civilă nr. 730/2012 a Judecătoriei Huși nu se regăsea nici o omisiune sau vreo eroare materială.
De altfel, reclamantul nici nu a arătat, în motivarea cererii, ce erori materiale a săvârșit instanța.
2. Cu privire la cererea de completare a sentinței civile nr.730/2012 a Judecătoriei Huși.
Potrivit art.282 indice 2 Cd.pr.civ ,,.dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs,,.
Prin sentința civilă mai sus arătată, s-a respins cererea de revizuire formulată pe considerentul că această cale de atac poate fi exercitată în mod valabil numai dacă motivele de fapt ce o susțineau corespundeau unora dintre acelea limitativ și expres prevăzute de art.322 Cd. pr. Civ.
Or, dispozițiile art.322 pct. 2 Cd. pr. Civ.,invocate de revizuient erau de strictă interpretare,așa încât exercitarea unei revizuiri în baza acestor dispoziții nu putea avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În sensul dispozițiilor art.322 pct.2 Cd.pr.civ.,prin ,,lucru cerut,, trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului,au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supuse judecății și nu argumentele care susțin sau combat aceste cereri.
Chiar dacă, în cazul revizuirii civile, nu se prevedea parcurgerea obligatorie a etapei admiterii în principiu în care se retracta hotărârea atacată și hotărârea finală în care are loc judecata propriu-zisă a revizuirii, din motivarea sent. civ nr.730/2012 pronunțată pentru soluționarea cererii de revizuire, se putea observa, cu ușurință, că această cerere a fost respinsă ca urmare a faptului că s-a constatat că nu erau îndeplinite condițiile impuse de textul de lege invocat de către revizuient și nu ca urmare a judecății propriu-zise a cererii de revizuire.
Judecătoria Huși, prin sentința civilă 730/2012 s-a pronunțat asupra cererii formulate, respectiv asupra revizuirii sent. civ. nr.426/2011 a Judecătoriei Huși. A fost respinsă cererea formulată și din conținutul cereri de chemare în judecată, nu a rezultat că reclamantul –revizuient ar mai fi formulat vreo altă cerere accesorie sau subsidiară așa cum prevedeau disp. art. 282 ind. 2 Cd.pr.civ.
Motivele invocate de petent în cerere au făcut și obiectul cererii de recurs ce a fost soluționată prin decizia nr.1687/R/20.12.2012 a Tribunalului V. și în care au fost apreciate ca neîntemeiate toate criticile aduse hotărârii. De fapt aceste critici au fost reluate de petent ca și motive ale cererii de revizuire precum și pentru cererea de completare a sentinței pronunțate pentru soluționarea cererii de revizuire.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat cererea formulată de petent ca fiind neîntemeiată și prin urmare a respins-o.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs O. I., in nume propriu si in numele lui O. V., invocând următoarele aspecte:
Recurenți au arătat că au formulat cererea de revizuire ce face obiectul dosarului nr._, întrucât în Sentința nr. 426/2011 pronunțată de către Judecătoria Huși, în dosarul_, instanța de fond nu a ținut seama de cadrul procesual, respectiv obiectul cererii deduse judecății, de probe, dovezi și mărturii. ăpe prevederile art. 322 alin. 2 Cod procedură civilă întrucât instanța nu s-a pronunțat sau s-a pronunțat cu nenumărate omisiuni și fără a motiva respingerea capetelor de cerere.
Recurenții au invocat că sentința nu a fost revizuită și nu a fost motivată în fapt și în drept. Menționează că în sentința cerută a fi revizuită se poate constatata:
-instanța a făcut - în aplicarea Legii 18/1991- o diferență de tratament juridic,
-cu respectarea Legii 18/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate al autorilor deposedați și au fost eliberate titlurile de proprietate depuse în copie în dosar pentru fiecare capăt de cerere.
Totodată, s-a invocat ca instanța nu a motivat sentința, nu a analizat depozițiile celor trei martori audiați, a omis să anuleze unul din titlurile de proprietate, eliberate pentru una și aceiași suprafață de teren agricol.
Au criticat și faptul că instanța a omis să motiveze separat fiecare din cele 5 (cinci) capete de cerere, nu a luat in considerare înscrisurile depuse la dosar, nu s-a pronunțat și nu s-a referit la temeiul legal care a condus la soluția pronunțată.
In drept, a invocat prevederile art. 304 punctele 6 7 8 și 9 din vechiul Cod de procedura civila.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
In speță, recurenții critică sentința civilă nr. 1047 din 28.11.2012 a Judecătoriei Huși, prin care li s-a respins cererea de îndreptare eroare materială și cererea de completare a sentinței civile nr. 730/19.09.2012 a Judecătoriei Huși.
In ceea ce priveste îndreptarea erorilor materiale, sunt aplicabile prevederile art.281 alineat 1 din vechiul Cod de procedură civilă. Potrivit acestui text de lege „ Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.”
Având in vedere că instanța care a soluționat cererea de revizuire nu a constatat nicio eroare sau omisiune in sentința pronunțată, iar revizuenții nu au indicat care sunt pretinsele erori sau omisiuni, ci au criticat pe fond modul in care s-a soluționat cererea de revizuire, in mod legal si temeinic s-a respins această solicitare.
Și in ceea ce privește critica privind soluția dată cererii de completare a sentinței, tribunalul reține că este nefondată.
Astfel, recurenții invocă faptul că sentința nu a fost revizuită și nu cuprinde motivele de fapt si de drept, pe care instanța care a analizat cererea de revizuire și-a fundamentat soluția.
Se constată că recurenții, prin cererea de completare a sentinței, au înțeles să critice chiar soluția pronunțată, nefiind aplicabile prevederile art. 281 indice 2 din vechiul Cod de procedura civila.
Conform art. 281 indice 2 Cod de procedură civilă ,,Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs,,.
Ori, in mod corect s-a reținut că s-a respins cererea de revizuire formulată pe considerentul că această cale de atac poate fi exercitată în mod valabil numai dacă motivele de fapt ce o susțin corespund unora dintre acelea limitativ și expres prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă este o consecință a nesocotirii principiului disponibilității. Garanția aplicării principiului disponibilității este dată de respectarea de către judecători a obligației de a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecății, reclamantul fiind cel care stabilește limitele judecății prin fixarea cadrului procesual atât sub aspectul obiectului cât și al părților între care se derulează litigiul,
Așa cum a stabilit si Înalta Curte de Casație si Justiție, revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 322 Cod procedură civilă, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar in recurs.
Având in vedere că din conținutul cererii de chemare în judecată, nu a rezultat că revizuientii ar mai fi formulat vreo altă cerere accesorie sau subsidiară, in mod corect a fost respinsă cererea întemeiata pe prevederile art. 281 indice 2 din vechiul Cod de procedură civilă.
Deasemenea, în mod just s-a reținut in considerente că motivele invocate în cererea de completare au făcut și obiectul cererii de recurs, iar prin Decizia nr.1687/R/20.12.2012, Tribunalul V. a apreciat ca neîntemeiate toate criticile aduse hotărârii. In concret, criticile au fost reluate și in cererea de revizuire, cât și in cererea de completare a sentinței pronunțate pentru soluționarea cererii de revizuire.
In aceste condiții, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 281 indice 2 din vechiul Cod de procedură civilă.
In ceea ce privește motivarea sentinței, se constată că sentința a fost motivată, cuprinzând o analiză pertinenta a celor invocate de revizuenti, precum și o interpretare si aplicare justă a prevederilor legale.
Față de aceste considerente, in baza dispozițiilor art. 312 alineat 1 din Codul de procedura civila, constatând că nu este incident in cauza niciunul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civiă, că hotărârea este legală si temeinică, tribunalul va respinge recursul declarat de O. I. și O. V. împotriva sentinței civile nr. 1047/28.11.2012 a Judecătoriei Huși, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de O. I. și O. V. împotriva sentinței civile nr. 1047/28.11.2012 a Judecătoriei Huși, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2013.
Președinte, P. C. D. | Judecător, E. R. I. | Judecător, C. A. |
Grefier, R. A. |
Red: I.E.R./26.04.2013
Tehnored: R.A./30.04.2013
2 ex.
Judecătoria Huși: judecător A. A..
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1074/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 763/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
