Plângere contravenţională. Decizia nr. 1074/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1074/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 775/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1074/R/2013
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul A. C. I. domiciliat în mun. V., ..265, ., jud.V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr.1434 din data de 25.03.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că lipsesc părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, recursul este declarat și motivat în termen, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la 02.09.2013 prin serviciul registratură, intimatul IPJ V. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, respingerea recursului formulat de recurentul A. C. I. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, având în vedere lipsa la termen a părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă, s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA:
Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1434 din data de 25.03.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria V. a respins „plângerea contravențională” formulată de A. C. I. cu domiciliul în V., .. V., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V., .. 1, jud. V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr._, A. C. I. a formulat în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al județului V., plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 21.01.2013, solicitând anularea acestuia.
În motivare, petentul arată că în mod greșit procesul-verbal a fost încheiat pe numele său și nu al persoanei juridice. Se apreciază că situația de fapt a fost reținută în mod eronat de către agentul constatator, întrucât în local erau doar apropriați, membrii ai familiei și un vecin care făceau curățenie, în vederea deschiderii localului din data de 21.01.2013, conform autorizației de funcționare eliberată de Primăria V..
În drept, cererea nu a fost motivată.
Petentul, Inspectoratul de Poliție al Județului V., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Instanța a încuviințat pentru părți administrarea probei cu înscrisuri. S-au depus în copie: procesul-verbal de contravenție . nr._ din 21.01.2013 ( fila 3 dosar), chitanța privind achitarea taxei pentru Autorizația de funcționare și autorizația de funcționare privind locul și profilul activității nr. 2496/21.01.2013 ( fila 10 dosar), raportul de activitate al agentului constatator ( fila 12 dosar).
Instanța a respins proba cu martori, ca urmare a faptului că martorul propus de petent a asistat în sala de judecată la audierea petentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesului-verbal de contravenție . nr._ din 21.01.2013, emis de Inspectoratul de Poliție al Județului V., petentul A. C. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1500 de lei. S-a reținut în sarcina sa că, în data de 20.01.2013, ora 01:00, în calitate de administrator al Barului I.I. A. C. I., situat pe ..5, nu a luat măsurile legale în vederea desfășurării unei activități economice, fiind depistat în incinta barului cu un nr. de consumatori, fără a deține autorizație de funcționare. Fapta este prevăzută de art. 1 lit. a) din Legea 12/1990 și sancționată de art. 2 lit. c) din Legea 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, cu amendă între 1000-1500 de lei.
Analizând procesul verbal sub aspectul legalității, instanța a constatat că procesul-verbal cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, nefiind afectat de nici una din cauzele de nulitate absolută prevăzute expres de art. 17 din același act normativ.
Astfel, nici unul dintre motivele invocate în plângere nu pot duce la anularea procesului verbal, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu”.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cele indicate de către contestatoare prin plângerea formulată, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În concluzie, sancțiunea care intervine în cazul nerespectării celorlalte dispoziții prevăzute de O.G. 2/2001 este nulitatea relativă, nulitate care de această dată nu mai este expresă, ci implicită, virtuală. În consecință, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 105 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, partea interesată va trebui să dovedească toate cele trei condiții ale nulității, respectiv vătămarea, încălcarea formelor procedurale și împrejurarea că vătămarea nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Împrejurarea invocată de petent conform căreia trebuia sancționată în calitate de contravenient I.I. A. C. I. și nu A. C. I. în calitate de administrator al I.I. A. C. I., nu poate fi reținută de către instanță. Astfel, dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea 12/1990, cu referire și la sancțiunea aplicată petentului, prevăd: „sancțiunile prevăzute la alin. (1) se aplică și persoanelor din cadrul regiilor autonome, societăților comerciale și altor operatori economici care, prin activitatea lor, au participat în orice mod la săvârșirea faptelor ce constituie contravenții, potrivit prezentei legi”. Rezultă că petentul, în calitatea sa de administrator al barului deținut de I.I. A. C. I., avea obligația de a lua măsurile legale în vederea funcționării activității și putea fi sancționat în această calitatea de către intimat.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, trebuie precizat că atât timp cât agentul constatator a observat personal fapta, procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, petentului revenindu-i îndatorirea de a face dovada unei alte stări de fapt.
În aceste condiții, simplele afirmații susținute de reprezentantul petentei în plângere, nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal.
Susținerile acestuia conform cărora se afla la ora târzie în local împreună cu apropiați, în vederea efectuării curățeniei pentru deschiderea barului pe 21.01.2013, de când avea autorizație de funcționare, nu poate fi primită de către instanță. Petentul nu se afla la data de 20.01.2012 în posesia autorizației de funcționare și, pe cale de consecință, nu putea ști data de la care va fi eliberată autorizația de funcționare. Acest aspect reiese din faptul că petentul abia a doua zi a achitat taxa pentru eliberarea autorizației de funcționare, conform chitanței nr. 200-_ din 21.012.2013 ( fila 9 dosar), iar autorizația a fost eliberată în data de 21.01.2013 ( fila 10 dosar), cu o zi după de petentul a fost sancționat. Practic, acesta a intrat în legalitate, după constatarea faptei de către intimat. De altfel, petentul nu a oferit nici o explicație pertinentă cu privire la faptul că notele de recepție pentru marfa de pe raft erau întocmite din data de 20.12.2012. Totodată, petentul a dat explicații contradictorii cu privire la numărul de persoane care se aflau în incinta localului. În petitul acțiunii a precizat „eram patru persoane plus vecinul”, în completările scrise din data de 25.03.2013 arată că în incinta barului se afla împreună cu viitoarea soție, cu care locuiește, fratele, cumnata și vecinul, iar în fața instanței a declarat că se afla cu mama, fratele său, cumnata sa și vecinul. În ceea ce o privește pe viitoarea soție, petentul a arătat că sunt prieteni doar de sase luni și nu știe unde locuiește, necunoscându-i adresa de domiciliu. D. fiind toate aceste neconcordanțe, instanța apreciază susținerile petentului ca nesincere și formulate doar în scopul exonerării de amendă.
Rezultă din întreg materialul probator că la data consemnată în procesul-verbal de contravenție, petentul nu luase măsurile legale pentru desfășurarea activităților cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, respectiv dobândirea autorizației de funcționare, astfel că în mod corect a fost sancționat .
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța, față de atitudinea petentului, care a refuzat să recunoască săvârșirea faptei contravenționale, dând declarații contradictorii și ticluind o apărare fără suport, a apreciat că în mod corect a fost aplicată sancțiunea maximă prevăzută de lege și anume amendă în cuantum de 1500 lei, cu posibilitatea achitării a jumătate din minim (500 de lei) în 48 de ore. Petentul nu a înțeles să valorifice beneficiul achitării a jumătate din minimul amenzii.
În consecință, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul petent A. C.-I., criticând-o pentru netemeinicie, respectiv pentru reținerea unei stări de fapt greșite. Astfel, în esență, recurentul a susținut faptul că nu poate fi reținută vinovăția sa sub aspectul săvârșirii contravenției prev. de art. 1lit.a) din Legea nr. 12/1990, deoarece agentul constatator nu a făcut dovada faptului că, la data de 20.01.2013, orele 1.00, în incinta barului din V., ..5, jud. V., a desfășurat activități economice, persoanele depistate în această locație fiind membrii familiei sale, precum și un vecin.
Recurentul nu și-a motivat în drept cererea. Cele învederate se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C..
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința recurată fiind atât legală, dar si temeinică.
Astfel, în mod corect, a reținut instanța de fond că, la data de 21.01.2013, a săvârșit contravenție prev. de art. 1 lit. a) din Legea 12/1990 și sancționată de art. 2 lit. c) din Legea 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, constând în aceea că la data de 20.01.2013, ora 01:00, în calitate de administrator al Barului I.I. A. C. I., situat pe ..5, nu a luat măsurile legale în vederea desfășurării unei activități economice, fiind depistat în incinta barului cu un nr. de consumatori, fără a deține autorizație de funcționare.
Potrivit prevederilor art.1lit.a din Legea nr.12/1990 raportat la art. 2al.1 din același act normativ constituie contravenție efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute de codul comercial, fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Din mențiunile procesului verbal de sancționare contravențională, reiese că, realmente, recurentul, în calitate de titular la Întreprinderii Individuale A. C. I., la data de 20.01.2013, ora 01:00, a fost depistat în incinta barului situat pe ..5, împreună cu mai mulți consumatori, fără a deține autorizație de funcționare.
Apoi, din notele de recepție referitoare la bunurile depistate în incinta barului de către agentul constatator rezultă faptul că aceste bunuri fuseseră achiziționate încă din data de 12.12.2012, simpla cumpărare a acestora constituind un act de comerț.
Pe de altă parte, din înscrisurile depuse reiese faptul că autorizația de funcționare a fost eliberată la data de 21.01.2013, deci în urma controlului efectuat de către organele de poliție.
Pentru aceste considerente, având în vedere și contradicțiile dintre declarațiile succesive ale recurentului cu privire la persoanele ce se aflau în incinta barului în noaptea de 19/20.01.2013, tribunalul arată că nu poate fi primită apărarea recurentului potrivit căreia nu a desfășurat activități de comerț, fără autorizația de funcționare impusă de lege,
Pentru aceste considerente, instanța de recurs constata că sentința atacata este legală si temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reținută în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de A. C. I. împotriva sentinței civile nr.1434 din 25.03.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.09.2013.
Președinte, E. S. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, A. C. |
Grefier, T. B. |
Redactat-B.L.M./Tehnoredactat-T.B. /EX. 2- 07.11.2013/Judecătoria V.-judecător fond O. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 182/2013. Tribunalul... | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 443/2013.... → |
|---|
