Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1381/2013. Tribunalul VASLUI

Tribunalul VASLUI - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 1381/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 1446/244/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1381/R

Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE I.-M. P.

Judecător C. A.

Judecător V. A.

Grefier M. R.

Pe rol se află PRONUNȚAREA cererilor de recurs formulate de către recurenții reclamanți VOLUȘNIUC M. și VOLUȘNIUC I.- ambii domiciliați în Huși. ., respectiv de către recurenții - pârâți N. GH. T.- domiciliat în Huși, . S., T. C.- ambii domiciliați în Huși. ., S. M. T.- domiciliat în Huși, .., N. I. P.- . loc. Huși, privind și pe intimații - pârâți D. V. și D. M.- ambii domiciliați în Huși ... 10 . și M. M.- ambii domiciliați în . și Z. I.- ambii domiciliați în Huși .. . civile nr. 798/09.10.2012 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect constatare nulitate act juridic.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013 .Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi când instanța ,având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 20 noiembrie 2013, și ulterior pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea pentru astăzi 27 noiembrie 2013,când:

INSTANȚA

Asupra recursurilor civile de față;

Prin sentința civilă nr.798/ 09.10.2012 Judecătoria Huși a admis acțiunea civilă intentată de către reclamanții Volușniuc M. și Volușniuc I., împotriva pârâților N. Ghe. T., T. D. C. și T. S., S. M. T., N. I. P., Z. G. și Z. I. și, în consecință:

A constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare:

- nr. 948 din 03.10.2002 încheiat la Biroul Notarial Public V. „C. M.”, între N. V. I.-P. în calitate de vânzător și N. Ghe. T., în calitate de cumpărător;

- nr.1470 din 7.06.2002 încheiat la Biroul Notarial Public Huși „M. C.” între N. V. I.-P. în calitate de vânzător și S. M. T.;

- nr.184 din 05.05.2006 încheiat la Biroul Notarial Public V. „C. S.” între Z. M. G. și Z. I. în calitate de vânzători și T. D. C. în calitate de cumpărător și nr.185 din 05.05.2006 încheiat la Biroul Notarial Public V. „C. S.” între N. V. I.-P. în calitate de vânzător și T. D. C. în calitate de cumpărător și actul de dezmembrare nr. 611 din 28.04.2006 încheiat la Biroul Notarial Public Iași „L. G.”.

A obligat pârâții T. D.C. și T. S. să-și ridice construcțiile edificate pe terenul, proprietatea reclamanților, iar în caz de refuz, obligă pârâții la plata unor daune cominatorii de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere.

A obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 1840 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de reclamanți.

A obligat reclamanții să achite către B. L. Expertize V. suma de 1340 lei, reprezentând diferență de onorariu în contul expertului L. L..

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:

Prin titlurile de proprietate nr. 1034/_ din 21.02.1995 și respectiv nr. 1165/_ din 22.06.1995, emise de Comisia Județeană V. pentru aplicarea Legii nr.18/1991, reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele de 1.500 mp. și respectiv 10.000 mp. teren, situate în tarlaua 18, . tarlaua 18, .>

Ulterior, la data de 29.04.2002 a fost emis pe numele N. V., titlul de proprietate cu nr.2763/_ din 29.04.2002, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 5 ha. și 500 mp., în care a fost inclusă și suprafața de 11.200 mp. teren, ce se regăsește în cele două titluri de proprietate emise pe numele reclamanților Volușniuc M. și Volușniuc I..

Constatându-se nelegalitatea titlului de proprietate emis pe numele titularului N. V., prin sentința civilă nr.860 din 18 oct.2004, pronunțată de Judecătoria Huși și rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1221/A/14.08.2005 pronunțată de Tribunalul V., s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate în ceea ce privește suprafața de 9.900 mp. (din suprafața totală de 11.200 mp.) situată în punctul „La ochi”, tarlaua 18, . vecinii: N- Volușniuc M.; E- DE 2111; S- DE 2111; V- DE 2111.

Prin sentința civilă nr.959/26.03.2002, pronunțată de Judecătoria Huși, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.703/A/18 dec.2002 a Tribunalului V., s-a dispus obligarea pârâtului N. V. să le lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 8.800 mp. teren din suprafața totală de 10.000 mp. situată pe teritoriul mun. Huși, tarlaua 18, . suprafața de 1.100 mp. teren din suprafața totală de 1.500 mp. situată pe teritoriul mun. Huși, tarlaua 18, .>

În anul 1995, reclamanții au fost puși în posesie cu terenurile menționate în cele două titluri de proprietate de către Comisia Locală Huși pentru aplicarea Legii nr.18/1991. Ei au stăpânit acest teren până în februarie 1997 când numitul N. V. care nu deținea la acel moment titlu de proprietate, a ocupat o mare parte din terenurile, proprietatea reclamanților, a făcut o alee pe latura de est și a construit un gard din șpalieri vechi.

Astfel, pe parcursul anilor între părțile implicate în conflict s-au derulat mai multe procese civile și penale, toate soluționate în favoarea reclamanților.

Întrucât exista un titlu executoriu emis pe numele N. V., privind plata unor despăgubiri civile, așa cum s-a dispus prin sentința penală nr. 529 din 21.oct. 1998 pronunțată de Judecătoria Huși, acesta în ideea de a se sustrage de la procedura executării silite imobiliare, a donat toate suprafețele de teren fiului său, N. I.-P., așa cum rezultă din contractul de donație autentificat sub nr.1208/30.04.2002 la Biroul Notarial Public Huși „M. C.” (fila nr.46 din dosar), însă prin sentința civilă nr.38/20.01.2004 pronunțată de Judecătoria Huși, rămasă definitivă prin anularea apelului, s-a dispus revocarea contractului de donație, cu consecința revenirii terenului în suprafață totală de 16.500 mp. în patrimoniul pârâtului N. V..

La rândul său, pârâtul N. I.-P. a înstrăinat suprafețele de teren prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1470 din 7.06.2002 la Biroul Notarial Public Huși „M. C.”; nr.790 din 06.08.2002 la Biroul Notarial Public V. „C. M.”; nr.948 din 03.10.2002 și nr.981 din 11.10.2002 la Biroul Notarial Public V. „C. M.”; nr.458 din 04.03.2003 la Biroul Notarial Public V. „V. C.”; nr.184 și nr.185 din 05.05.2006 la Biroul Notarial Public V. „C. S.” și actul de dezmembrare nr.611 din 28.04.2006 încheiat la Biroul Notarial Public Iași „L. G.”.

Din expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză de expertul L. L., rezultă că terenul reconstituit pe numele reclamanților în suprafață totală de 9.900 mp. este situat în mun.Huși, . ochi”, iar pârâții ocupă din terenul reclamanților suprafețele de teren înstrăinate de copârâtul N. I.-P..

Astfel, s-a concluzionat de către expert că pârâții ocupă din terenul, proprietatea reclamanților, următoarele suprafețe: suprafața de 3.251,64 mp. delimitată prin punctele de contur 3, 4, 5, 6, 7, 23, 22, 21, 3 este ocupată de pârâtul S. M.; suprafața de 1.500,69 mp. delimitată prin punctele de contur 23, 7, 8, 24, 22, 23, este ocupată de pârâții D. V. și D. M.; suprafața de 1.132,26 mp. delimitată prin punctele de contur 24, 8, 26, 9, 25, 27, 24 este ocupată de pârâții T. D.C. și T. S.; suprafața de 1.001,28 mp. delimitată prin punctele de contur 11, 25, 9, 10, 11 este ocupată de pârâții M. V. și M. M.; suprafața de 1.914,17 mp. delimitată prin punctele de contur 12, 21, 22, 24, 25, 11, 12 este ocupată de pârâtul N. Gh.T. (în total 8.800 mp.), suprafața de 368,91 mp. delimitată prin punctele de contur 2, 3, 21, 19, 2 este ocupată de pârâtul S. M.; suprafața de 405,68 mp. delimitată prin punctele de contur 20, 21, 12, 13, 20 este ocupată de pârâtul N. Gh.T.; suprafața de 325,41 mp. delimitată prin punctele de contur 14, 19, 20, 13, 14 este ocupată de pârâtul N. Gh.T. (în total 1.100 mp.).

Totodată, din verificările efectuate de către experți atât în teren, cât și în documentațiile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate pe numele titularului N. V. a rezultat faptul că punctul „La ochi” este unul și același cu punctul „Saca Ferma nr. 2”, acest fapt explicându-se prin aceea că terenul în litigiu se află dispus pe Dealul O.” așa cum este specificat și în copia de pe actul transcris cu nr. 216/1947 din Registrul de Transcripțiuni cu nr. 5/1946-1947 și copia de pe actul transcris cu nr. 147/1950 din Registrul de Transcripțiuni cu nr. 1/1949-1951 a Tribunalului Jud. Fălciu.

Contractele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți cu copârâtul N. I.-P. cu privire la terenul în suprafață de 9.900 m.p., ce a făcut obiectul atâtor litigii se întemeiază pe o cauză ilicită, toate actele juridice fiind perfectate în condițiile în care atât vânzătorul, cât și cumpărătorii au avut cunoștință de natura litigioasă a terenului, cât și despre regimul juridic al terenului, respectiv despre faptul că acesta aparține reclamanților.

Înstrăinarea succesivă a terenului în litigiu la intervale relativ scurte constituie o dovadă în plus a intențiilor contractanților, care nu au urmărit decât transmiterea imediată a proprietății dobândite, în vederea sustragerii de la urmărirea silită în ceea ce îl privește pe primul transmițător (N. V.), prin eludarea dispozițiilor imperative prevăzute de lege pentru validitatea actelor juridice.

În ceea ce îi privește pe pârâții S. M. T., N. Ghe. T., s-a concluzionat faptul că au fost înscrise sarcini în favoarea reclamantului prin notarea acestor litigii în Cartea Funciară.

Chiar dacă nu au fost notate litigiile în Cartea Funciară în privința cumpărătorilor T. D. C., T. S., D. V., D. M., M. V., M. M., instanța apreciază că nu poate fi reținută buna credință în favoarea lor, întrucât era de notorietate situația litigioasă dintre reclamanți, care dețin titlul de proprietate legal și vânzătorul N. I.-P., care a dobândit terenul în litigiu prin contractul de donație de la tatăl său N. V., contract care a fost revocat definitiv prin sentința civilă nr. 38 din 20.ian.2004 pronunțată de Judecătoria Huși.

Din probele administrate în cauză și în mod deosebit sentințele civile rămase definitive atașate rezultă că situația juridică a terenului în litigiu a fost cunoscută de vânzător și respectiv de cumpărătorii actelor succesive, fiind dovedită reaua credință a părților contractante.

Dispozițiile art. 948 pct. 4 Cod civ. enumeră între condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, cauza licită.

Conform art. 966 Cod civil, „obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect.”

Prin sentința civilă nr._, instanța admite acțiunea civilă intentată de reclamanții Volușniuc M. și Volușniuc I., în contradictoriu cu pârâții N. Ghe. T., T. D. C. și T. S., S. M. T., D. V. și D. M., M. V. și M. M. și N. I. P. și, în consecință:

Constată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1470 din 7.06.2002 la Biroul Notarial Public Huși „M. C.”; nr.790 din 06.08.2002 la Biroul Notarial Public V. „C. M.”; nr.948 din 03.10.2002 și nr.981 din 11.10.2002 la Biroul Notarial Public V. „C. M.”; nr.458 din 04.03.2003 la Biroul Notarial Public V. „V. C.”; nr.184 și nr.185 din 05.05.2006 la Biroul Notarial Public V. „C. S.” și actul de dezmembrare nr.611 din 28.04.2006 încheiat la Biroul Notarial Public Iași „L. G.”.

Obligă pârâții T. D. C., T. S., D. V. și D. M. să-și ridice construcțiile edificate pe terenul, proprietatea reclamanților, iar în caz de refuz, obligă pârâții la plata unor daune cominatorii de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Obligă pârâții, în solidar, la plata sumei de 7.152,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de reclamanți.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs toți pârâții, iar prin decizia nr. 74/R/19. 01. 2010 Tribunalul V. admite recursurile declarate de către N. Ghe. T., S. M. T., T. D. C. și T. S. și trimite spre rejudecare cererea formulată de reclamanți privind constatarea nulității absolute a următoarelor contracte de vânzare-cumpărare:

-nr. 948 din 03.10.2002 încheiat la Biroul Notarial Public V. „C. M.”, între N. V. I.-P. în calitate de vânzător și N. Ghe. T., în calitate de cumpărător;

-nr.1470 din 7.06.2002 încheiat la Biroul Notarial Public Huși „M. C.” între N. V. I.-P. în calitate de vânzător și S. M. T.;

-nr.184 din 05.05.2006 încheiat la Biroul Notarial Public V. „C. S.” între Z. M. G. și Z. I. în calitate de vânzători și T. D. C. în calitate de cumpărător și nr.185 din 05.05.2006 încheiat la Biroul Notarial Public V. „C. S.” între N. V. I.-P. în calitate de vânzător și T. D. C. în calitate de cumpărător.

Tribunalul a menținut restul dispozițiilor sentinței și respinge recursurile declarate de M. V. și M. M., N. I.-P. D. V. și D. M. împotriva aceleași sentințe.

Tribunalul a reținut că, contractele de vânzare-cumpărare nr. 948 din 03.10.2002 și nr. 981 din 11.10.2002 încheiat la Biroul Notarial Public V. „C. M.”, între N. V. I.-P. în calitate de vânzător și N. Ghe. T., în calitate de cumpărător, urmează același regim juridic ca și contractele încheiate de părțile cărora li s-a respins recursul - M. V. și M. M., N. I.-P. D. V. și D. M..

În schimb, instanța de fond nu a observat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză topometrică, suprafața din cele două contracte – 948 și 981 – nu se suprapune în totalitate cu terenul care este proprietatea intimaților. Astfel N. Ghe. T. a cumpărat o suprafață totală de 3430 mp, din care doar 2645, 26 mp face parte din titlul de proprietate al reclamanților- fila 327.

În aceste condiții soluția de admitere în totalitate a acțiunii reclamanților este netemeinică, fiind incident motivul de recurs prev. art. 304 pct. 6 C. pr. civilă, motiv incident și în cazul recursului declarat de S. M. T.. Contractul de vânzare-cumpărare nr.1470 din 7.06.2002 încheiat între N. V. I.-P. în calitate de vânzător și S. M. T. se impune a fi anulat pentru considerentele mai sus expuse, pârâtul S. M. T. neputându-se prevala de excepția ocrotirii principiului bunei credințe.

Conform acestui contract pârâtul S. M. T. a cumpărat suprafața de 4200, 54 mp vie tarlaua 18, . care doar 3620, 55 mp (3251, 64 + 368, 91 mp) se suprapune peste terenul proprietatea reclamanților. În aceste condiții, desființarea în tot a contractului 1470 ca urmare a constatării nulității absolute este eronată.

Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare nr. 184 din 05.05.2006 încheiat la Biroul Notarial Public V. „C. S.” între Z. M. G. și Z. I. în calitate de vânzători și T. D. C. și T. S. în calitate de cumpărători, instanța de control judiciar constată că vânzătorii nu au stat în proces, iar instanța de fond nu a avut în vedere actele care au stat la baza acestui contract, respectiv actul de adjudecare în baza căruia vânzătorii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului vândut, pentru a cerceta împrejurările în care s-a efectuat adjudecarea.

Contractul de vânzare-cumpărare nr. 185 din 05.05.2006 încheiat între N. V. I.-P. în calitate de vânzător și T. D. C. în calitate de cumpărător a fost încheiat ulterior desființării titlului de proprietate a vânzătorului printr-o hotărâre irevocabilă și, ca atare, este lovit de nulitate și pentru faptul că vânzătorul a vândut un bun al altuia, lucru pe care îl cunoștea, reaua credință a acestuia fiind evidentă și dovedită.

În privința construcțiilor sunt incidente disp. art. III alin. 3 din L 169/1997, urmând a fi administrate probe privind buna sau reaua credință a constructorului.

În schița anexă a raportului de expertiză topometrică suprafețele de teren ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare nr. 184 și 185 din 05.05.2006, nu sunt delimitate.

În consecință, instanța de fond nu a cercetat corespunzător obiectul cauzei făcând imposibil exercitarea controlului judiciar.

Dosarul cauzei a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Huși la nr._ .

În conformitate cu dispozițiile imperative cuprinse în art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. În acest sens, jurisprudența a statuat că în caz de casare cu trimitere, instanța care urmează să rejudece trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat.

Din probele administrate în cauză, raportat și la dispozițiile deciziei civile nr. 74/R/19. 01. 2010 a Tribunalului V., instanța a constatat următoarele:

Prin titlul de proprietate nr. 1034/_/21.02.1995 emis de către Comisia Județeană V. pentru aplicarea Legii nr.18/1991, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate numiților P. I. D., D. T. și reclamantei Volușniuc I. pentru suprafața de 1.500 mp. teren, situat în Huși, tarlaua 18, .>

Prin titlul de proprietate nr. 1165/_/22.06.1995 emis de către Comisia Județeană V. pentru aplicarea Legii nr.18/1991, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate reclamantului Volușniuc M. pentru suprafața de 10.000 mp. teren, situat în tarlaua 18, .>

În anul 1995, reclamanții au fost puși în posesie cu terenurile menționate în cele două titluri de proprietate de către Comisia Locală Huși pentru aplicarea Legii nr.18/1991. Reclamanții au stăpânit acest teren până în februarie 1997 când N. V. care nu deținea la acel moment titlu de proprietate, a ocupat o mare parte din terenurile, proprietatea reclamanților, a făcut o alee pe latura de est și a construit un gard din șpalieri vechi.

Prin sentința civilă nr. 780/30.09.2004 a Judecătoriei Huși, a fost soluționată acțiunea de ieșire din indiviziune în urma căreia reclamantei Volușniuc I. i s-a atribuit în totalitate suprafața de teren de 1500 mp. din titlu de proprietate nr. 1034/_/21.02.1995.

La data de 29.04.2002 a fost emis pe numele N. V., titlul de proprietate cu nr. 2763/_/29.04.2002, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 5 ha. și 500 mp., în care a fost inclusă și suprafața de 11.200 mp. teren, ce se regăsește în cele două titluri de proprietate emise pe numele reclamanților Volușniuc M. și Volușniuc I..

Prin sentința civilă nr.860 din 18 oct.2004, pronunțată de Judecătoria Huși și rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1221/A/14.08.2005 pronunțată de Tribunalul V., s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 2763/_/ 29.04.2002 în ceea ce privește suprafața de 9.900 mp. (din suprafața totală de 11.200 mp.) situată în punctul „La ochi”, tarlaua 18, . vecinii: N- Volușniuc M.; E- DE 2111; S- DE 2111; V- DE 2111.

La data de 30.04.2002, prin contractul de donație nr. 1208, subsecvent titlului de proprietate, N. V. a donat fiului său, pârâtul N. I. P. întreaga suprafață de teren de 5 ha. 500 mp. inclusă în T.P. 2763/2002. printre care și suprafața totală de 11.200 m.p. teren situat în punctul „Ochi”, tarlaua 18, .>

În baza contractului de donație nr. 1208, pârâtul N. I.-P. a înstrăinat suprafețele de teren prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1470 din 7.06.2002 la Biroul Notarial Public Huși „M. C.”; nr.790 din 06.08.2002 la Biroul Notarial Public V. „C. M.”; nr.948 din 03.10.2002 și nr.981 din 11.10.2002 la Biroul Notarial Public V. „C. M.”; nr.458 din 04.03.2003 la Biroul Notarial Public V. „V. C.”; nr.184 și nr.185 din 05.05.2006 la Biroul Notarial Public V. „C. S.” și actul de dezmembrare nr.611 din 28.04.2006 încheiat la Biroul Notarial Public Iași „L. G.”.

Prin sentința civilă nr.38/20.01.2004 pronunțată de Judecătoria Huși, rămasă definitivă prin anularea apelului, s-a dispus revocarea contractului de donație, cu consecința revenirii terenului în suprafață totală de 16.500 mp. în patrimoniul pârâtului N. V..

Titlul de proprietate al transmițătorului dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu a fost constatat nul în baza art. III lit. a pct. IV din Legea 169/1997 - sentința civilă nr.860 din 18 oct.2004.

Art. 2 indice 4 din Legea 169/1997, la care se face referire în decizia Tribunalului, instituie obligativitatea aplicării principiului efectelor nulității actului juridic civil, fără nicio excepție.

Instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 2 indice 4 din Legea 169/1997 și, în consecință, pârâții nu pot invoca în beneficiul lor excepția ocrotirii subdobânditorului de bună credință și cu titlu oneros al unui imobil.

În acest context, se impune precizarea ca o situație de fapt contrară dreptului nu poate fi menținută decât dacă securitatea socială o cere. Or, aplicarea stricta a legii, respectiv a obligativității aplicării principiului efectelor nulității actului juridic civil, fără nicio excepție, stabilita imperativ de textul enunțat, nu poate fi de natură să amenințe securitatea socială.

În privința construcțiilor sunt incidente disp. art. III alin. 3 din L 169/1997, conf. căruia „ în situația în care pe terenurile care au făcut obiectul unor acte juridice constatate nule potrivit alin. 1, s-au edificat construcții de orice fel, devin aplicabile dip. art. 494 C. civil”.

Potrivit dip. art. 494 C. civil:

“Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.

Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului”.

Chiar dacă martorii pârâților au declarat că aceștia nu au avut nicio îndoială cu privire la contracte și nu au întâmpinat opoziții din partea reclamanților atunci când au construit casa, instanța a constată că, în raport de succesiunea actelor juridice și notorietatea litigiilor dintre reclamanți și familia N., această dovadă urmează a fi înlăturată, ceea ce exclude buna lor credință la momentul ridicării construcției.

Împotriva acestei hotărâri, în termen au declarat recurs atât reclamanții Volușniuc M. și I. cât și pârâții N. Gh.T., S. M. –T., T. S. ,T. C. și N. I. P. .

1. În motivarea recursului lor reclamanții Volușniuc M. și Volușniuc I. au arătat :

Recursul privește un singur aspect și se referă la omisiunea instanței de a-l obliga și pe pârâtul S. M. de a-și ridica construcțiile de pe terenul proprietatea noastră și la plata de daune cominatorii de 500 lei pe zi în caz de refuz de executare.

Într-adevăr, atunci când s-a pronunțat sentința civilă nr. 293/19.03.2009 acest pârât nu avea încă începută construcția unei vile pe terenul pe care 1-a cumpărat de la N. I.-P..

După aceea însă, în pofida acestei hotărâri judecătorești S. Măricel a început edificarea unei construcții tip vilă pe care a desăvârșit-o până în momentul în care s-au efectuat cele două expertize tehnice după rejudecare și care a fost constatată ca atare de experți în schițele anexate rapoartelor respective. Expertul L. L. a avut chiar obiectiv de rezolvat în acest scop și el arată că acea construcție a fost terminată în anul 2011.

Pentru acest singur motiv se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul obligării pârâtului S. M. –T. la ridicarea construcțiilor de pe terenul proprietatea noastră și la plata de daune cominatorii de 500 lei pe zi în caz de refuz.

In drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art.304 pct.9 cod pr. civilă.

2. În motivarea recursurilor lor pârâții recurenți N. GH. T., T. S., T. C., S. M. -T. au arătat că:

I. Instanța a reținut faptul că titlul de proprietate al transmițătorului dreptului de proprietate a fost constatat nul în temeiul art. III lit. a), pct. IV din Legea nr. 169/1997. Având în vedere acest aspect, instanța consideră că excepția bunei-credințe la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu se aplică deoarece art. 2 ind. 4 din Legea nr. 169/1997 instituie obligativitatea aplicării principiului efectelor nulității actului juridic civil, fără nici o excepție.

Interpretarea instanței de fond este greșită din următoarele motive:

1.Principiul prevăzut de art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997 consacră obligativitatea vânzătorului de a restitui prețul contractului în cazul constatării nulității titlului inițial. Acest aspect nu exclude aplicarea principiului bunei-credințe, principiu cu aplicabilitate generală în cazul tuturor tranzacțiilor și care asigură stabilitatea actelor juridice.

2.Art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997 nu este aplicabil în speță. Acest articol se referă la "cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul". În speța, terenul a fost donat de către N. V. fiului său N. I. P. pe baza unui titlu de proprietate, iar donația a fost ulterior revocată. Pârâtul a cumpărat, respectiv i s-a vândut, pe baza contractului de donație (ulterior revocat). în concluzie, în această speță se aplică regulile de drept comun privind nulitatea actelor juridice civile (așa cum au cerut și reclamanții în cererea lor de chemare în judecată), iar nu dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr. 169/1997.

3.Alineatele 2 - 24 au fost introduse prin Legea nr. 247/2005. Chiar dacă, printr-o interpretare abuzivă, prin aceste completări ale Legii nr. 169/1997 s-ar exclude aplicarea excepției principiului bunei-credințe, atunci această regulă are aplicabilitate de la data edictării legii, respectiv din 2005, iar nu retroactiv. Precizez că terenurile cumpărate de S. M.-T. și N. T. au fost cumpărate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

4.Buna-credință este un principiu general recunoscut și reprezintă o excepție de la principiul "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis". Nici o interpretare nu poate pretinde că buna-credință nu poate fi reținută ca excepție de la nulitatea actelor juridice. În cazul în care, prin absurd, legislația națională ar prevedea că nu se aplică excepția bunei-credințe pentru valabilitatea actelor derivate din titluri de proprietate nule, atunci ar avea prioritate legislația europeană care consacră acest principiu cu aplicabilitate generală.

În concluzie se solicită a se constata că actele încheiate de pârâți sunt supuse analizei aplicabilității principiului bunei-credințe pentru a se stabili valabilitatea sau nevalabilitatea lor.

Pentru a opera excepția invocată, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a)actul de transmitere a dreptului către subdobânditor să fie cu titlu oneros; per a contrario dacă actul este cu titlu gratuit va fi desființat (indiferent de reaua-credință din buna-credință a subdobânditorului);

b)subdobânditorul să fie de bună-credință. Dacă subdobânditorul este de rea-credință, actul subsecvent va fi și el anulat, excepția neoperând decât pentru subdobânditorul de bună-credință. Se cere ca terțul subachizitor să fie încredințat că persoana de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege spre a-i transmite valabil drepturile asupra bunului.

În practica judecătorească, se statuează următoarele cu privire la buna-credință a terțului, subdobânditor al imobilului: „Cum reclamanta a notat în cartea funciară demersul său judiciar de a anulare a actului de adjudecare la mult timp după transferul dreptului de proprietate în patrimoniul adjudecătorului și după încheierea actului de înstrăinare atacat, apare ilogic în absența altor probe să se rețină că subdobânditorii au știut că bunul nu este proprietatea vânzătorului, și că aparține altuia. Nu mai puțin, cu greu s-ar putea imputa minima diligentă, de vreme ce cartea funciară i-a convins că au contractat cu un verus dominus, după cum și data înregistrării și consistența prețului, invocate de reclamantă, fiind elemente excesive, sunt fără semnificație juridică în aprecierea bunei lor credințe".

In același sens, art. 1899 alin (2) C.civ. statuează că „buna-credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea-credință".

Într-o opinie singulară, buna-credință trebuie să fie întrunită de cei doi cocontractanți, cu argumentul că acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă (ubi Ies non distinguit nec nos distinguere debemus). În această opinie, buna-credință doar a cumpărătorului atrage nulitatea relativă a actului, conform regulilor din materia lucrului altuia. Buna-credință este suficient să existe numai în persoana subdobânditorului, așa cum susțin majoritatea autorilor.

II. Instanța de fond nu a precizat temeiul de drept în baza căruia a constatat nulitatea contractului.

Reclamanții au solicitat să se constate nulitatea contractului pe motiv de cauză ilicită, invocând art. 948, 966, 968 C.civ.

Instanța de fond a depășit cadrul procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată și a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare invocând prevederi din Legea nr. 169/1997. Prin urmare, instanța nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, respectiv a dat ceea ce nu s-a cerut.

În drept,s-au invocat disp.art. 304 al. 1 pct. 8 și 9, art. 3041 C.p.c.

3. În motivarea recursului său pârâtul N. I. P. a arătat că a vândut suprafețele de teren persoanelor în cauză, teren extravilan categoria vie, așa cum rezultă din contractele de vânzare cumpărare autentificate de notariatele publice . Imediat după apariția Legii 18/1991 privind Legea fondului funciar tatăl său a obținut terenul de 5 ha și 500 m.p. și a intrat în posesia acestuia la data de 29.04.2002, având titlul de proprietate nr. 2763/_. I-a fost donat prin actul de donație cu nr. 1208 din 30.04.2002, devenind proprietar al acestui teren l-a înstrăinat în mod legal persoanelor în cauză cu toate aprobările instituțiilor de stat în drept.

Se menționează că nu erau trecute în cartea funciară nici un litigiu în privința cumpărătorilor. Dacă era de notorietate situația litigioasă dintre reclamanți, toate instituțiile care au dat aprobări în privința vânzării-cumpărării terenului în cauză, ar fi oprit această operațiune, s-au făcut toate verificările atât de către Primăria Huși, Prefectura V., O.C.P.I. notariate și totul a fost legal.

Ce persoană fizică ar fi „aruncat" sume de bani pe un teren ce știa că nu va fi posesorul lui.

În urma tuturor succesiunilor actelor juridice până la vânzarea terenului în cauză, N. V. fiind posesor proprietar de drept, donator, donatar și vânzător N. I. paris. A vândut în mod legal toate suprafețele de teren aflate în extravilanul mun. Huși, categoria de folosință vie. Nu are nici o vină că toate instituțiile de stat, primărie, prefectură, au dat aprobări cumpărătorilor de a transforma extravilanul în intravilan, transformate apoi categoria de folosință de vie în teren arabil construibil. Apoi toate aprobările le-au dat pentru construirea de case. Menționez că nu are nici o vină în sensul de a se desființa contractele de vânzare cumpărare iar pretențiile reclamanților V. M. și I. și a pârâților să fie îndreptate către acele instituții care au facilitat toate operațiunile de construcții în favoarea tuturor celor menționați mai sus.

Consideră că nu are calitatea procesuală pasivă de a fi chemat în judecată în dosarul nr._ . Fiind un posesor și vânzător de bună credință, solicită admiterea recursului declarat casarea sentinței civile nr.798 din 09. oct.2012 pronunțată de Judecătoria Huși conform art. 304 C.P.C.

În drept s-au invocat art. 299 și următoarele.

Referitor la recursul formulat de pârâtul N. I. P., la termenul de judecată din data de 06 februarie 2013 din oficiu a invocat excepția netimbrării, excepție asupra căreia reține următoarele:

Prin rezoluția administrativă a judecătorului delegat aplicată la momentul primirii cererilor de recurs s-a stabilit în sarcina recurentului N. I.- P. obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 565,5 lei și a unui timbru judiciar de 5 lei, mențiune cu care recurentul a fost citat în cauză, fiindu-i acordate două termene de judecată în acest sens.

Legal citați reclamanții recurenți –intimați au formulat întâmpinare față de recursurile formulate de pârâții intimați –recurenți: T. C., T. S., S. M. –T., N. și N. I. P. solicitând respingerea recursurilor ca nefondate pentru următoarele motive:

In motivarea recursului se arată că prin prisma textelor de lege menționate nu poate fi exclusă buna credință pe care pârâții-reclamanți ar fi avut-o în momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.Din toate probele care au fost administrate în această cauză a fost dovedită împrejurarea lipsei de bună credință pe de o parte pentru că au cunoscut natura litigioasă a terenurilor cumpărate iar pe de altă parte pentru că nu au întreprins diligentele necesare pentru a cunoaște situația juridică reală a acestora și pentru a afla dacă titlul vânzătorului nu este contestat.

Cu privire la faptul că ei au cunoscut situația litigioasă care exista între noi și N. V. și fiul său N. I.-P. care le-a vândut terenurile, rezultă din afirmațiile pe care le-au făcut în cuprinsul mai multor cereri de strămutare adresate de-a lungul timpului înaltei Curți de Casație și Justiție București. în ele se arată că litigiul a fost puternic mediatizat în presa locală și pentru că orașul Huși este unul mic toată lumea a cunoscut situația.

Interpretarea art. III, al.24 din Lg. 169/1997 făcută atât de instanța de fond prima dată, de instanța de recurs și din nou de instanța de fond după rejudecare a fost corectă și la unison deoarece acest text, precum și cel al art. III alin.l, lit."a", pct. IV din aceeași lege consacră principiul nulității actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar, precum și a actelor de înstrăinare efectuate în baza lor. Legea nu face distincție între acte de bună sau rea credință ci se referă la toate actele de înstrăinare efectuate în baza unor acte de reconstituire întocmite după cele ale fostului proprietar.

In condițiile în care titlul de proprietate pe baza căruia pârâții au cumpărat a fost anulat absolut anterior încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, acestea sunt și ele nule de drept și discuția despre buna sau reaua credință este inaplicabilă. Aceasta cu atât mai mult cu cât chiar dacă ar fi reală această bună credință, ea nu poate fi eficientă împotriva protejării intereselor adevăratului proprietar.

Cu privire la inaplicabilitatea preved. Lg.247/2005 vis-a-vis de momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, este de arătat că prin această lege s-a modificat Lg. 169/1997 care era în ființă la momentul încheierii contractului iar aceste legi instituie obligativitatea aplicării principiului efectelor nulității actului judiciar civil fără nicio excepție.

Recurenții-pârâți pretind că sunt aplicabile prevederile dreptului comun cu privire la nulitatea actelor juridice pentru a nu se exclude de la discuție principiul bunei credințe dar Tribunalul V., prin decizia 74/R/2010 a statuat că soluția de admitere a acțiunii prin sentința civilă nr. 293/2009 a Judecătoriei Huși, este legală și temeinică prin prisma Lg. 169/1997 și nu pentru cauză ilicită

In aceste condiții, recurenții-pârâți nu pot invoca în beneficiul lor excepția ocrotirii subdobânditorului de bună credință și cu titlul oneros al unui imobil.

Cu privire la neprecizarea temeiului de drept în baza căruia s-a dat hotărârea, înșiși recurenți-pârâți arată că el este Lg. 169/1997 iar acest fapt nu poate fi asimilat unei situații de plus petita. Instanța nu a depășit cadrul procesului întrucât nu a dat mai mult decât noi am solicitat prin capetele de cerere ale cererii de chemare în judecată.

Referitor la aceeași bună credință cât privește construcțiile edificate de familia T. C. și S., instanța a rezolvat corespunzător problema în sensul înlăturării acesteia fiind dovedit în cauză că nu au avut o conduită de bună credință, în condițiile în care, cum chiar și afirmă, litigiul era de maximă notorietate în localitate și, cu toate acestea, au cumpărat un bun litigios. Așa cum nu au fost de bună-credință când au cumpărat, cu atât mai mult au fost mai puțin când au construit.

Pe de altă parte, familia T. face parte dintre funcționarii cu funcții importante la Primăria Huși unde au cunoscut și influențat chiar mersul litigiului de-a lungul celor 15 ani de procese în care suntem ținuți începând cu N. V. și sfârșind cu această familie și ceilalți pârâți. în aceste condiții au putut ei și ceilalți pârâți să obțină cu ușurință - autorizațiile de construcție..

In drept, s-au invocat disp .art. 115 cod pr. civilă.

Analizând actele si lucrările dosarului sentinta recurată prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale aplicabile se constată:

Recursul formulat de pârâtul N. I. P. va fi anulat ca netimbrat ca urmare a admiterii excepției netimbrării, excepție asupra căreia reține următoarele:

Întrucât recurentul nu a făcut dovada achitării taxelor de timbru în termenele stabilite în temeiul art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 urmează să se dispună anularea recursului ca netimbrat.

Recursul formulat de N. T. si de S. M. va fi admis pentru următoarele motive:

Obiectul prezentei rejudecări este stabilit prin decizia nr. 74/19 01 2010 a Tribunalului V.( motivare si dispozitiv) si îl reprezintă constatarea nulității absolute a următoarelor contracte de vânzare-cumpărare:

-nr. 948 din 03.10.2002 încheiat la Biroul Notarial Public V. „C. M., între N. V. I.-P. în calitate de vânzător și N. Gh. T., în calitate de cumpărător si contract nr. 981/11 10 2002 ;

-nr.1470 din 7.06.2002 încheiat la Biroul Notarial Public Huși „M. C.” între N. V. I.-P. în calitate de vânzător și S. M. T.;

-nr.184 din 05.05.2006 încheiat la Biroul Notarial Public V. „C. S.” între Z. M. G. și Z. I. în calitate de vânzători și T. D. C. în calitate de cumpărător și nr.185 din 05.05.2006 încheiat la Biroul Notarial Public V. „C. S.” între N. V. I.-P. în calitate de vânzător și T. D. C. în calitate de cumpărător.

Din decizia din recurs rezultă că s-a stabilit‚ cu putere de lucru judecat faptul că toate contratele de vânzare cumpărare încheiate de N. I. P. pentru terenul din titlul 2763/_ din 29 04 2006, emis pe numele tatălui său N. V., anulat in parte pentru suprafața de 9900 mp, sun t afectate de nulitate, fată de prevederile art. 2 ind. 4 din Legea 169/1997 .

Art. art. 2 ind. 4 din Legea 169/1997 prevede:

În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul in baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren”.

Din conținutul deciziei rezultă că acest text a fost interpretat in sensul că instituie obligativitatea aplicării principiului efectelor nulității actului juridic, fără nici o excepție.

Cu privire la contractele 948/3 10 2002 si 981/11 10 2002 prin care N. I. P. a vândut recurentului N. GH. T., suprafețe de teren s-a reținut de instanța de recurs, cu prezumție de putere de lucru judecat, că aceste contracte urmează același regim juridic ca si contratele încheiate de părțile cărora li s-a respins recursul. Motivul pentru care a fost trimisă cauza spre rejudecare este pentru determinarea suprafețelor care se suprapun din acest contract cu suprafața de teren din titlul recurentului Volușniuc M..

Din suplimentul la expertiză efectuat in rejudecare rezultă că terenul cumpărat se suprapune parțial pe cel din terenul reclamanților Volușniuc M. si I. ( din contractul 948/2002 numai pentru suprafața de 325,41 m.p iar din contractul 981 din 11.10.2002 numai pentru suprafața de 1914, 17 mp, respectiv suprafața de 405,68 mp).

In decizia 74/2010 a Tribunalului V. s-a stabilit de asemenea, cu autoritate de lucru judecat, cu privire la contractul 1470/2002 prin care recurentul S. M. T. a cumpărat o suprafata de teren că urmează a fi anulat, acest cumpărător nu se poate prevala de principiul bunei credințe.

Si pentru acest contract motivul trimiterii spre rejudecare a fost de identificare a terenului care se suprapune pe terenul reclamanților Volușniuc.

Din suplimentul la expertiză efectuat in rejudecare rezultă că terenul cumpărat se suprapune parțial pe cel din terenul reclamanților Volușniuc M. si I..

Motivul de recurs cu privire la buna credință a celor 2 recurenți nu poate fi reținut ca relevant pentru că a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat că nu are relevantă buna credință si pentru că art. 2 ind. 4 din legea 169/1997 consacră efectului nulității actului subsecvent titlului anulat, fără nici o excepție.

Motivul de recurs cu privire la faptul că această dispoziție art. 2 ind. 4 din legea 169/1997 nu era la data la care au fost încheiate contractele este parțial fondat.

Această dispozitie a fost introdusă prin legea 247/2005 când contratele erau deja încheiate.

Cu privire la contractele nr.1470 din 7.06.2002, 948/3 10 2002 si 981/11 10 2002 se reține că acestea sunt afectate de nulitate potrivit principiului din dreptul comun al anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial.

Recurentii nu se pot prevala de buna credință pentru păstrarea caracterului valabil al acestor contracte pentru că potrivit art. 36 pct. 1 si 38 din legea 7/1996 ( in forma in vigoare la publicare) prevede nu este afectat de nulitate actul subsecvent in ipoteza in care, întemeindu-se pe înscrierea in cartea funciară, a dobândit un drept real imobiliar cu buna credință si printr-un act oneros, insă numai după trecerea termenului de 3 ani de la data la care a fost înregistrată cererea sa de înscriere a dreptului real imobiliar respectiv in carte funciară.

In cauză a CF a recurentului N. Gh. T. a fost notat litigiul privind terenul inițial al lui Volușniuc M. la data de 10 03 2003 iar prezenta cerere de constatare nulitate a fost introdusă in termenul de 3 ani de la data rămânerii irevocabile a sentintei prin care s-a constatat nulitatea autorului N. V., respectiv a sentintei civile nr. 38/2004 irevocabilă prin decizia 1221/2005.

Motivul de recurs in sensul că prima instanță a schimbat temeiul in drept al cererii in constatarea nulității absolute nu poate fi reținut.

Din cuprinsul cereri introductive rezultă că reclamanții au motivat cererea pe împrejurarea că titlului care a stat la baza contractelor a fost anulat parțial.

Fată de situația de fapt, in mod corect s-a încadrat in drept cererea reclamantului si a fost aplicat principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal.

Aceste recursuri vor fi admise numai cu privire la suprafața pentru care se va constata nulitatea absolută parțială.

Recursul formulat de T. C. si T. S. va fi respins ca neîntemeiat.

Motivul pentru care s-a dispus trimiterea spere rejudecare a fost ca in cazul contractului 184/5 05 2006 să fie citați intimații Z., adjudecatarii terenului, si pentru identificare terenului din acest contract. In aceeași decizie s-a reținut pentru contractul 185/2006 că acesta este lovit d e nulitate pentru că s-a vândut lucrul altuia si că este necesară identificare terenului.

Aceste contracte au fost încheiate după . legii 247/2005, astfel că potrivit art. 2 ind. 4 legea 169/1997 sunt afectate de nulitate.

Din suplimentul la expertiză rezultă că întreaga suprafață din aceste contracte se suprapune pe suprafața de teren care este proprietatea recurenților Volușniuc.

Motivul de recurs in sensul că prima instanță a schimbat temeiul in drept al cererii in constatarea nulității absolute nu poate fi reținut.

Din cuprinsul cereri introductive rezultă că reclamanții au motivat cererea pe împrejurarea că titlului care a stat la baza contractelor a fost anulat parțial.

Fată de situația de fapt, in mod corect s-a încadrat in drept cererea reclamantului si a fost aplicat art. 2 ind. 4 din legea 169/1997.

Nu are relevantă buna credință din perspectiva art. 2 din 4. In cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 36 si 38 din legea 7/1996 pentru menținerea actului subsecvent pentru că prezenta acțiune in constatare a nulității absolute a fost introdusă in 3 ani de la data încheierii contractelor.

Motivul de recurs cu privire la buna credință a recurenților in privința construirii imobilului nu este întemeiat.

Fată de calitatea recurentei T. S. de contabil care ca lucrează in administrația publică locală, de mediatizarea litigiile generat de reclamanți, inclusiv cu privire la construirea vilei, se apreciază că recurenți au fost de rea credință. Din articolele de presă si din fotografiile administrate in rejudecare rezultă că imobilul era in construcție in cursul procesului; astfel nu se pot reține depozițiile martorilor că imobilul ar fi fost terminat la data promovării acțiunii in 2007.

Astfel nu se poate retine buna credință a recurenților, care au început să construiască după constatarea nulității titlului autorului inițial, când in comunitatea mică era cunoscută situația generată de recurentii Volușniuc.

In cauză in mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 494 cod civil cu privire al ridicarea construcției.

Recursul formulat de Volușniuc M. si I. va fi respins.

Imobilul construit de S. M. nu a făcut obiectul acțiunii introductive; din cuprinsul cererii rezultă că se solicită ridicare a construcțiilor de pe terenul lor. La data introducerii acțiunii 29. 11. 2007 construcția intimatului S. M. nu exista, aceasta începând a fi construită in 2009, in baza autorizatei din acea dată.

Astfel la data introducerii acțiunii, instanța nu putea fi investită cu ridicarea unei construcții care nu exista.

Reclamanții nu si-au completat acțiune si cu capătul de cerere privind ridicare acestei construcții.

În rejudecare recurentii nu mai puteau să-si completeze acțiune cu acest capăt de cerere, fată de prevederile art. 132 C.

In temeiul art. 312 C. se vor respinge recursurile formulate de Volușniuc M. si I., respectiv de T. C. si T. S., se va anula recursul formulat de N. I. P. împotriva sentintei civile nr.798/9 oct. 2012 a Judecătoriei Huși ca netimbrat.

In temeiul art. 312 C. coroborat cu art. 304 ind. 1 C. se va admite recursul formulat de N. Gh. T. și de S. M. T. si se va modifica in parte sentinta.

In temeiul art. 274 C. se va respinge cererea recurenților Volușniuc M. si I., respectiv de T. C. si T. S. de acordare a cheltuielilor de judecată fată de soluția de respingere a recursurilor promovate.

Intimații Volușniuc M. si I. vor fi obligați să achite recurenților N. T. si S. M. -T. cheltuieli reprezentând taxele aferente cererilor de recurs admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile formulate de Volușniuc M. si I., respectiv de T. C. și T. S. împotriva sentintei civile nr.798/9 oct. 2012 a Judecătoriei Huși.

Anulează recursul formulat de N. I. P. împotriva sentintei civile nr.798/9 0ct 2012 a Judecătoriei H. ca netimbrat.

Admite recursul formulat de N. Gh. T. si de S. M. T. împotriva sentintei civile nr.798/9 0ct 2012 a Judecătoriei Huși pe care o modifică in parte astfel:

Constată nulitatea absolută parțiale a contractelor de vânzare-cumpărare:

1). a contractului nr.1470 din 7.06.2002 încheiat la Biroul Notarial Public Huși „M. C.” între N. V. I.-P. în calitate de vânzător și S. M. -T. pentru următoarele suprafețe:

- de 3251,64 mp delimitată in anexa 1a din suplimentul de expertiză tehnică judiciară efectuat de L. L. cu punctele: 3,4,5, 6,7, 23,22, 21, 3.

- de 368,91 mp delimitată in anexa 1a din suplimentul de expertiză tehnică judiciară efectuat de L. L. de punctele: 2, 3, 21, 19, 2.

2). a contractului nr. 948 din 03.10.2002 încheiat la Biroul Notarial Public V. „C. M.”, între N. V. I.-P. în calitate de vânzător și N. GH . T., în calitate de cumpărător pentru suprafața de 325,41 m.p delimitată in anexa 1a din suplimentul de expertiză tehnică judiciară efectuat de L. L. cu puncte de contur 14,19,20,13,14.

3). a contractului 981 din 11. 10. 2002 a Biroului Notarului Public Chirită M. încheiata intre N. V I. P. in calitate de vânzător si N. Gh T. pentru următoarele suprafețe:

- suprafața de 1914, 17 mp. ( parte din suprafața de 2356,10 mp. înscrisă în CVC 981/2002) delimitată in anexa 1a din suplimentul de expertiză tehnică judiciară efectuat de L. L. cu punctele de 12, 21, 22, 24, 25, 11, 12.

- suprafața de 405,68 mp. ( parte din suprafața de 2356,10 mp. înscrisă in CVC 981/2002) delimitată de delimitată in anexa 1a din suplimentul de expertiză tehnică judiciară efectuat de L. L. cu punctele: 20,21,12 ,13,20.

Menține celelalte dispoziții ale sentintei cu privire la constatarea nulității absolute a contractelor 184/05. 05. 2006 si 185/05. 05. 2006, cu privire la ridicarea de construcții si la cheltuieli de judecată, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge cererea recurenților Volușniuc M. si I., respectiv de T. C. si T. S. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Obligă intimatul Volușniuc M. si I. să achite recurentului N. T. cheltuieli de judecată in cuantum de 47 lei, iar recurentului S. M. -T. cheltuieli de 168,5 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată in ședință publică azi 27. 11. 2013

Președinte,

I.-M. P.

Judecător,

C. A.

Judecător,

V. A.

Grefier,

M. R.

M.R. 29 Noiembrie 2013

RED.P.I.M./23.12.2013

EX.2

JUD.FOND.B. I.

← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1263/2013. Tribunalul...		Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 333/2013.... →

Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1381/2013. Tribunalul VASLUI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1381/2013. Tribunalul VASLUI