Contestaţie la executare. Decizia nr. 742/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 742/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 1617/244/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 742/R/2013
Ședința publică de la 22 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier E. G.
----------
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul – intimat B. C., în contradictoriu cu intimata – reclamantă M. N.- A. la Cabinet. av. Bobârnat R., împotriva sentinței civile nr. 110/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică reprezentantul intimatei, av. Bobârnat R., lipsind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al doilea termen de judecată; s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Av. Bobârnat R. depune împuternicirea avocațială ./ÎMP nr._/2013 din 21.05.2013
S-au verificat actele dosarului după care instanța constată că completările la motivele de recurs ce au fost formulate de recurentul B. C., depuse la dosar data de 15.04.2013 ( 12.04.2013 data poștei), nu respectă termenul legal de 15 zile de la data comunicării sentinței, situație în care va analiza doar motivele de recurs cu care a fost investită în termenul legal. Dă cuvântul reprezentantului prezent pentru a propune probe.
Av. Bobârnat R. nu propune probe și nu formulează cereri.
În baza probatoriului administrat instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în apărare, pe cererea de recurs.
Av. Bobârnat R., având cuvântul pentru intimată, solicită respingerea recursului formulat de B. C. ca fiind neîntemeiat.
Judecătoria Bârlad a admis cererea reclamantei privind acordarea compensației legale cu privire la creanțele reciproce dintre părți. B. C. a formulat cerere prin care a solicitat să i se achite 1200 lei cheltuieli de judecată, titlu executoriu in acest sens fiind o hotărâre definitivă a Judecătoriei Huși. Intimata are ca titlu executoriu două hotărâri prin care B. C. a fost obligat la plata pensiei de întreținere. El nu și-a executat obligațiile în integralitate, astfel încât intimata a formulat cerere de executare silită, fiind în executare suma de_ lei. Pentru această sumă s-a obținut încuviințarea executării silite și s-a emis somație de către executorul judecătoresc.
Constatând că cele două sume se pot compensa Judecătoria Huși a admis, în temeiul art. 1717 C.Civ. contestația formulată și a anulat formele de executare începute la cererea lui B. C..
Având în vedere aceste aspecte apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. Solicită respingerea recursului formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare, după care conform disp. art. 256 C.pr.civ., a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă 110/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul_ s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea M. N.-A., domiciliată în Huși, .. 6, jud. V. și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Bobârnat R., din Huși, .. 1, jud. V. în contradictoriu cu intimatul B. C., domiciliat în Vatra Dornei, ., ..
S-a constatat intervenită compensația legală până la concurența sumei de 1586 lei.
S-au anulat în tot actele de executare îndeplinite de Biroul Executorului Judecătoresc C. P. din Iași în dosarul de executare nr. 319/2012: procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor, adrese de înființare poprire pentru suma de 1586 lei.
S-a dispus încetarea executării silite pornite în dosarul de executare nr. 319/2012 al B.E.J. C. P. din Iași.
În temeiul art.274 cod pr. civilă a fost obligat intimatul să achite contestatoarei suma de 130 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Intimatul-creditor B. C. a pornit executarea silită împotriva contestatoarei - debitoare M. N.-A. în baza titlului executoriu-sentința civilă nr.321/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul civil nr._ .
Prin această sentință, contestatoarea-debitoare a fost obligată la plata către intimat în calitate de creditor a sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de acesta în procesul respectiv.
Întrucât debitoarea-contestatoare nu s-a conformat de bună-voie să plătească debitul respectiv, intimatul a trecut la executarea silită prin intermediul B. P. C. din Iași, care a format dosarul de executare nr.319/2012.
În dosarul respectiv s-a întocmit procesul-verbal din 27.08.2012 privind stabilirea cheltuielilor de executare, rezultând suma de 386 lei și totodată s-a emis somația din data de 28.08.2012 prin care contestatoarea a fost somată să plătească suma de 1200 lei debit conform titlului executoriu și suma de 386 lei contravaloare onorariu executor și cheltuieli de executare, în total 1586 lei.
Pe de altă parte, contestatoarea în calitate de creditoare a formulat și ea cerere de executare silită împotriva intimatului (din speța de față) B. C., sens în care s-a format dosarul de executare nr.340/2012 aflat pe rolul B. D. C. și T. B. din Iași.
Prin cererea formulată de contestatoare în dosarul respectiv, aceasta a solicitat executarea silită a debitorului B. C. în baza a două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv sentința civilă nr.604/27.05.2009 și nr.321/26.03.2012 ambele pronunțate de Judecătoria Huși.
Practic, aceasta avea de recuperat de la intimat sume restante constând în pensia de întreținere stabilită în sarcina intimatului și în favoarea minorei ce fusese încredințată contestatoarei spre creștere și educare, așa cum rezultă din sentința civilă nr.604/27.05.2009.
Potrivit art.399 alin.1 teza I C.proc.civ. Împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare".
În practică s-a stabilit că atâta timp cât contestația la executare fiind o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, urmează ca părțile care au figurat într-o hotărâre pusă în executare să nu se poată sprijini în contestația lor decât pe vicii și nelegalități ale actelor de executare, ulterioare hotărârii care se execută.
Sub acest aspect, instanța verificând actele îndeplinite în cadrul executării silite din dosarul de executare nr.319/2012, a constatat că acestea au fost îndeplinite cu respectarea legii fără a exista vicii.
Referitor la invocarea de către contestatoare a intervenirii compensației legale, instanța reține:
Compensația legală operează ca o modalitate de stingere a obligațiilor de plin drept.
Potrivit art. 1144 C. civil din 1864, "compensația se operează de drept, în puterea legii, și chiar dacă debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective".
Plecând de al această definiție legală au fost stabilite mai multe condiții pentru a opera compensația, respectiv reciprocitatea obligațiilor, creanțele să aibă ca obiect bunuri fungibile, creanțele ce urmează a se compensa să fie certe, lichide și exigibile (a se vedea în acest sens, C. S., C. B., D. civil, Teoria generală a obligațiilor, Editura ALL B., București, 2002, p. 396 - 397).
Noul cod civil (Legea 287/2009) conține o reglementare asemănătoare; art.1617 alin.1 prevede: "Compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură."
Având în vedere aceste caractere juridice, în practica judiciară s-a reținut în mod constant că debitorul poate invoca, în faza de executare silită, compensația legală ca modalitate de stingere sau de diminuare a obligației executate. Debitorul poate invoca compensația în fața executorului judecătoresc sau pe calea contestație la executare. Nu este necesară însă intervenția instanței, având în vedere caracterul de plin drept al compensației legale, debitorul putând formula contestația la executare în cazul în care executorul judecătoresc refuză să ia act de faptul că a operat compensația, spre exemplu, cu ocazia distribuirii sumelor rezultate din executare.
Posibilitatea invocării compensației legale există între creditor și debitor inclusiv în cazul executării silite prin poprire. Spre exemplu, în cazul în care creanța a cărei executare are loc prin poprire este stinsă prin compensație legală, terțul poprit nu este ținut să plătească creditorului popritor.
Se admite în privința compensației că poate fi invocată atât în situația în care a intervenit anterior, cât și ulterior hotărârii ce se execută. Compensația nu privește chestiunile de fond tranșate definitiv prin hotărârea care se execută și nu aduce atingere puterii de lucru judecat.
Suma de 1586 lei a cărei compensare se solicită se va raporta la suma de 1636,60 lei (cu titlul de cheltuieli de executare) pe care contestatoarea o are de recuperat de la intimat în cadrul dosarului de executare 340/2012 al B. D. C. și T. V., pe lângă suma restantă de_,10 lei, stabilită conform somației emise sub nr.340 din 05.10.2012.
Era neîntemeiată susținerea intimatului referitoare la faptul că această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă sau că ar fi vorba de creditori și debitori diferiți.
Procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare constituie titlu executoriu, potrivit art.371 indice 4 cod pr. civilă din 1865, astfel încât suma de 1636,60 lei are caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile, aceasta fiind achitată personal de contestatoare, cu ocazia punerii în executare a titlurilor executorii, în care acționează ca reprezentant legal al minorei în beneficiul căreia intimatul este obligat să achite lunar pensia de întreținere.
Așadar, verificând creanțele pe care cele două părți le au una față de cealaltă s-a constatat că îndeplinesc condițiile sus enunțate: obligațiile sunt reciproce, au ca obiect o sumă de bani, sunt certe, lichide și exigibile.
Față de considerentele în fapt și în drept, instanța a admis contestația formulată de contestatoarea M. N.-A. în contradictoriu cu intimatul B. C..
În ceea ce privește cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art.274 cod pr. civilă din 1865, acesta din urmă a fost obligat la plata sumei de 130 lei cheltuieli de judecată din care suma de 127 lei reprezintă taxa de timbru și 3 lei-timbru judiciar.
Cât privește restituirea cauțiunii achitate de contestatoare în dosarul de față, în sumă de 79 lei, instanța a reținut că aceasta poate formula cerere pentru eliberarea ei în condițiile prevăzute de art. 723 indice 1 al.1 cod pr. civilă din 1865, având în vedere că la dezbaterea cauzei aceasta nu a formulat o astfel de cerere.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs B. C., solicitând admiterea acestuia pentru motivele incadrate in art 304, alin.7, 8, 9 teza I Codul de procedura civila. In motivare s-a arătat:
1) Prin cererea formulata de contestatoare in dosarul nr 340/2012, aceasta a solicitat executarea silita a debitorului B. C. in baza a doua hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, respectiv sentința civila nr. 604/ 27.05.2009 si nr. 321/26.03.2012, ambele pronunțate de Judecătoria H.. In baza acestor sentinte contestatoarea a avea de recuperat sume restante constând in pensia de întreținere stabilita in sarcina intimatului si in favoarea minorei .
Cele doua hotărâri judecătorești invocate de contestatoare stabilesc cuantumul pensiei de intretinere a minorei B. B.-E., prin urmare aceasta este
beneficiara, iar nu contestatoarea, care este tutore a minorei. Contestatoarea, prin cererea de contestare a executării silite si prin Somația de plata isi atribuie calitatea de beneficiara a unor titluri de plata care nu i se cuvin.
2) In ceea ce privește indeplinirea formalităților obligatorii in dosarul de executare arată ca Somația de plata nr. 340/05.10.2012 emisa de B.E.J D. C. si T. B. din Iasi in dosarul de executare nr. 340/2012, invocate de instanța ca fiind temei legal in luarea hotărârii, nu i-a fost comunicata, persoana indicata fiind un anume B. C., cu domiciliul in Satul Idrici, Jud. V..
Recurentul B. C. nu a avut niciodată domiciliul in Satul Idrici, Jud. V.. Contestatoarea M. N.-A., desi a avut la dispoziție Sentința civila nr. 321/26.03.2012 a Judecătoriei V., pe care o invoca chiar în cererea de executare silita către B.E.J. D. C. si T. B. din care rezulta domiciliul său, cu rea-credinta, a indicat un asa-zis domiciliu al său cu intenția vădita de a obține un titlu executoriu pentru o pretinsa suma de bani.
Prin Decizia nr. 11/2006 a ICCJ a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (4) și art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, cererea de învestire cu formulă executorie a ordonanței de admitere, în tot sau în parte, a somației de plată nu este admisibilă dacă aceasta nu a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În speța de fata, somația de plata nr. 340/05.10.2012 emisa de B.E.J D. C. si T. B. din Iasi in dosarul de executare nr. 340/2012 nu i-a fost comunicata, neexistand la dosar vreo dovada a acestui fapt.
Având în vedere dispozițiile exprese ale legii, astfel cum au fost interpretate prin decizia obligatorie a Înaltei Curți si in virtutea caracterului special al acestei proceduri, eventuala comunicare a sentinței prin publicitate în modalitățile reglementate de art.95 C.pr.civ. ar contraveni atât dispozițiilor legale enunțate, cât și deciziei nr. 11/2006 a ICCJ, tocmai prin aceea ca numita contestatoare (creditoare) avea la cunoștința domiciliul intimatului. Din aceste considerente, contestatoarea nu a indeplinit cerința obligatorie a comunicării somației de plată.
3) In privința invocării de către Instanța a art. 1144 din Codul civil din 1864 si a art. 1617 alin. 1 din Noul Cod Civil (Legea 287/2009) referitoare la compensația care "operează de drept, in puterea legii, si chiar daca debitorii nu ar sti nimic despre aceasta" este netemeinica deoarece compensația solicitata de contestatoare este rezultatul unei cereri de executare silita, a unei somații de plata reglementata de Ordonanța 5/2001) viciata de neindeplinirea comunicării către pretinsul debitor.
4) Atat Codul civil din 1864, Legea 287/2009, cat si Noul Cod Civil prevăd obligatorie ca pretinsa creanța sa fie certa, lichida si exigibila. Pentru a beneficia de Procedura Somației de Plata trebuiesc indeplinite o . condiții esențiale:
1) creanța sa fie certa, lichida si exigibila:
Creanța este certa atunci cand existenta ei este ferma, neechivoca, potrivit art. 379 al. 3 din C. Proc. Civ., "Creanța certa este aceea a cărei existenta rezulta din insusi actul de creanța sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul";
La alineatul 4 al aceluiași articol se arata ca: "Creanța este lichida atunci cand are un cuantum foarte bine determinat, cand câtimea ei este determinata prin insusi actul de creanța sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanța sau si a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute in actul de creanța, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala".
Cu privire la condiția ca aceasta creanța sa fie exigibila, aceasta inseamna o creanța cu scadenta implinita, deci a cărei executare, daca nu s-a realizat de bunăvoie, poate fi ceruta imediat de către creditor.
Asa cum reiese din Dosarul de executare nr. 340/2012 al B.E.J D. C. si T. B. din Iasi nu se poate vorbi de o creanța certa, lichida si exigibila fata de contestatoarea M. N.-A. prin insusi faptul ca aceasta (creanța) nu este investita.
La termenul din 17.04.2013 recurentul a depus o cerere de intregire a motivelor de recurs, cu depăsirea termenului de 15 zile pentru motivarea recursului, astfel că aceste motive nu vor fi analizate.
Intimata nu a formulat intâmpinare.
In recurs au fost depuse inscrisuri de recurent.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Primul si al patrulea motiv de recurs cu privire la aplicarea gresită a compensatiei de plin drept sunt intemeiate.
Creditorul B. C. a formulat la data de 3- 07- 2012 cerere de executarea silită împotriva debitoarei M. N.-A. în baza titlului executoriu-sentința civilă nr.321/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Huși cu privire la suma de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Ca urmare a acestei cereri a fost format dosarul de executare nr. 319/4 07 2012 al Biroului executorului judecătoresc C. P. in care au fost emise acte de executare silită.
Prin cererea formulată la data de 4 sept 2012 de M. N. A., aceasta a solicitat executarea silită a debitorului B. C. pentru pensie de intretinere în baza a două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv sentința civilă nr.604/27.05.2009 și nr.321/26.03.2012 ambele pronunțate de Judecătoria Huși.
Ca urmare a acestei cereri a fost format dosarul de executare nr. 340 /2012 in care au fost emise acte de executare pentru pensie de intretinere.
Practic, aceasta avea de recuperat de la intimat sume restante constând în pensia de întreținere stabilită în sarcina intimatului și în favoarea minorei ce fusese încredințată contestatoarei spre creștere și educare.
Potrivit art. 118 din Legea 71/2011 de punere in aplicare a Legea 287/2009 obligațiile extracontractuale născute anterior intrării in vigoare a Codului civil sunt supuse modurilor de stingere prevăzute de acesta .
In consecință, dispozitiile legale aplicabile pentru modalitatea de stingere a creantei decurgând din sentința civilă nr.604/27.05.2009 sunt art. 1144 din C. civil din 1864 care reglementează compensația de drept, în puterea legii, și chiar dacă debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective. Art. 1147 codul civil prevede nu este aplicabilă compensarea pentru datoriile insesizabile, in care se includ si pensiile de intretinere.
Cu privire la modalitatea de stingerea a obligatiilor decurgând din nr.321/26.03.2012 a Judecătoriei H., sunt aplicabile dispozitiile Noului cod civil, respectiv art.1617 alin.1 prevede: "Compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură."
Art 1618 din legea 287/2009 prevede că nu are loc compensatia când obiectul este insesizabil, in care se includ si pensiile de intretinere.
In cauză nu sunt îndeplinite conditiile compensării pensiei de intretinere cu cheltuielile de judecată pentru că datoria pensia de intretinere este insesizabilă si nu se poate stinge prin compensare, fiind prevăzută expres de lege această interdictie.
Mai mult creditorul pensiei de intretinere este copilul minor si este diferit de debitorul cheltuielilor de judecată, debitoare fiind M. N. A..
In cauză nu există obligatii reciproce pentru a se aplica compensatia legală, astfel cum a fost reglementată de ambele coduri.
Motivele de recurs cu privire la necomunicarea către recurent a somatiei nr. 340./5 11 2012 nu are relevantă . executare in care se invocă executarea obligatiei prin compensatie.
Decizia nr. 11/2006 a ICCJ prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (4) și art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 nu are relevantă in prezentul litigiu, in care titlurile executorii nu sunt sentinte pronuntate in somatie de plată, ci pe calea dreptului comun- de incredintare minor si stabilire pensie, respectiv de reducere pensie.
Recurentul face confuzie intre somatia, ca act de executare silită, si procedura somatiei prevăzută de OG 5/2001.
In cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.P.C.; nu este incident vreun alt motiv de ordine publică. In temeiul art. 312 C.P.C. se va admite recursul si se va modifica in tot sentinta.
In temeiul art. 274 C.P.C. intimatului i se vor acorda cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocat din prima instantă si s e va respinge cererea acestuia de acordare a cheltuielilor, fată de solutia pe contestatia la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de B. C. impotriva sentintei civile nr. 110/30 ian 2013 a Judecătoriei H. pe care o modifică in tot:
Respinge contestatia la executare formulată de M. N. A. în contradictoriu cu B. C. ca neîntemeiată.
Respinge cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată din prima instantă.
Obligă contestatoarea M. N. să achite intimatului B. C. cheltuieli de judecată din prima instantă in cuantum de 1060 lei.
Irevocabilă.
Pronuntată in sedintă publică azi, 22.05.2013.
Președinte, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. | Judecător, C. A. |
Grefier, E. G. |
Red. I.M.P.
Tehnored. E.G./I.M.P.
2 ex. /18.06.2013
Judec. Fond. A. I. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 967/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 884/2013. Tribunalul... → |
|---|
