Contestaţie la executare. Decizia nr. 1260/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1260/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 521/244/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1260/R/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător C. A.
Judecător D. E. S.
Grefier A. C.
-----------------
Pe rol se află PRONUNȚAREA asupra cererii de recurs formulată de recurenta – contestatoare S. D., dom. în ., jud. V. în contradictoriu cu intimata T. I., dom. în Bîrlad, ., ., apt.35, jud.V. împotriva sentinței civile nr. 443/15.05.2013 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare .
La pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 15-10-2013 2013, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care fac parte integrantă din prezenta decizie și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru astăzi, 22-10- 2013 după care, s-a trecut la deliberare conform art. 256 alin.1 Cod pr. civilă, dându-se decizia civilă de față:
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 443/15.05.2013, a Judecătoriei Huși a fost respinsă contestația formulată de S. D. în contradictoriu cu T. I..
Pentru a pronunța aceasta soluție, din actele și lucrările dosarului de față, instanța de fond a reținut următoarele:
Intimata T. I. s-a adresat B. S. I. M. cu o cerere pentru a pune în executare sent. civ. nr.955/2000 a Judecătoriei M.. S-a format dosarul de executare nr.20/2009.
La data de 11.09.2009 executorul judecătoresc a încheiat un proces verbal în care s-a arătat că nu se mai poate continua executarea deoarece s-a ivit un impediment la executare, în sensul că în schița anexă la tranzacția încheiată de părți și consfințită prin hotărâre judecătorească, nu au fost delimitate servituțile de trecere din fața și spatele casei.Intimata a fost îndrumată de executorul judecătoresc să adreseze instanței de judecată.
Ulterior acestui proces verbal nu s-a mai încheiat nici un act de executare, considerându-se că există un impediment la executare.
Nu se poate reține însă că T. I. nu a stăruit în executare, aceasta a mai formulat cereri de reluare a executării la 4.12.2009,19.07.2012 și 15.09.2012.
Perimarea este o sancțiune procesuală care constă în stingerea procesului în etapa în care se găsește, considerându-se că partea ,printr-o îndelungată lipsă de stăruință a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, cerere care, ca urmare a perimării, este considerată că nu ar fi fost introdusă.
Potrivit art.389 Cd.pr.civ ,,dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.,,
Perimarea executării silite este o sancțiune care intervine pentru inactivitatea creditorului, stingând procedura de executare începută.
Perimarea nu intervine în cazul în care un act de executare trebuia îndeplinit din oficiu.
În cauza de față, executorul judecătoresc nu a mai continuat executarea considerând că există un impediment la executare, așa încât nu se poate considera că procesul verbal din 11.09.2009 ar fi actul prin care s-a finalizat executarea.
Potrivit disp. art.403 Cd.pr.civ. instanța trebuie să pronunțe încheierea ultimului act de executare și dacă aceasta nu s-a pronunțat și au trecut mai mult de 6 luni de la săvârșirea executării, perimarea nu operează, deoarece creditorul nu are nici o culpă. De fapt, încheierea ultimului act de executare se situiază în afara procedurii de executare concretă, având rolul de a constata că executarea silită s-a sfârșit și de a fixa momentul până la care se pot introduce contestații împotriva executării.
Perimarea nu operează atunci când de la data ultimului act de executare au trecut mai mult de 6 luni fără ca executorul judecătoresc să restituie titlul executoriu creditorului cu mențiunea că executarea nu mai poate fi continuată dintr-o imposibilitate obiectivă, pentru că,în acest caz, lăsarea executării în nelucrare nu se datorează culpei creditorului, atâta timp cât legea prevede obligația legală pentru executor de a restitui titlul executoriu creditorului, cu menționarea cauzei pentru care nu se poate face executarea.Această obligație are, prin ea însăși,scopul de a-l atenționa pe creditor că executarea nu se mai poate face, dar are și efectul de a nu lăsa cererea de executare să se perime, și astfel executarea efectuată până la acea dată să-și piardă orice effect, între care principalul îl constituie întreruperea prescripției executării.
Concluzionând, instanța constată că în dosarul de executarea silită al B. S. I. M. cu nr.20/2009 nu a intervenit sancțiunea perimării, neputându-se reține în sarcina contestatoarei T. I. o lipsă de stăruință în continuarea executării sent. civ. nr. sent. civ. nr.955/2000 a Judecătoriei M..
Contestatoarea S. D. a declarat recurs împotriva sentinței civile 443/15.05.2013 a Judecătoriei Huși, pronunțată în dosarul_, pe care o considera nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenta a invocat ca hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
In acest sens a arătat că instanța a reținut în mod corect că în dosarul de executare 20/2009 al B. S. I. M., ultimul act de executare întocmit de executorul judecătoresc este procesul verbal din 11.09.2009, prin care s-a constatat că sentința nu poate fi pusă în executare în ceea ce privește delimitarea servitutilor, în lipsa unor schițe. Instanța a mai reținut că intimata creditoare a formulat cerere de continuare a executării la data de 4.12.2009. După data de 4.12.2009, creditoarea nu a mai stăruit în executare, dosarul a rămas în nelucrare.
Potrivit art. 389 al. 1 cod de procedură civilă, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Instanța a interpretat eronat dispozițiile articolului 389 cod de procedură civilă, considerând că nu este culpa creditoarei și că executorul judecătoresc avea obligația de a restitui titlul executoriu.
In materia executării silite, spre deosebire de perimarea reglementată de art. 248 cod de procedură civilă, nu există mențiunea referitoare la faptul că perimarea nu operează dacă actul trebuia îndeplinit din oficiu. Dispozițiile legale nu pot fi aplicate prin analogie.
Pe de altă parte, nu există nici un text de lege care să instituie în sarcina executorului judecătoresc obligația de a restitui titlul executoriu în situația în care nu poate continua executarea. Singura situație în care codul prevede restituirea titlului este prevăzută în art. 371 ind. 5 și se referă la imposibilitatea continuării executării datorită lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri, ceea ce nu e cazul în speță. Aplicarea acestui articol nu poate fi extinsă și la alte situații decât cele prevăzute de lege.
Rezultă că nu exista o obligație legală a executorului judecătoresc de a îndeplini, din oficiu, vreun act de procedură, așa cum reține instanța.
Intimata creditoare a rămas în pasivitate. Nu a formulat contestație la executare împotriva procesului verbal de executare, nu a solicitat o lămurire a sentinței ce constituie titlu executoriu, nu a solicitat instanței suspendarea executării până la clarificarea titlului. Numai din culpa creditoarei în dosar nu a fost întocmit niciun act din 4.12.2009 și până în 19.07.2012.
Cererile de reluare a executării formulate de intimata după trecerea termenului de 6 luni nu pot înlătura sancțiunea perimării, deoarece art. 389 prevede ca perimarea operează de drept.
Pentru a delimita servituțile, intimata s-a adresat instanței cu o altă cerere de chemare în judecată și, prin sentința civilă 561/17.11.2009 a Judecătoriei M., definitivă prin decizia civilă 82/11.05.2010 a Tribunalului V. și irevocabila prin decizia civilă 480/06.10.2010 a Curții de Apel Iași, în urma unei expertize, servitutile au fost delimitate. De la data rămânerii irevocabile a acestei sentințe, 06.10.2010 și până la 19.07.2012, dată la care se afirmă că s-a solicitat reluarea executării, a trecut un termen mai mare de 6 luni în care creditoarea ar fi putut să solicite continuarea executării.
Dimpotrivă, executorul judecătoresc avea obligația de a constata, din oficiu, intervenția perimării și să închidă dosarul de executare.
In drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Instanța de recurs reține că recurenta a invocat in mod expres motivul prevăzut la punctul 9 din art. 304 din vechiul Cod procedura civila, aplicabil in cauză, raportat la data formulării cererii. Deasemenea, se vor avea in vedere dispozițiile art. 304 indice 1 din codul de procedură civilă care stabilesc că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
In baza principiului rolului activ al judecătorului, instanța are îndatorirea sa stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauză pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
Conform prevederilor art.389 Cd.pr.civ ,,dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.,,
Potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, ”executarea silita si celelalte acte de executare (…) se îndeplinesc la cerere (…)”. Rezulta din textul legii ca, pentru a efectua orice act de urmărire executorul judecătoresc trebuie sa fie investit cu o cerere prin care creditorul sa-i solicite îndeplinirea actului respectiv.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ.: ”Partile au îndatorirea ca, in condițiile legii, sa urmărească desfășurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedura in condițiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, sa-si exercite drepturile procesuale conform dispozițiilor art. 723 alin.1, precum si să-si probeze pretențiile si apărările.”
Or, executarea silită este ultima faza a procesului civil si una din formele de manifestare a acțiunii civile, fiind de asemenea guvernata de principiul disponibilității.
Tribunalul reține că scopul legii, acela de a realiza grabnic dispozițiile cuprinse in titlul executoriu. Aceasta înseamnă că, odată declanșată urmărirea, creditorul urmăritor va trebui sa se implice in activitatea execuțională – conform prevederilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ. –, iar nu sa se limiteze doar la a depune periodic cereri de ”continuare” a executării silite, cereri pe care executorul judecătoresc uneori doar le înregistrează si le depune in dosarul de executare fără să facă nici un act efectiv de urmarire.
Ori, in speță, instanța de fond a reținut in mod greșit că intimata T. I. a stăruit în executare, aceasta formulând cereri de reluare a executării la 4.12.2009,19.07.2012 și 15.09.2012.
Astfel, rezultă in mod clar că in perioada cuprinsă intre 4 decembrie 2009 si 19 iulie 2012, creditoarea nu a mai formulat nicio cerere care sa conducă la întreruperea cursului perimării. Cum perimarea operează de drept, retine tribunalul ca in mod nefondat judecătorul de la fond a reținut că nu s-a perimat executarea silita.
F. de aceste considerente, in baza dispozițiilor art. 312 alineat 1 din Codul de procedura civila, constatând că este incident in cauza motivul prevazute de art. 304 punct 9 din Codul de procedura civila, că hotărârea este data cu aplicarea greșită a legii, va admite recursul declarat de recurenta S. D., împotriva sentinței civile nr. 443/15.05.2013, a Judecătoriei Huși, sentință pe care o va modifica, după cum urmează:
Va fi admisă contestația la executare formulată de S. D., in contradictoriu cu T. I. și se va constata perimată executarea silită începută in dosarul nr. 20/2009 al B.E.J. S. I. M..
In ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit articolului 274 din Codul de procedura civila,”partea care cade in pretentiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecata.” Fundamentul acordării acestor cheltuieli de judecata il constituie culpa procesuală, astfel incât partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile făcute de ea cat și cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul.
Având in vedere soluția instanței de recurs, raportat la prevederile articolului 274 Cod procedura civila, tribunalul va intimata să plătească recurentei suma de 99 lei, reprezentând cheltuieli de judecată in recurs (taxă judiciară de timbru si timbru judiciar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta S. D., împotriva sentinței civile nr. 443/15.05.2013, a Judecătoriei Huși, sentință pe care o modifică, după cum urmează:
Admite contestația la executare formulată de S. D., cu domiciliul in ., jud. V. in contradictoriu cu T. I., cu domiciliul in Bârlad, ., ., jud. V..
Constată perimată executarea silită începută in dosarul nr. 20/2009 al B.E.J. S. I. M..
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 99 lei, reprezentând cheltuieli de judecată in recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 22 octombrie 2013.
Pt.Președinte, E. R. I.- aflat în Co.O. Președinte tribunal, S. D. - E. | Judecător, C. A. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, A. C. |
Red. jud. I.E.R.- 18.11.2013
2 ex./19-11-2013
Judecător fond: A. A.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 621/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 104/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
