Uzucapiune. Decizia nr. 762/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 762/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 5823/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 762/R/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător C.-S. A.
Judecător P. C. D.
Grefier A. C.
-----------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs declarată de recurenta – reclamantă G. M., cu domiciliul în ., jud. V. în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI ALBEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1113/05-03-2013 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 21 mai 2013, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care va face parte integrantă din prezenta decizie și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea cauzei, azi, 28 mai 2013, după care, s-a trecut la deliberare conform art. 256 alin.1 Cod pr. civilă, dându-se decizia civilă de față:
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1113/05.03.2013 a Judecătoriei V. a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii si respinsa cererea formulată de reclamanta G. M. în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială a Comunei Albești, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La termenul din 26.02.2013 a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii.
Potrivit art. 137 C. p. civ. excepțiile procesuale se rezolvă înainte de cercetarea fondului pretențiilor deduse judecății.
În consecință instanța a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii.
Reclamanta susține că timp de mai mult de 40 de ani a avut posesia suprafeței de 1764 mp teren intravilan situată în localitatea Crasna, ., astfel încât poate deveni proprietara acestui imobil prin uzucapiunea de lungă durată.
Instanța a efectuat din oficiu demersuri în vederea clarificării regimului juridic al acestei suprafețe de teren iar din adresele nr. 2801 din 13.12.2012 (fila 21) și 384 din 29.01.2013(fila 31) reiese faptul că această suprafață de teren nu a fost solicitată de nicio persoană în temeiul Legii nr. 18/1991 și că face parte din categoria terenurilor care au fost colectivizate.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc in patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
Așadar, legiuitorul a prevăzut o procedură specială de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate a persoanelor îndreptățite asupra terenurilor care au făcut parte din fostele cooperative de producție, respectiv procedura reglementată de Legea nr. 18/1991 a fondului funciar.
Legea fondului funciar este un mod nou și specific care duce la dobândirea dreptului de proprietate, iar cel îndreptățit este obligat să-și valorifice dreptul apelând la prevederile acesteia. Atâta timp cât terenul din litigiu face obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate potrivit Legii nr.18/1991, nu i se poate substitui uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Așa cum rezultă din depoziția martorei audiată în cauză rezultă că reclamanta a dobândit terenul de la fostul CAP în vederea edificării unei locuințe, situație care este reglementată în mod expres de art. 23 si 24 din Legea nr. 18/1991. Așadar, reclamanta are la dispoziție procedura specială prevăzută de aceste două texte legale. Pe calea uzucapiunii nu se poate revendica proprietatea cu eludarea procedurii prevăzute de legea 18/1991.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția inadmisibilității și în consecință va respinge acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G. M., invocând următoarele aspecte:
1. In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii
A arătat că cțiunea formulată de reclamantă se întemeiază pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă și se invocă dobândirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1764 mp teren intravilan prin uzucapiunea de 30 ani.
Instanța a interpretat greșit atât dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, cât și dispozițiile art. 1890 cod civil cu privire la suprafața de teren.
Uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește un drept de proprietate sau un alt drept real, ca urmare a posedării lucrului in timp determinat, astfel incat starea de fapt sa fie transformata in stare de drept.
Justificarea acestui mod de dobândire al proprietății se naște din nevoia de a se stabili raporturile juridice și de a se recunoaște efecte juridice unei aparente îndelungate de proprietate.
Instanța de fond, având in vedere obiectul cauzei, trebuia sa analizeze starea de fapt raportându-se la dispozițiile art. 1890 Cod Civil.
Având in vedere specificul obiectului cauzei, pentru dobândirea dreptului de proprietate ca urmare a prescripției achizitive de 30 ani se impunea a fi analizate doua condiții, respectiv exercitarea neîntrerupta a posesiei timp de 30 ani si faptul ca aceasta posesie sa fie utila, adică sa nu fie afectata de un viciu al posesiei.
Condiția exercitării neîntrerupte a posesiei o perioada de 30 ani a fost dovedita și implicit recunoscută de părți, posesia fiind de aproximativ 40 ani, astfel ca aceasta prima condiție este îndeplinita.
A mai arătat că in mod greșit instanța de fond nu a apreciat asupra caracterelor posesiei, invocând excepția inadmisibilitatii acțiunii. Din textul invocat (art. 23 din Legea nr. 18/1991) rezulta ca sunt si rămân in proprietate privata a cooperatorilor sau după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupațiunea sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora.
Din aceleași dispoziții, respectiv art. 23 din Legea nr. 18/1991 rezultă ca nu este necesar a se emite un titlu de proprietate in temeiul Legii nr. 18/1991 pentru aceasta categorie de persoane, dreptul de proprietate fiind recunoscut "de iure", insa având in vedere interesul persoanelor aflate in aceasta situație si nevoia lor de a avea un act de proprietate, nimic nu-i împiedica a obține un titlu de proprietate, potrivit dispozițiilor acestei legi sau dreptului comun, așa cum s-a apreciat in practica judiciară națională.
2. Nepronunțarea asupra probelor solicitate
Instanța de fond a admis proba cu un martor și cu înscrisuri și a prorogat discutarea probei privind efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru următorul termen. La termenul din data de 26.02.2013, instanța de fond a invocat excepția inadmisibilității acțiunii fără a mai pune in discuție proba solicitată anterior.
Recurenta a invocat că instanța de judecată este obligată, conform art. 129, alineat 4, art. 167 și art. 168 Cod procedură civilă, să se pronunțe asupra probelor solicitate de părți, fiind datoare să verifice problema concludentei probelor cerute.
In speță, instanța de fond nu s-a pronunțat pe probele solicitate de către reclamanta, ceea ce face ca hotărârea pronunțată să fie nelegală față de textele de lege invocate anterior toate raportate la articolul 105, alineat 2 Cod procedură civilă.
In aceste condiții, este evident că fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil astfel cum este prevăzut de articolul 6 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererea reclamantei privind probele solicitate ar fi fost examinate legal de instanța de fond și nu cu înfrângerea principiului nemijlocirii și încălcarea disproporționată a dreptului la apărare.
Nepronunțându-se în nici un mod asupra cererii de probe a reclamantei, instanța de fond a sancționat in realitate o parte cu decăderea din dreptul de a solicita și administra dovezi, fără să motiveze care sunt argumentele aplicării acestei sancțiuni, indiferent de faptul invocării unei excepții care ar putea duce pe cale de logica juridica la respingerea unui anumit probatoriu in cauza. De altfel, proba cu expertiza tehnica de specialitate era singura prin care se putea stabili adevărul obiectiv cu privire la natura juridica a terenului, fiind de notorietate faptul ca . expertiza se analizează documentația existenta si istoricul dreptului de proprietate, dacă suprafața de teren in litigiu a fost primită de la CAP. sau in alt mod.
Având in vedere aceste considerente, în temeiul art.312 raportat la art.304 alineat 2 pct.5 si 9 Cod procedura civila, solicită admiterea recursului cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Instanța de recurs reține ca recurenta a invocat in mod expres cazurile prevăzute de art. 304 punct 5 și 9 din vechiul Cod de procedură civilă. Potrivit acestui text de lege modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere și atunci:
-când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2);
- când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
De asemenea, se vor avea in vedere dispozițiile art. 304 indice 1 din Codul de procedura civila care stabilesc ca recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele.
In baza principiului rolului activ al judecătorului, instanța are îndatorirea sa stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului in cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
In speță, instanța de fond a reținut in mod corect că a fost investita cu o acțiune in constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune, dar in urma demersurilor efectuate în vederea clarificării regimului juridic al acestei suprafețe de teren, a rezultat faptul că această suprafață de teren nu a fost solicitată de nicio persoană în temeiul Legii nr. 18/1991 și că face parte din categoria terenurilor care au fost colectivizate.
Potrivit prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc in patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
Constată tribunalul că legiuitorul a prevăzut o procedură specială de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate a persoanelor îndreptățite asupra terenurilor care au făcut parte din fostele cooperative de producție, respectiv procedura reglementată de Legea nr. 18/1991 a fondului funciar.
In aceste condiții, reclamanta nu putea eluda procedura prevăzută de legea fondului funciar, motiv pentru care in mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii formulate de recurenta-reclamanta G. M..
In mod nefondat invocă recurenta că instanța a interpretat greșit atât dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, cat si dispozițiile art. 1890 Cod Civil cu privire la suprafața de teren.
. prescripția prin care se dobândește un drept de proprietate sau un alt drept real, ca urmare a posedării lucrului in timp determinat, astfel încât starea de fapt să fie transformată in stare de drept.
Dar, având in vedere relațiile cu privire la aceasta suprafața de teren, raportat la faptul ca reclamanta nu a urmat procedura specială, instanța de fond nu trebuia să analizeze starea de fapt, raportându-se la dispozițiile art. 1890 Cod Civil, astfel cum in mod eronat invocă recurenta G. M..
De asemenea, deși se invocă de către recurentă că instanța de fond nu s-a pronunțat pe probele solicitate, ceea ce face ca hotărârea pronunțată să fie nelegală, raportat la articolul 105, alineat 2 Cod procedură civilă, tribunalul constata că nu suntem in ipoteza reglementata de acest articol.
In situația dată, având in vedere că instanța s-a pronunțat cu prioritate, conform art. 137 din vechiul Cod de procedură civilă, pe excepția inadmisibilității acțiunii, nu se mai impunea a fi admisă cererea privind efectuarea unei expertize, astfel cum invocă recurenta.
Totodată, tribunalul constată ca recurenta are in continuare posibilitatea de a urma calea procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 18/1991, modificată si completată, pentru realizarea dreptului pe care îl pretinde, nefiind vătămată in niciun fel prin soluția pronunțată de instanța de fond.
Față de aceste considerente, verificând aplicarea legii la situația de fapt, in baza dispozițiilor art. 312 alineat 1 din Codul de procedura civila, constatând că nu este incident in cauza niciunul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, că hotărârea este legală si temeinică, tribunalul va respinge recursul declarat de G. M. împotriva sentinței civile nr. 1113/05.03.2013, a Judecătoriei V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de G. M. împotriva sentinței civile nr. 1113/05.03.2013, a Judecătoriei V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 28 mai 2013.
Președinte, E. R. I. | Pt. Judecător, C.-S. A.- transferat 15-06-2013 Președinte , S. D. - E. | Judecător, P. C. D. |
Grefier, A. C. |
| ← Pretenţii. Decizia nr. 104/2013. Tribunalul VASLUI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1049/2013. Tribunalul... → |
|---|
