Plângere contravenţională. Decizia nr. 621/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 621/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 5772/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 621/R/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător D. E. S.
Judecător A. C.
Grefier M.-L. M. F.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurent P. D. și pe intimat I. POLIȚIEI JUDEȚENE, declarat împotriva sentinței civile nr.213 din 22.01.2013 a Judecătoriei Bîrlad, având ca obiect-plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recrusul a fost declarat și motivat în termenul legal; cauza se află la primul termen de judecată; nu s-a depus întâmpinare; se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, după care le declară închise, lăsând cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării;
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 213 din 22.01.2013 a Judecătoriei Bârlad s-a dispus respingerea plângerii formulate de reclamantul P. D. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 27.10.2012 întocmit de I. Poliției Județene V., și în consecință s-a menținut ca legal și temeinic procesul verbal constatator.
A reținut instanța de fond pentru a hotărî astfel că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 12.11.2012 sub nr._, petentul P. D. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._ de la 27.10.2012 solicitând anularea acestuia, exonerarea de plata amenzii, înlăturarea sancțiunii complementare, iar în subsidiar, aplicarea sancțiunii avertisment.
În fapt, petentul a arătat că, la data de 27.10.2012, în timp ce circula cu mașina proprietate pesonală pe drumul național (DN 24 A) pe sensul de mers spre localitatea Bârlad dinspre Popeni, a fost surprins de aparatul radar al poliției rutiere circulând cu viteza de 103 km/h. A arătat că, circulat cu o viteză mai mare decât limita legală, dar nu se afla în interiorul localității, incidentul având loc între localitatea Zorleni și Simila. Semnul de ieșire din localitatea Zorleni este poziționat înainte de a ajunge în dreptul fermei zootehnice Simila, iar semnul de intrare în localitatea Simila este poziționat după ce traversează râul Bârlad. A susținut că a fost surprins de radar chiar în acea porțiune de drum care este supusă regimului de viteză pentru exteriorul localităților (90 km/h) și nu în localitate ( 50 km/h).
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.U.G. 195/2002.
Potrivit prevederilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petentă este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul a depus la dosar adresa nr._ din 04.01.2013 (fila 17) prin care a arătat că, procesul verbal este susținut de planșele foto depuse la dosar, astfel încât, plângerea formulată de petent este neîntemeiată
În temeiul art. 242 C.proc. civ. intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Petentul a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat (fila 6), carte de identitate (fila 4).
Intimatul a depus la dosar procesul vebal contestat –Exemplarul nr. 1 (fila 18), planșe foto (filele 19-20).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ (f. 17) s-a reținut că, petentul P. D., la data de 27.10.2012, ora 16,25, în localitatea Zorleni, a condus autoturismul VW cu nr. de înmatriculare BW159QF cu viteza de 102 Km/h, abaterea fiind filmată de aparatul radar.
Fapta a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG195/2002 și s-a dispus aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, precum și sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, fiind aplicată măsura tehnico - administrativă a reținerii permisului de conducere.
La rubrica ,,alte mențiuni" s-a consemnat, sub semnătura petentului: ,,nu am obiecții ".
Procesul-verbal a fost semnat de petent, la rubrica contravenient - am luat la cunoștință", precum și dovada de înștiințare.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese. De altfel, petentul nu a formulat critici cu privire la nelegalitatea procesului verbal.
II. Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG195/2002 constituie contravenție, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art.49 alin. 1 din același act normativ, limita maximă de viteză în localitate de de 50 km/h.
În conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006 ‹‹ conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus precum și pe cea impusă prin mijloace de semnalizare ».
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie.
Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Întrucât este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Pe de altă parte, petentului îi sunt recunoscute garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție, prezumție care poate fi răsturnată până la proba contrară.
Instanța a apreciat că prezumția de nevinovăție „contravențională” nu înseamnă că din probatoriul administrat în cauză nu poate face chiar și procesul verbal încheiat de agent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în condițiile în care cele constatate de agentul constatator se coroborează cu alte mijloace de probă sau când petentul și-a asumat la momentul întocmirii procesului verbal, fapta imputată.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare s-a reținut faptul că petentul a condus cu viteza de 102 km/h, respectiv cu 52 de km/h peste limita legală stabilită pentru circulația în interiorul localității.
Planșele fotografice depuse la dosar de către intimat (fila 19-20), contribuie la probarea săvârșirii faptei contravenționale de către petent, respectând prevederile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05 din data de 23.11.2005 modificată și completată.
Astfel, înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului, cuprind următoarele elemente: data (27.10.2012) și ora (16,25) la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului petentului. Analizând înregistrările efectuate de aparatul radar depuse la dosar, instanța constată că, tipul mașinii condus de către petent este evidențiat în fiecare din cele 4 poziții fotografice și că, este singurul autoturism din raza de acțiune a aparatului radar. Rezultă fără nici un dubiu, din planșele foto depuse la dosar, că petentul a circulat cu vizeza de 102 km/h –poziția nr. 1-fila 19.
De altfel, petentul a recunoscut că a circulat cu viteza mai mare, însă a invocat faptul că nu se afla în interiorul localității, ci în afara acesteia. Susținerea petentului nu este confirmată de nicio probă din dosar, iar din planșele fotografice depuse în susținerea procesului verbal, rezultă fără niciun dubiu că petentul circula la momentul înregistrării cu aparatul radar, în interiorul localității.
Având în vedere considerentele mai sus menționate, instanța a confirmat temeinicia procesului verbal de contravenții.
III. În ceea ce privește sancțiunea, aplicată instanța a constatat că potrivit art. 102 alin.3 lit. e din O.U.G. privind circulația pe drumurile publice, republicată, fapta reținută în sarcina petentului se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercițiului dreptului de a conduce.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 630 lei și s-a dispus reținerea permisului de conducere ca urmare a aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce. Instanța constată că acestea sunt stabilite în limitele legii, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
Nu se relevă nici un motiv de reindividualizare a sancțiunii sau de înlăturare a sancțiunii complementare, întrucât fapta petentului este gravă, prin aceasta a pus în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul P. D., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că nu a putut fi prezent la termenele de judecată la fondul cauzei, fiind plecat din țară, iar viteza stabilită este mai mare decât cea reală, fapta contravențională fiind comisă în afara localității, unde este o altă limită de viteză.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 304 C., Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond în mod corect a apreciat asupra legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, nefiind cauze de nulitate absolută a acestuia, prev. de art. 15-19 OG 2/2001.
Susținerile contravenientului referitoare la lipsa de apărare a sa la Judecătoria Bârlad nu sunt imputabile acesteia, avându-se posibilitatea de către recurent pentru a se angaja un avocat care să îl reprezinte și să îi asigure asistența juridică necesară sau putea desemna un reprezentant convențional pentru a îl reprezenta la Judecătoria Bârlad în acest proces.
Asistența juridică în acest caz nu este obligatorie, iar recurentul este cel care, dacă dorea, putea să și-o asigure prin cele două modalități mai sus menționate.
Cu privire la viteza înregistrată de aparatul cinemometru, aceasta a fost stabilită în mod corect, printr-un aparat anume destinat acestui scop, verificat metrologic și operat de o persoană instruită și autorizată în acest sens.
Recurentul nu a făcut dovada printr-un mijloc de probă că ar fi avut la momentul înregistrării sale video o altă viteză de circulație mult mai mică, decât cea stabilită în mod tehnic de aparatul cinemometru.
Faptul că înregistrarea video cu aparatul cinemometru s-a efectuat în afara localității Zorleni nu este demonstrat de recurent cu nici o probă, iar proba depusă de organul constatator indică însă contrariul.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod pr.civilă, se va dispune respingerea ca nefondat a recursului formulat de petentul P. D., împotriva sentinței civile nr. 213 din 22.01.2013 a Judecătoriei Bârlad, care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P. D. împotriva sentinței civile nr. 213 din 22.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2013.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, D. E. S. | Judecător, A. C. |
Grefier, M.-L. M. F. |
Red.R.N.O.
Teh.red.M.M.F.
2 ex./15.05.2013
Jud.fond: G. B.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 830/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1260/2013. Tribunalul... → |
|---|
