Grăniţuire. Decizia nr. 193/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 4091/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 193/R/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M.-C. Ț.
Judecător P. C. D.
Judecător E. R. I.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta T. I., cu domiciliul în Bârlad, ., ., ., în contradictoriu cu intimata S. D., cu domiciliul în . și intimatul E. J. S. I. M., cu sediul în Bârlad, ., . împotriva deciziei civile nr. 1095/R pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuenta T. I., personal și identificată în baza BI ., nr._, lipsă fiind celelalte părți în cauză.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al treilea termen de judecată; nu s-au depus precizări din partea revizuentei, astfel cum i s-a pus în vedere prin citație; nu solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța interpelează revizuenta, prezentă personal instanță, cu privire la aspectele arătate în citația pe care a primit-o pentru acest termen, în sensul de a preciza în mod clar care sunt deciziile, respectiv sentințele civile despre care considerați că ar conține dispoziții contradictorii, în sensul disp. art. 322 pct 7 cpc, precizări ce sunt necesare pentru ca instanța să poată aprecia cu privire la competență, în condițiile în care competența de soluționare a unei cereri de revizuire în condițiile art. 322 pct. 7 cpc. instanței superioare celei care a pronunțat respectivele hotărârile potrivnice.
Având cuvântul, revizuenta T. precizează că dispoziții potrivnice conțin pe de o parte sentința nr. 955/2000 a Judecătoriei M. și sentința civilă nr. 561/2009 a Judecătoriei M., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 82/A/2010 pronunțată de Trib. V. în dosarul nr._ cât și decizia pronunțată în revizuirea împotriva acestei decizii din apel, respectiv decizia nr. 104/A/21.06.2011 din dosarul_ . De asemenea, precizează că și decizia civilă nr. 1095/R/10.10.2012 împotriva căreia a formulat prezenta cerere de revizuire conține dispoziții potrivnice față de sentințele nr. 955/2000 și 561/2009 ambele ale Judecătoriei M..
La interpelarea instanței, revizuenta arată că nu are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau acte de depus la dosar.
La acest termen de judecată, instanța din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale și teritorială a Tribunalului V. privind soluționarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, cât și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și pct. 2 Cod procedură civilă și acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate din oficiu la acest termen.
Având cuvântul, revizuenta precizează că prin sentința nr. 955/2000 a Judecătoriei M., instanța de fond a luat act de tranzacția părților, prin care s-au pus de acord cu privire, printre altele, la cele două servituți de trecere. Ulterior însă, intimata din prezenta cauză, nu a mai respectat acea înțelegere, ocupând abuziv servitutea de trecere.
Față de această situație, s-a adresat organelor de cercetare penală cu o plângere vizând săvârșirea de către intimată a infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, însă solicitării sale i s-a răspuns negativ motivat de faptul că nu ceruse mai întâi punerea în executare a sentinței.
Ulterior, s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare a sentinței și a formulat o nouă acțiune în instanță, în 2008, având ca obiect revendicare servitute, cerere ce i-a fost respinsă de prima instanță, care a apreciat că nu poate trece peste voința părților exprimată prin tranzacție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, ce a fost admis și s-a dispus modificarea sentinței într-un mod în care i s-au prejudiciat drepturile. Mai mult, instanța de recurs a schimbat obiectul dedus judecății, deși acest lucru nu este permis. Față de această împrejurare, a formulat revizuire atât împotriva sentinței cât și împotriva deciziei pronunțate în recurs, cereri de au fost de asemenea în mod greșit respinse.
Ca urmare a respingerii cererilor sale, a fost obligată să suporte cheltuieli de judecată într-un cuantum foarte ridicat, deși ceea ce a solicitat se putea soluționa într-un mod foarte simplu.
Cu privire la excepția invocată, apreciază că Tribunalul V. nu este competent să soluționeze prezenta cerere, ținând cont și de multitudinea soluțiilor eronate pe care le-a dat cererilor sale.
Consideră că este incident motivul de revizuire prev. de art. 322 pct. 1 cpc, întrucât dispozițiile deciziei ce face obiectul cererii de revizuire nu pot fi aduse la îndeplinire, iar cu privire la punctul 2 al art. 322 din cod proc.civ, arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la ceea ce a solicitat, în sensul că nu s-a pronunțat asupra delimitării celor două servituți de trecere.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea cererii de revizuire. Depune la dosar concluzii scrise, în dublu exemplar. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 cpc, instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberate, conform art. 256 C.pc, dându-se decizia de față:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1095/R din 10.10.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, a fost respins recursul formulat de recurenta T. I. împotriva sentinței civile nr. 320/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, pe care a menținut-o.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Corect a reținut instanța de fond că prin această acțiune se încearcă a se înlătura efectele unei hotărâri judecătorești prin care s-a tranșat disputa dintre părți cu privire la servitutea de trecere prin fața și prin spatele casei.
Deși recurenta a apreciat că nu este vorba despre stabilire servitute de trecere ci despre delimitarea celor două servituți, instanța de judecată a arătat că în cauza ce s-a purtat anterior între părți s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate prin care, în baza sentinței civile nr. 955/2000, s-a stabilit servitutea de trecere, analizându-se toate aspectele invocate de recurentă prin cererea de recurs. Astfel, s-a stabilit în judecata anterioară că nici în schiță și nici în tranzacție nu existau date de identificare a căii de acces convenite de părți, calea de acces putând fi deblocată prin desființarea coșerului, nu putea fi obligată S. D. la o servitute de trecere spre lotul nr. 2 exclusiv pe lotul intimatei, nu avea relevanță că erau pomi pe linia de demarcație a servituții, reanalizarea tranzacției și stabilirea voinței părților.
Reformularea, redenumirea obiectului cu care era învestită instanța de judecată nu putea conduce la concluzia că ar fi vorba de noi pretenții când scopul urmărit de parte era același.
Pentru ca să existe identitate de obiect între cele două acțiuni, era suficient ca scopul urmărit de reclamantă să fie același în ambele litigii. Această condiție era îndeplinită dacă reclamanta tindea să valorifice același drept, ori în cauza de față recurenta repunea în discuție dreptul de servitute asupra căruia instanța de judecată s-a pronunțat în cauza anterioară.
Întreaga expunere se fundamenta pe aceeași situație de fapt care a făcut obiectul judecății anterioare, o nouă soluție neputând fi pronunțată fără înfrângerea a ceea ce o alta instanță de judecată a statuat cu privire la aceeași pretenție.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs s-a reținut că, de asemenea, în mod corect a reținut instanța că nu putea fi obligat executorul judecătoresc la restituirea onorariul perceput.
Restituirea era solicitată de recurentă motivat de faptul că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau de punere în executare a sentinței civile nr. 955/2000. Corect a reținut instanța de fond că nu se putea reține culpa executorului câtă vreme titlul executoriu nu putea fi pus în executare, neexistând delimitarea loturilor tranzacționate. Acest lucru a fost reținut chiar și pe parcursul judecării cauzei în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 82/A/11.05.2010 a Tribunalului V.. A reținut instanța că în tranzacție exista doar o descriere sumară a fiecărui lot, în mod corect s-a impus efectuarea unei expertize tehnice care să delimiteze loturile și care să stabilească servitutea de trecere.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu era incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța a respins recursul și a menținut hotărârea instanței de fond.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta T. I., invocând următoarele aspecte:
In motivarea cererii, revizuenta a invocat că prin decizia civilă nr. 1095/R/10.10.2012 a Tribunalului V., in mod nelegal Și netemeinic a fost respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 320/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._ .
A mai invocat că s-a amânat pronunțarea in acel dosar, fără a se dispune aceasta măsură in ședință publică și că nu i s-a comunicat decizia tribunalului.
Deasemenea, a invocat că in decizia pronunțată nu s-au analizat toate motivele din cererea de recurs, că nu au fost corelate actele din dosar, menținându-se hotărârea pronunțată de Judecătoria Huși, deși această sentință cuprinde date eronate.
Ulterior, revizuenta si-a precizat cererea, invocând că s-au pronunțat hotărâri contradictorii, cu privire la litigiul dedus judecății. Astfel, invocă faptul că dispoziții potrivnice conțin pe de o parte sentința nr. 955/2000 a Judecătoriei M. și sentința civilă nr. 561/2009 a Judecătoriei M., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 82/A/2010 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ cât și decizia pronunțată în revizuirea împotriva acestei decizii din apel, respectiv decizia nr. 104/A/21.06.2011 din dosarul_ .
Deasemenea, precizează că și decizia civilă nr. 1095/R/10.10.2012 împotriva căreia a formulat prezenta cerere de revizuire conține dispoziții potrivnice față de sentințele nr. 955/2000 și 561/2009, ambele ale Judecătoriei M..
Totodată, a menționat că motivele relatate in cererea de revizuire, astfel cum a fost precizată, se regăsesc și in criticile expuse in cererea de recurs formulata împotriva sentinței civile nr. 320/26.03.2012, pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._ .
Revizuenta T. I. a arătat că in mod greșit a reținut instanța de fond obiectul acțiunii sale ca fiind stabilire servitute de trecere, obiectul cererii sale fiind delimitarea celor două servituți de trecere și de distanță, cea de a doua să treacă pe lungimea și lățimea arătate de recurente, iar aceste delimitări trebuie sa fie menționate atât în schiță cât și în sentința de partaj nr. 955/2000, pronunțată de Judecătoria M..
A menționat că sentința civilă nr. 955/2000, a Judecătoriei M., cuprinde voința tuturor moștenitorilor defuncților M. V. si M. M., iar aceștia s-au obligat sa respecte servituțile stabilite, că lotul numărul 2 este un lot înfundat ce necesita ieșire la drumul public, potrivit dispozițiilor art. 629 din Codul civil.
S-a invocat că intimata S. D. nu a respectat sentința si a fost obligată să solicite punerea în executare iar executorul a menționat în procesul verbal că nu se poate face executarea silită întrucât cele două servituți nu sunt identificate.
La recomandarea executorului a formulat o cerere ce a făcut obiectul dosarului nr._ .
Critică revizuenta și modalitatea în care executorul a înțeles să procedeze la punerea în executare a sentinței civile nr. 955/2000.
Solicită si cheltuieli de judecată.
In drept, a invocat prevederile art. 322 punctele 1, 2 si 7 din vechiul Cod de procedura civila.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 punct 1 si 2 si excepția necompetentei materiale a soluționării cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 punctul 7 din Codul de procedură civilă.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, tribunalul reține următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, care poate fi promovată numai în cazurile și pentru motivele expres si limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă.
Revizuenta T. I. și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 322 punctele 1, 2 si 7 Cod de procedură civilă.
Se va avea in vedere si Decizia nr._, prin care Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit următoarele: „Daca prin aceeași cerere se formulează mai multe motive de revizuire, iar competența ar reveni unor instanțe deosebite, nu va opera prorogarea de competență, ci fiecare instanță va soluționa cererea in legătura cu motivul pentru care este competentă.”
Potrivit art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evoca fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese stabilită în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecații, alta decât cea care fusese aleasa până la acel moment.
Prin urmare, din analiza textului legal citat rezultă că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri, dată de instanța de recurs, legiuitorul a impus o condiție imperativă: ca această instanță să fi evocat fondul.
Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul si rejudecând cauza dedusă judecații, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins, în aceasta ipoteza calea de atac fiind inadmisibila.
În speța, cererea de revizuire formulată de revizuenta T. I. și întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 322 punctele 1 si 2 din Codul de procedură civilă, a fost formulată împotriva unei decizii pronunțată de o instanță de recurs, decizie prin care recursul a fost respins ca nefondat, fără a se putea reține faptul că instanța de recurs a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra fondului cererii introduse de către recurent împotriva sentinței civile nr. 320/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._ . Au fost analizate doar motivele de casare invocate prin cererea de recurs, menținându-se sentința dată în fond și implicit situația de fapt reținută de judecătorie.
Se constată așadar că prin decizia supusă prezentei revizuiri, instanța de recurs nu a stabilit o altă stare de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară și nici nu a aplicat alte dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, de natura a conduce la o alta dezlegare a raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese hotărâta până în acel moment.
Prin respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva hotărârii judecătoriei și menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe, instanța de recurs nu a evocat fondul cauzei, în sensul art. 322 din Codul de procedură civilă și, prin urmare, această decizie a instanței de recurs nu este susceptibilă a fi atacată cu revizuire.
În concluzie, având in vedere aceste aspecte, tribunalul va admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și pct. 2 Cod procedură civilă, invocată din oficiu .
Va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și pct. 2 Cod procedură civilă, formulată de T. I. împotriva deciziei civile nr. 1095/R din data de 10.10.2012 pronunțată de Tribunalul V., decizie pe care o va menține.
Revizuenta a invocat si prevederile art. 322 punct 7 din Codul de procedură civilă.
Potrivit acestui text de lege, revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, in una și aceeași pricină, intre aceleași persoane, având aceeași calitate.
In ceea ce privește competența de soluționare a cererii întemeiate pe art. 322 punct 7 din Codul de procedură civilă, cererea se va îndrepta la instanța mai mare in grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
In speță, revizuenta invocă faptul că dispoziții potrivnice conțin pe de o parte sentința nr. 955/2000 a Judecătoriei M. și sentința civilă nr. 561/2009 a Judecătoriei M., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 82/A/2010 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ cât și decizia pronunțată în revizuirea împotriva acestei decizii din apel, respectiv decizia nr. 104/A/21.06.2011 din dosarul_ .
Deasemenea, precizează că și Decizia civilă nr. 1095/R/10.10.2012 împotriva căreia a formulat prezenta cerere de revizuire conține dispoziții potrivnice față de sentințele nr. 955/2000 și 561/2009, ambele ale Judecătoriei M..
Față de cele expuse, constatând că instanța mai mare in grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile menționate in cuprinsul acestei decizii este Curtea de Apel Iași, tribunalul va admite excepția necompetenței materiale a soluționării cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 punctul 7 din Codul de procedură civila.
In consecință, va declina in favoarea Curții de Apel Iași competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 punctul 7 din Codul de procedură civilă, formulată de revizuenta T. I..
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de revizuenta Torcesu I., potrivit articolului 274 din Codul de procedură civilaă”partea care cade in pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.” Fundamentul acordării acestor cheltuieli de judecată îl constituie culpa procesuală, astfel încât partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile făcute de ea cat si cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul.
Având in vedere soluția ce urmează a se pronunța, raportat la prevederile articolului 274 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge cererea revizuientei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și pct. 2 Cod procedură civilă, invocată din oficiu .
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și pct. 2 Cod procedură civilă, formulată de T. I. împotriva deciziei civile nr. 1095/R din data de 10.10.2012 pronunțată de Tribunalul V., decizie pe care o menține.
Admite excepția necompetenței materiale a soluționării cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, invocată din oficiu invocată din oficiu.
Declină în favoarea Curții de Apel Iași competența de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, formulată de către revizuenta T. I..
Respinge cererea revizuentei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2013.
Președinte, M.-C. Ț. | Judecător, P. C. D. | Judecător, E. R. I. |
Grefier, R. A. |
Red: I.E.R./12.03.2013
Tehnored: R.A./15.03.2013
2ex./15.03.2013
Tribunalul V.: președinte: P. I. - M.
judecător A. C.
judecător: M. D. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 212/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 885/2013. Tribunalul... → |
|---|
