Obligaţie de a face. Decizia nr. 325/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 325/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 5844/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 325/A/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător D. M. M.
Grefier M. R.
Pe rol se află PRONUNȚAREA cererii de apel formulată de apelanții - reclamanți I. M.- domiciliat în București. .. 2 ..2 ,ap. 4 ., I. I.- domiciliat în București. Sect.3 . .- domiciliată în ., I. G.- domiciliat în V.. .. 192 . județul V., în contradictoriu cu intimatul – pârât I. C.- domiciliat în Bârlad .., împotriva sentinței civile nr.1367/04.06.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face - desființare construcții.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013.Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a dispus amânarea pronunțării la data de 20 noiembrie 2013 și ulterior pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru astăzi 27 noiembrie 2013 ,când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1367/04 iunie 2013 Judecătoria Bârlad a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților I. M., I. I., N. M., I. G., invocată de pârâtul I. C., ca neîntemeiată.
A respins acțiunea cu cele trei capete de cerere, respectiv cererea privind demolarea construcțiilor noi (construcție cu fundație de beton, două șoproane, cămin apometru, cămin cu echipament de epurare ape uzate, construcție cu pereți din zidărie de cărămidă cu trei încăperi, soclu din beton) edificate pe terenul cu suprafața de 3001,01 mp din ., jud. V., cererea privind acordarea de daune morale în cuantum de 100.000 euro, cererea privind evacuarea pârâtului, acțiune formulată de reclamanții I. M., I. I., N. M., I. G. în contradictoriu cu pârâtul I. C., ca neîntemeiată.
A luat act că reclamantul I. M. a renunțat la judecata capătului de cerere privind acordarea de daune materiale.
A respins cererea de rambursare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.
A obligat reclamanții I. M., I. I., N. M., I. G. să ramburseze, pârâtului I. C. suma de 2.000 lei (fiecare reclamant câte 500 lei) reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Prin Sentința civilă nr. 3007 din 26.11.2004 pronunțată de Judecătoria Bârlad, definitivă prin Decizia nr. 373/15.06.2005 a Curții de Apel Iași, s-a respins acțiunea pentru constatare drept de superficie, acțiune formulată de . în contradictoriu cu pârâții I. I., I. M., I. G. N. M..
Prin Decizia civilă nr. 1084 de la 30.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 5457/2005 (filele 130-137), Decizia nr. 373/15.06.2005 a Curții de Apel Iași a fost modificată în parte, în sensul că a fost admis apelul împotriva Sentinței civile nr. 3007 din 26.11.2004 pronunțată de Judecătoria Bârlad, s-a constatat dreptul de superficie al reclamantei . de folosință asupra terenului în suprafață de 3001,01 m.p. situat în ., jud. V. și de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren constând în atelier mecanic și hală metalică edificate pe acest teren.
S-a reținut în considerentele Deciziei civile că, în baza Sentinței civile nr. 3012/27.05.2002 pronunțată de Judecătoria Bârlad, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1766/R pronunțată de Tribunalul V. la data de 20.12.2002, Comisia Județeană V. a eliberat reclamanților titlul comun de proprietate nr. 1846/cod_ pentru suprafața de 4 ha și 9927 m.p. teren intravilan ., în care este inclusă și suprafața de 6.604 m.p. T-23, .>
S-a reținut că reclamanta . s-a înființat prin reorganizarea SMA Puiești și . și a fost înmatriculată ca societate în 1996 prin certificatul de înmatriculare eliberat la data de 30.04.1996 . nr. 0448. În protocolul de divizare a . se prevede în anexa 2 cont 2121 Clădiri la punctele 8 și 16, faptul că în patrimoniul societății nou înființate intră clădirile din . mecanic și hala mecanică. În baza acestui protocol de divizare . a devenit proprietara celor două construcții S-a reținut că . dovada că este proprietara celor două construcții atelier mecanic și hala mecanică edificate cu bună credință pe terenul ce este în prezent proprietatea reclamanților.
Potrivit procesului verbal din dosarul de executare 40/2006 încheiat la data de 14.04.2006 la Biroul Executorului Judecătoresc G. A., s-a constatat că, . . au convenit ca debitorul . transfere creditorului . proprietatea asupra unui atelier mecanic, o hală și împrejmuire, proprietatea . situat în ., jud. V. cu următorii vecini: prop. T. F., prop. M. T., prop. fam. I. și drum comunal I. - Gherghești, în vederea stingerii debitului din dosarul de executare.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa nr. 2787/21.08.2006 a rezultat că . figurează înscrisă în evidențele Primăriei I. în registrul agricol, al satului Hălărești, vol. I la poz.21 cu atelier mecanic și o hală metalică.
Prin rezoluția din 15.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, s-a dispus completarea dispozitivului cu sesizarea compartimentului de specialitatea din cadrul Primăriei I., pentru aplicarea amenzii contravenționale și pentru desființarea construcțiilor.
S-a reținut în cuprinsul rezoluției că, prin rezoluția nr. 435/P/2012 din 15.03.2012, în baza art. 228 alin. 6 C.proc. pen. rap. la art. 10 lit. b C.proc. pen. neînceperea urmării penale față de I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de construire fără autorizație, prevăzută de art. 25 alin. 1-2 din Legea 50/1991. Din lucrările dosarului, a rezultat că cei 4 reclamanți sunt frați și, conform titlului de proprietate nr. 1846 /_ eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate pe raza comunei I., dețin mai multe terenuri în care este inclusă și . 6604 m.p. amplasată în intravilanul satului Hălărești, .. Prin Sentința civilă nr. 2767/2005 a Judecătoriei Bârlad, . reprezentată de numitul I. C. a câștigat dreptul de superficie pe suprafața de 3001,01 m.p. din .., proprietatea familiei I. din intravilanul satului Hălărești. Pe . . deține două construcții. S-a reținut că în anul 2011, administratorul .- I. C., în continuarea uneia dintre construcțiile amplasate pe terenul familiei I. a ridicat o altă construcție cu dimensiunile de 4,15 m x 3,10 m, cu o înălțime de 2,50 m, aceasta fiind confecționată din tablă, fără autorizație de construcție și fără consimțământul reclamanților.
În referatul cu propunerea de a nu începe urmărirea penală din dosarul nr. 435/P/2012 din 22.02.2012 la paragraful nr. 7 s-a reținut că, fiind audiat numitul I. C. a recunoscute că a efectuat lucrarea fără autorizație de construcție, așa cum prevede Legea 50/1991 și fără consimțământul reclamanților.
Prin adresele nr. 2794 din 12.07.2012, respectiv 2597 din 26.08.2012 Primăria Comunei I. l-a somat pe pârâtul I. C. să se prezinte cu documentația necesară obținerii autorizației de construire, în caz contrar, va fi sancționat cu amenda de la 1.000- 10.000 lei.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, au fost identificate construcțiile noi aflate pe teritoriul proprietatea reclamanților din satul Hălărești, ./2. La exteriorul bărăcii metalice sunt executate:
-o construcție cu fundație din beton, pereți și acoperiș din panouri metalice sandwich cu instalație și obiecte sanitare având destinația de grup sanitar și vestiar;
-două șoproane cu stâlpi metalici, acoperite cu plăci de azbociment și pardoseală din beton
-cămin apometru
-cămin echipament de epurare ape uzate
În interiorul bărăcii este executată:
- o construcție cu pereți zidărie de cărămidă cu trei încăperi,
- soclu din beton de 28 cm x 15 cm pe conturul pereților de închidere ale barăcii metalice.
Construcțiile noi sunt amplasate pe suprafața de_,01 m.p, teren asupra căruia s-a instituit dreptul de superficie prin Decizia civilă 1084/30.11.2005 a Curții de Apel Iași. Construcțiile noi au fost construite pentru funcționarea actuală a echipamentelor, instalațiilor și dotărilor existente. Pentru construcțiile efectuate Primăria I. nu a emis autorizație de construire.
Prin Decizia civilă nr. 1691/R/2011 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ s-a dispus ca pârâta . să plătească reclamanților I. M., I. I., I. G. și N. M. suma de 2132 lei reprezentând echivalentul lipsei de folosință a terenului cu suprafață de 3001,01 m.p., proprietatea reclamanților, situată în intravilanul satului Hălărești, tarlaua 23, parcela 491/2, . pe perioada 2006-2010 și, pentru viitor, suma de 1290 lei, anual. Tot astfel, s-a stabilit calea de acces a reclamanților prin partea de sud a terenului în suprafață de 3001,01 m.p., proprietatea reclamanților asupra căruia pârâta are un drept de superficie.
III. În drept, s-a constatat că:
Cauzei sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:
Potrivit art. 28 din Legea 51/1991, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției (alin. 1). Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și cultelor (alin. 2).Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară (alin. 3).
Potrivit art. 32 din același act normativ, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
Cu privire la cererea privind despăgubirile sunt incidente următoarele dispoziții legale:
În ceea ce privește legea aplicabilă, potrivit art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 C. civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor.
Cererea privind acordarea de despăgubiri morale este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, a pârâtului înainte de . Colului Civil- Legii 287/2009. Prin urmare, sunt incidente dispozițiile Codului civil din 1864, sub imperiul căruia fapta a fost săvârșită.
Articolul 998 din Codul civil stabilește că, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Articolul 999 C.civ., potrivit cu care omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Cu privire la cererea de evacuare sunt incidente dispozițiile art. 555 C. civ. statuează că, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege
IV. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârât prin întâmpinare
Înainte de a trece la soluționarea fondului cauzei, instanța s-a pronunțat cu prioritate, conform art. 137 C.proc.civ, asupra excepției invocate prin întâmpinare, excepție care a fost unită cu fondul cauzei, prin încheierea de ședință din data de 12.02.2013.
A. În drept, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 109 C.proc. civ., potrivit cărora, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea unei instanțe competente.
Literatura de specialitate a stabilit patru condiții de exercitare a acțiunii civile, respectiv afirmarea unei drept, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală activă și pasivă a părților din proces.
Raportând dispozițiile legale la situația de fapt relevantă în scopul soluționării excepției invocate, instanța a apreciat neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților. Soluția instanței întemeindu-se pe următoarele argumente:
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului.
Reclamanții au introdus o acțiune cu mai multe capete de cerere: primul capăt de cerere prin care solicită desființarea construcțiilor noi ridicate pe terenul proprietatea lor, acordarea de daune morale privește cel de-al doilea capăt de cerere, iar cel de-al treilea se referă la evacuarea pârâtului.
În ceea ce privește cererea privind demolarea construcțiilor noi ridicate pe pârât pe suprafața de teren în litigiu, în raport de motivele invocate de reclamanți cu privire la acest capăt de cerere, apreciază instanța că reclamanții au calitatea procesuale activă. Reclamanții susțin că pârâtul nu deține autorizație de construire și nu a solicitat acordul proprietarilor terenului pentru a edifica construcțiile noi. Reclamanții au invocat ca text de lege, dispozițiile Legii 50/1991, însă instanța nu este ținută de textul legal invocat de părți, fiind obligată să stabilească corecta încadrare a faptelor cu respectarea principiului disponibilității părților din proces.
În ceea ce privește cererea privind acordarea daunelor morale și cea privind evacuarea, este evident că reclamanții au legitimare procesuală activă, în raport de împrejurarea că pârâtul a construit pe suprafața de teren, proprietatea reclamanților.
Rezultă că reclamanții au calitatea procesuală activă în prezenta cauză, motiv pentru care instanța urmează să respingă excepția lipsei calității procesule active a reclamanților, invocată de pârât, prin întâmpinare.
IV. Asupra fondului
Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută, instanța apreciază că acțiunea cu care este învestită este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Cererea privind demolarea construcțiilor noi edificate
Reclamanții au invocat împrejurarea că pârâtul a construit pe terenul proprietatea lor, fără a deține autorizație de construcție și fără a solicita acordul proprietarilor terenului. De asemenea, susțin că, pârâtul nu s-a supus dispozițiilor organelor abilitate și nu a desființat construcțiile.
A fost de necontestat că pârâtul a construit pe terenul în litigiu fără autorizație de construcție, aspect rezultat din atitudinea pârâtului, care nu a făcut dovada că deține actul administrativ coroborat cu înscrisurile depuse la dosar.
Însă, analizând dispozițiile Legii 50/1991, se remarcă că, decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație sau nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente (art. 28 alin. 2). Tot astfel, aceasta, autoritatea administrației publice competente, poate aplicata sancțiunea contravențională pentru nerespectarea dispoziției legale privind emiterea autorizației de construire, poate dispune oprirea executării lucrărilor, stabilind termen, iar în cazul în care în cazul în care persoana sancționată contravențional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
A rezultat așadar că, reclamanții nu pot solicita desființarea construcțiilor edificate de pârât fără a deține autorizație de construire.
În ceea ce privește critica privind edificării construcțiilor noi de către pârâți fără acordul proprietarilor, instanța a apreciat că nu este întemeiată.
Așa cum s-a reținut la capitolul ,,în fapt" a acestei hotărâri, prin Decizia civilă nr. 1084 de la 30.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 5457/2005, (filele 130-137) s-a constatat dreptul de superficie respectiv de folosință asupra terenului în suprafață de 3001,01 m.p. situat în ., jud. V., proprietatea reclamanților, în favoarea . la rândul ei, l-a transmis societății ., al cărui administrator este pârâtul I. C..
S-a reținut că momentul judecății, era în vigoare Codul civil –Legea 287/2009 privind Codul civil care reglementează superficia la art. 693-772 C. civ. Însă, potrivit Legii 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, dispozițiile privind dreptul de superficie sunt aplicabile numai pentru constituirea acestui dezmembrământ ulterior intrării în vigoare a noului cod civil.
În cauză s-a constatat că dreptul de superficie este constituit înainte de . Codul civil –Legea 287/2009.
Dreptul de superficie, sub imperiul a cărui existență recunoscută atât în doctrină cât și de legiuitor prin referirile din Decretul - Lege 115/138 și Legea 7/1996, nu avea o consacrare legislativă expresă în Codul civil de la 1864. Este un drept real principal imobiliar cu un conținut juridic complex, ce reunește atât dreptul de proprietate asupra unei construcții sau dreptul de a edifica o construcție, cât și dreptul de folosință asupra terenului pe acre este edificată/va fi edificată construcția și care se află în proprietatea persoanei.
În ceea ce privește limitele exercitării dreptului de superficie, în jurisprudență (I.C.C.J. Secția civilă și de proprietate intelectuală, Decizia nr. 88 din 13.02.2008) s-a stabilit că posesia și folosința terenului pe care se află construcția se exercită în strânsă legătură și în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie. Superficiarul are un drept de dispoziție material asupra terenului care constă în posibilitatea de a dispune de substanța terenului numai în vederea folosirii construcției.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că, construcțiile noi sunt amplasate pe suprafața de 3001,01 m.p. asupra căruia s-a instituit dreptul de superficie, fiind construite pentru funcționarea echipamentelor, instalațiilor și dotărilor existente.
A rezultat așadar că, noile construcții au fost edificate în limita exercitării dreptului de superficie asupra terenului, pentru exploatarea construcțiilor, proprietatea superficiarului. Legea nu prevede că pentru exercițiului dreptului de superficie, a dispoziției materiale asupra terenului este necesar acordul proprietarului terenului.
Prin urmare, acțiunea formulată de către reclamanți este neîntemeiată, motiv pentru care instanța urmează să o respingă.
În ceea ce privește cererea privind despăgubirile
Raportând prevederile legale de mai sus la situația de fapt reținută, instanța a constatat că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, care să justifice acordarea despăgubirilor morale.
Reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, solicitându-se ca acesta să plătească despăgubiri reprezentând contravaloarea daunelor morale, întemeiată pe împrejurarea că între părți s-au purtat mai multe procese cu privire la terenul asupra căruia, prin Decizia civilă nr. 1084/30.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a instituit un drept de superficie.
În temeiul art. 129 alin. 1 teza finală și 723 C.pr.civ., reclamanții aveau obligația de a proba pretențiile deduse judecății.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului sub forma solicitată de reclamanți, aceștia ar fi trebuit să probeze îndeplinirea condițiilor cumulative cerute în acest scop, anume: a). existența unei fapte ilicite, b). săvârșite cu vinovăție, c). care să fi provocat reclamanților un prejudiciu, d). între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.
Analizând probele administrate în cauză nu a rezultat existența vreunei fapte ilicite și nici vinovăția pârâtului în producerea prejudiciului invocat de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.
Reclamanții au depus la dosar înscrisuri, reprezentând hotărâri judecătorești pronunțate, depuse la filele 120-142.
A observat instanța că, în litigiul având ca obiect constatare drept de superficie, în care a fost pronunțată Decizia civilă nr. 1084/30.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, calitatea de parte în proces, a avut-o ., proprietara construcțiilor hală metalică și atelier mecanic și Ulpres SRL, devenită .. Tot astfel, în litigiul ce a avut ca obiect contestație la executare, înregistrată sub nr._ (filele 120-122), pârâtul I. C. nu a avut calitatea de parte în proces, aceasta fiind formulată de ., în calitate de debitoare a reclamanților. În litigiu ce a avut ca obiect pretenții - acordarea echivalentului lipsei de folosință ( nr._ ), reclamanții au promovat acțiunea.
Pe de altă parte, promovarea acțiunilor de către . (Ulpres SRL), prin reprezentantul legal, pârâtul I. C., s-a realizat pentru recunoașterea unor drepturi apărate de lege. Cel care exercită prerogativele pe care legea le recunoaște dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acționează ilicit, chiar dacă exercițiul normal al dreptului său au fost aduse anumite restrângeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane.
A rezultat că cererea privind acordarea de daune morale în cuantum de 100.000 euro promovată de reclamanți este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.
În ceea ce privește cererea de renunțare la judecata cererii referitoare la daune materiale
Constatând consimțământul reclamantului I. M., la termenul din data de 29.01.2013, instanța a luat act de renunțarea la judecata cererii referitoare la daune materiale, renunțare afirmată de reclamant în ședință publică și prin cererea depusă la dosar (fila 81), precizată ulterior.
A observat instanța că la momentul formulării cererii referitoare la daune materiale, prin precizările depuse la dosar la data de 18.01.2013 (filele 51), reclamantul nu avea un mandat valabil pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată și reprezentare a reclamanților I. I., I. G., N. M., acestea fiind depuse la dosar, ulterior, la data de 29.04.2013 – filele 225-229.
Cererea privind evacuarea
Instanța a apreciat că cererea de evacuare formulată de reclamanți nu este întemeiată.
Reclamanții au învestit instanța cu o acțiune în evacuare, caracterizată prin faptul că se pune în discuție folosința asupra imobilului și nu dreptul de proprietate. Acțiunea în evacuare presupune că între părți să se fi stabilit anterior un raport referitor la folosința bunului, un acord, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Acestor raporturi li se circumscrie și situația celor care folosesc imobilul, datorită unor raporturi specifice în care se afla cu titularul dreptului de proprietate.
În cauză, în raport de înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că ocuparea terenului proprietatea reclamanților de către pârât, reprezentantul societății ce are calitatea de superficiar este justificată de un titlu, respectiv Decizia civilă nr. 1084/30.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, titlu ce este valabil și care îndreptățește pe pârât să folosească imobilul proprietatea reclamantului.
Prin urmare, instanța a respins cererea de evacuare, ca neîntemeiată.
Asupra cheltuielilor de judecată
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța a respins cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată și a admis cererea pârâtului. În acest sens, instanța obligând, reclamanții să ramburseze pârâtului I. C. suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (chitanța . nr._ din 16.01.2013).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel reclamanți I. M., I. G., I. I. și N. M., criticând-o pentru nelegaliatate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
In fapt, prin cererea de chemare in judecata adresata la data de 14.11.2012 Judecătoriei Bârlad, au solicitat obligarea paratului I. C. sa desființeze construcțiile noi ridicate pe terenul proprietatea lor si sa plătească daune morale in cuantum de 100.000 Euro.
Ulterior și-au precizat cererea la data de 29.04.2013 solicitând si evacuarea paratului.
Iar la termenul din data de 28.05.2013, pe baza concluziilor reieșite din raportul de expertiza au mai formulat un capăt de cerere, respectiv încetarea dreptului de superficie si repunerea lor in deplina posesie si folosința in ceea ce privește suprafața de 3000 mp.
La același termen, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind încetarea dreptului de superficie si întocmirea unui alt dosar, respectiv dosarul nr._ cu prim termen de judecata la data de 10.09.2013 pe rolul Judecătoriei Bârlad.
Tot la acest termen au precizat ca temeiul de drept al acțiunii este art. 695, 1164, 1527, 1528 si 1349 C.civ., respectivul noul cod intrat in vigoare la 01.10.2011.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța a respins cererea ca neîntemeiata in primul rând justificând ca temeiurile de drept invocate si precizate de către ei nu sunt aplicabile cererii lor, întrucât dreptul de superficie al paratului a fost constituit înaintea intrării in vigoare a noului Cod civil.
Cu privire la si la celelalte capete de cerere instanța din nou constata ca nu le sunt aplicabile prevederile noului cod civil raportat la data introducerii cererii si din nou la constituirea dreptului de superficie al paratului si de asemenea ca nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Sentința civila este nelegala si netemeinica pentru următoarele motive:
l. Cu privire la aplicabilitatea prevederilor noului Cod civil, art. 6 C.civ. are pe scurt următorul conținut: dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării in vigoare a acesteia, derivate din raporturile de proprietate..., daca aceste situații juridice subzista după . legii noi.
Conținutul acestui articol este preluat identic, pentru a întări aplicabilitatea lui, ca o derogare de la principiul neretroactivității legii in timp si de art. 5 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Raportat la cererea reclamanților așa cum a fost precizata, respectiv încetarea dreptului de superficie si repunerea in situația anterioara, aceasta fiind de fapt cererea principala, iar celelalte capete de cerere fiind accesorii si in esența determinate de exercitarea abuziva a dreptului de superficie de către parat ( care a edificat fără autorizație si fără acordul reclamanților noi construcții), titular al dreptului de superficie, drept câștigat prin decizia civila nr. 1084/30.11.2005 pronunțata de Curtea de Apel Iași, sunt aplicabile prevederile art. 695, 1164, 1527, 1528 si 1349 din noul cod civil intrat in vigoare la 01.10.2011 si nu susținerile instanței de fond cum ca ar fi incidente in cauza prevederile vechiului Cod civil.
Respectiv:
- dreptul de superficie a fost câștigat de către parat abia in anul 2005, nu discutam legalitatea sau temeinicia respectivei hotărâri,
- paratul a edificat noi construcții in anul 2011,
- s-a dispus de către parchet amendarea acestuia iar primăriei sa ia masuri pentru . paratului, respectiv desființarea construcțiilor executate fără autorizație, toate acestea având loc când in vigoare era vechiul Cod civil 1864,
- dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate,
- situația juridica născuta in anul 2005 ( câștigarea dreptului de superficie de către parat in instanța ) subzista si in prezent si este derivata din dreptul de proprietate,
- despre modificările structurii de rezistenta a construcției inițiale, reclamanții au aflat abia după ce expertul a depus la instanța raportul de expertiza la data de 16.04.2013,
- modificările aduse structurii de rezistenta au fost făcute in ascuns de către parat aceasta dovedind încă o data abuzul de drept in exercitarea dreptului de superficie de către parat care le-a interzis accesul la aceste construcții tocmai pentru a nu putea sesiza modificările pe care le aduce.
In concluzie, situației juridice determinate de dreptul de superficie, dezmembrământ al dreptului de proprietate, datând din anul 2005, ii sunt aplicabile prevederile noului civil întrucât situația juridica subzista si in prezent după . noului cod civil si mai ales dreptul de superficie este exercitat cu rea credința si fără respectarea prevederilor legale.
2. Cu privire la angajarea răspunderii civile delictuale a paratului, instanța a respins si acest capăt de cerere considerând ca nu sunt întrunite condițiile răspunderii.
Instanța de fond cu toate probele administrate, a considerat, in mod greșit, ca nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii paratului.
Pe scurt:
- paratul a edificat noi construcții fără autorizație,
- exista o plângere la parchet cu privire la acest aspect,
- parchetul a stabilit ca paratul sa fie amendat de către primărie si aceasta sa dispună dărâmarea construcțiilor, pana in prezent primăria neluând in acest caz nici o măsura,
- paratul a recunoscut la parchet ca a edificat construcțiile fără autorizație, cu alte cuvinte si-a recunoscut propria vinovăție,
- mai mult decât atât, in interiorul vechii construcții, paratul pe ascuns a modificat prin lucrările efectuate structura de rezistenta,
- niciodată paratul nu a solicitat acordul cu privire la modificările pe care vrea sa le aducă cu toate ca reclamanții sunt proprietarii terenului,
- reclamanții au aflat de ultimele modificări aduse structurii de rezistenta abia când a fost depus raportul de expertiza la data de 16.04.2013, întrucât paratul nu ne-a permis niciodată accesul la construcțiile sale,
- fata de destinația clădirilor paratului pentru care are drept de superficie, respectiv ca in interiorul acestora are o moara de ulei si alte utilaje, din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca nu are autorizație de funcționare, de fapt sub acoperirea prevederilor legii încercând sa păstreze terenul iar in viitor sa edifice noi construcții străine de scopul inițial.
Sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de angajarea răspunderii delictuale a paratului, respectiv:
- a fost săvârșita o fapta ilicita, a construit fără autorizație pe terenul proprietatea reclamanților si fără acordul lor, iar modificările esențiale la structura de rezistenta le-a efectuat in ascuns tocmai pentru a-si perpetua dreptul de superficie,
- fapta a fost săvârșita cu vinovăție, vinovăție recunoscuta chiar si in fata organelor de urmărire,
- prejudiciul pe care 1-a provocat si mai zis prejudiciul care subzista si in prezent este determinat de faptul ca reclamanții nu pot să se foloseacă de terenul proprietatea lor si abia in instanța au reușit sa câștige dreptul de a trece pe propriul lor teren,
- între fapta si prejudiciu exista o legătura de cauzalitate, paratul încercând sa perpetueze o stare inițiala, clădiri afectate depozitarii utilajelor agricole, construite in anul 1974 si 1984 cu un grad de uzura de 80% si respectiv 85%, modificând structura de rezistenta si construind altele noi fără autorizație.
3. Cu privire la obligația de a face, respectiv demolarea construcțiilor noi si de aceasta data instanța de fond considera in mod greșit ca este neîntemeiata.
La început instanța de fond face o trecere in revista a prevederilor Legii 50/1991, interpretează apoi concluziile raportului de expertiza in sensul ca noile construcții au fost edificate chiar si fără autorizație de construire ca fiind necesare pentru utilizarea vechilor construcții si in final ajunge la concluzia ca si aceasta cerere este neîntemeiata întrucât conform L 50/1991 numai primăria poate dispune demolarea acestor construcții.
Si de aceasta data instanța de fond nu sesizează ca după ce au precizat cererea, temeiul de drept invocat de către reclamanți nu sunt prevederile L50/1991 ci articolele noului cod civil respectiv obligația de a face.
După ce și-au precizat cererea de chemare in judecata coroborat si cu concluziile raportului de expertiza rezulta ca principalul capăt de cerere devine încetarea dreptului de superficie al paratului, celelalte cereri, respectiv demolarea construcțiilor, daunele materiale si morale fiind cereri accesorii dar fiind strâns legate de cererea principala.
Instanța de fond a procedat la disjungerea tocmai a cererii principale si s-a pronunțat tocmai pe cererile accesorii care de aceasta data numai aveau nici un temei, insa instanța pentru a acoperi aceasta eroare găsește o cu totul alta justificare respectiv ca toate cererile cad sub incidența prevederilor vechiului cod civil.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Legal citat intimatul pârât I. C. nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 1084/30.11.2005, Curtea de Apel Iași a admis recursul formulat de ., a admis apelul și a admis acțiunea formulată de ., constituind în favoarea reclamantei un drept de superficie, respectiv de folosință asupra terenului în suprafață de 3001,01 mp situat în ., jud. V. și de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren constând în atelier mecanic și hală metalică. Aceste bunuri imobile au fost preluate de societatea intimatului, ., în cadrul unei executări silite în contul unei datorii.
Arată apelanții că în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului cod civil cu privire la exercitarea de către intimat a dreptului de superficie. Dreptul de superficie a fost constituit în favoarea . în anul 2005 când erau în vigoare dispozițiile vechiul cod covol. În noul cod civil, superficia este reglementată în art. 693-702, iar dispozițiile art. 68 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind codul civil prevăd că dispozițiile art. 693-702 din Codul civil nu se aplică drepturilor de superficie constituite înaintea intrării în vigoare a Codului civil. Aceste prevederi legale sunt derogatorii de la regula generală prevăzută de art. 6 din Codul civil, dispoziții invocate de apelanți.
Neîntemeiat este și al doilea motiv de apel, reclamanții nefăcând dovada că sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii delictuale a intimatului.
Într-adevăr intimatul a construit fără autorizație, faptă sancționată de legea nr. 51/1990, însă prin această faptă nu a adus apelanților nici un prejudiciu, situația de fapt există în continuare. Intimatul ocupă terenul în suprafață de 3001,01 mp din proprietatea apelanților în baza dreptului de superficie constituit prin decizia civilă nr. 1084/30.11.2005, Curtea de Apel Iași, indiferent dacă a construit cu autorizație sau fără aceasta. Acest drept de superficie a fost constituit ca urmare a faptului că . era proprietara construcțiilor edificate de acel teren. Nu s-a făcut dovada că fără lucrările de construcții efectuate de intimat, vechile construcții s-ar fi dărâmat și astfel ar fi încetat dreptul de superficie, prin construire aducându-se un prejudiciu apelanților.
Nu este întemeiat nici ultimul motiv de apel formulat cu privire la demolarea noilor construcții. Din expertiza efectuată în cauză, a rezultat că noile construcții au fost edificate pentru buna desfășurare a activității societății în construcțiile deja existente.
Cu privire la încetarea dreptului de superficie, urmează ca instanțele să se pronunțate în dosarul nou format în urma disjungerii aceste cereri formulate de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de I. M., I. G., I. I. și N. M. împotriva sentinței civile nr. 1367/4.06.2013 a Judecătoriei Bârlad pe care o păstrează.
Obligă apelanții la plata către intimatul I. C. a sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2013.
Președinte, C. A. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 05 Decembrie 2013
RED.M.D.M./ 12.12.2013
EX.7
JUD.FOND B. G.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 529/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 824/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
