Pretenţii. Decizia nr. 824/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 824/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 4712/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 824/R/2013
Ședința publică de la 04 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Judecător E. R. I.
Judecător C.-S. A.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererilor de recurs declarate de către recurenta - reclamantă . SRL prin reprezentant legal D. I. cu sediul în Barlad, ., jud. V. și respectiv recurentul – pârât B. E. JUDECĂTORESC S. I. M., cu sediul în Bârlad, ., ., împotriva sentinței civile nr. 421/07.02.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 04 iunie 2013, dându-se decizia de față;
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3888 din data de 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, a fost admisă în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta S.C. M.-P. SERVICE S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B. EXECUTORULUI JUDECĂTORESC S. I. M..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 5000 lei, reprezentând cheltuieli de executare nedatorate .
A fost respinsă cererea de obligarea a pârâtului la plata sumei de 1110,20 lei reprezentând penalități.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1414 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2330 pronunțată de Tribunalul V. la data de 31.10.2011 în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială . fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de_,40 lei cu titlu de penalități, în termen de 30 de zile de la comunicare.
La data de 14.03.2012 B. Executorului judecătoresc S. I. M. a întocmit în Dosarul de executare nr. 211/2012, Procesul verbal prin care au fost stabilite onorariul de executare la suma de 7812 lei și cheltuielile de executare la suma de 74,3 lei, total cheltuieli – 7896,30 lei . La aceeași dată a fost emisă și adresa de înființare a popririi de către terțul poprit Administrația Finanțelor Publice – Trezoreria Bârlad, solicitând înființarea popririi asupra tuturor conturilor bancare ale debitoarei . SRL până la concurența sumei de_,70 lei, din care suma de_,40 lei reprezentând penalități și suma de 7896,30 lei onorariu de executare .
Prin Sentința civilă nr. 2118/10.07.2012 pronunțată de judecătoria Bârlad în Dosarul nr._, ce a avut ca obiect contestație la executare a admisă în parte contestația la executarea silită a sentinței civ. nr. 2330/31.10.2011 a Tribunalului V., începută în dosarul de executare nr. 211/2012 al biroului executorului judecătoresc S. I. M. din Bârlad, contestație formulată de contestatoarea-debitoare Unitatea Administrativ-Teritorială ., prin primarul comunei Puiești, în contradictoriu cu creditoarea . SRL Bârlad, cu sediul în Bârlad, . și cu terțul poprit Administrația Finanțelor Publice Bârlad.
Prin Sentința civilă mai sus menționată a fost anulat procesul-verbal nr. 211/13.06.2012, întocmit de B. Executorului Judecătoresc S. I. M., prin care s-a instituit sechestru asigurător fără deposedare asupra bunului mobil buldoexcavator L1CX marca JCB utilat cu cupă, proprietatea privată a comunei Puiești și tototadată a fost micșorat onorariul de executare în sumă de 7.812 lei ron, stabilit prin procesul-verbal nr. 211/14.03.2012 întocmit de executorul judecătoresc S. I. M., la suma de 2.000 lei, astfel că, cheltuielile de executare și onorariul de executare, stabilite prin procesul-verbal nr. 211/14.03.2012, se micșorează de la suma de 7.896,30 lei, la suma totală de 2.084,30 lei. Au fost menținute celelalte acte de executare întocmite în dosarul nr. 211/13.06.2012 al biroului executorului judecătoresc S. I. M., inclusiv menține poprirea înființată asupra conturilor contestatoarei-debitoare unitatea administrativ-teritorială ., în mâinile terțului poprit Administrația Finanțelor Publice Bârlad (poprirea asupra cheltuielilor de executare și onorariului de executare se va executa până la concurența sumei de 2.084,30 lei).
Pentru a pronunța această soluție în ceea ce privesc cheltuielile de executare instanța a reținut că potrivit Ordinului nr. 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, pentru urmărirea mobiliară a creanțelor pentru sumele ce depășesc 100.000 lei onorariul maximal al executorului este de 1%; același onorariu este stabilit și în cazul executării prin poprire.
În cauza de față, a reținut instanța, în adresa de înființare a popririi comunicată terțului poprit Administrația Finanțelor Publice Bârlad, s-a menționat că debitul principal este de 101.758,40 lei. Rezultă că onorariul maximal de 1%, cuvenit executorului judecătoresc, calculat asupra debitului de 101.758,40 lei, este de 1.017,58 lei (101.758,40 lei x 1% = 1.017,58 lei).
În condițiile de mai sus, instanța a apreciat că se impunea reducerea onorariului de executare de 7.812 lei, stabilit prin procesul-verbal nr. 211/14.03.2012, întocmit de executorul judecătoresc, la suma de 2.000 lei (sumă în care este inclus și costul consultației pentru constituirea dosarului execuțional). Ca urmare, cheltuielile de executare și onorariul de executare stabilite prin procesul-verbal nr. 211/14.03.2012, au fost micșorate de la suma de 7.896,30 lei, la suma totală de 2.084,30 lei.
Potrivit înscrisurilor aflate la dosar și precizările părților, instanța a reținut că, . SRL a primit de la debitoarea Unitatea Administrativ Teritorială a comunei Puiești întreaga sumă datorată potrivit titlului executoriu Sentința civilă nr. 2330/31.10.2011 a Tribunalului V., respectiv suma de 15.000 lei achitată anterior începerii executării silite din dosarul nr. 211/2012 al B. S. I. M., suma de_ lei achitată către ANAF Bârlad și suma de_,40 lei achitată prin B. executorului Judecătoresc. Diferența între suma de_,40 din titlul executoriu și suma de_,4 lei, respectiv suma de 2000 lei, reprezintă suma achitată cu titlu de avans pentru executarea silită potrivit facturii nr. 0093/17.02.2012 ( f. 25).
Din suma totală achitată de către debitoare pârâtul a reținut și suma de 5000 lei, reprezentând diferența cheltuieli de executare stabilite potrivit procesului verbal de stabilire a cheltuielilor nr. 211/14.03.2012.
Având în vedere dispozițiile Sentinței civile nr. 2118/10.07.2012 pronunțată de judecătoria Bârlad în Dosarul nr._, prin care cheltuielile de executare au fost stabilite la suma de 2000 lei, a rezultat că pârâtul a reținut fără temei legal suma de 5000 lei, ce urmează a fi restituită reclamantei. Față de aceste motive, a admis în parte cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 5000 lei, reprezentând cheltuieli de executare nedatorate .
Cu privire la cererea reclamantei de obligarea a pârâtului la plata de dobânzi la suma de 7000 lei, calculate de reclamantă pentru o perioadă de 122 zile în cuantum procentual de 0,13 % pe zi, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a precizat că această dobândă se întemeia pe Contractul de împrumut pe care l-a încheiat cu Bancpost pentru o sumă de bani necesară pentru plata datoriilor ca urmare a întârzierii la plată de către debitoarea UAT Puiești și pentru restituirea căruia reclamanta plătește dobânda.
Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că împrumutul contractat de la Bancpost în data de 24.06.2008 a fost făcut pentru a suporta pierderile cauzate de neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor de către executorul judecătoresc, dar și temeiul de drept al cererii sale, a respins această cerere ca fiind neîntemeiată.
Reclamanta a efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă totală de 1910 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru – 907 lei achitată cu chitanța . nr._(72) din 19.09.2012 ( f. 5), 3 lei timbru judiciar și 1000 lei onorariu de avocat achitat cu chitanța din 29.11.2012 ( f. 58).
Având în vedere soluția reținută de instanță cu privire la cererea reclamantei, în temeiul art. 274 C. proc. civ a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 1414 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, corespunzător pretențiilor găsite de instanță ca fiind întemeiate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta . SRL prin reprezentant legal D. I. cât și pârâtul B. E. JUDECĂTORESC S. I. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
I. B. Executorului Judecătoresc S. I. M. a invocat următoarele motive:
- Lipsa temeiului legal (art. 304, pct. 9, teza I, Cod proc. civilă). Niciun text din codul de procedură civilă sau alt act normativ nu îndreptățește instanța să „cenzureze" onorariul de executare (cîtă vreme este stabilit în condițiile legii - situația noastră).
- Pentru a-i obliga, față de reclamantă, la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând „cheltuieli de executare nedatorate" instanța de fond își întemeiază convingerea pe cele stabilite de către un alt judecător prin sentința civilă nr. 2.118/10.07.2012, reținând în motivarea sentinței recurate (pag. 4) următoarele:
„Prin sentința civilă (nr. 2.118/10.07.2012 - n.n.) mai sus menționată... a fost micșorat onorariul de executare în sumă de 7.812 Iei ron... la suma de 2.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție în ceea ce privesc cheltuielile de executare instanța a reținut că potrivit Ordinului nr. 2550/c/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, pentru urmărirea mobiliară a creanțelor pentru sumele ce depășesc 100.000 lei onorariul maximal al executorului este de 1%; același onorariu este stabilit și în cazulexecutării prin poprire.”
A mai invocat că în motivarea prezentei sentințe recurate instanța de fond a reținut „punctul de vedere" al altui judecător, exprimat într-o altă hotărâre, care nu ii poate fi opozabilă deoarece recurenta nu a fost parte în acel proces.
In sentința civilă pe care a avut-o in vedere judecătorul de la fond există o gravă eroare, deoarece instanța a interpretat și aplicat greșit pct. 4 din Anexa la Ordinul nr. 2550/c/2006.
A mai arătat că Ordinul nr. 2550/c/2006, pct. 4, Anexă, prevede: „4. Poprire - pentru sume mai mici de 50.000 Iei, onorariul poate fi până la 10%
-pentru sumele cuprinse între 50.001 lei și 80.000 lei, onorariul este de 3%
-pentru sumele cuprinse între 80.001 lei și 100.000 lei, onorariul este de 2%
- pentru sumele ce depășesc 100.000 lei, onorariul este de 1%"
A precizat că instanța de fond, aplicând mecanic coeficientul de 1% la o sumă ce depășește 100.000 lei, a interpretat vădit greșit legea.
Cu privire la onorariul de avocat, în sumă de 1.000 lei, a arătat ca admițând în parte acțiunea, instanța ar fi trebuit, matematic - lăsând la o parte prevederile art. 274, alin. (3) Cod proc. civilă, să fi dispus și reducerea corespunzătoare a onorariului de avocat, onorariu stabilit la „pretenția" inițială.
In drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
II. . SRL Bârlad a declarat recurs la data de 30 ianuarie 2013, fără a indica și dezvolta motive, cu mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.
S.C. M. P. SERVICE S.R.L. Bârlad a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se respingă recursul formulat de B. S. I. M., ca fiind nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, a arătat că in mod nelegal pârâta a reținut din debitul achitat către creditor, suma de 5000 lei cu titlul de onorariu de executare.
Onorariul de executare se încasează de la debitoare, in cazul de față, de la Primăria Puiesti. Onorariul de executare a fost diminuat printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, la solicitarea debitoarei Primăriei Puiești.
Instanța de judecată poate cenzura onorariul de executare, iar apologia modului in care se face calculul unui asemenea onorariu nu interesează prezenta cauza. Un lucru este cert si anume ca aceste onorarii nu sunt fixe si ele au o component minimala, la care trebuie raportat acest cuantum si in raport de care instanța de judecata poate diminua un onorariu de executare prea mare.
Acest onorariu nu a fost convenit cu unitatea creditoare, ci el a fost comunicat debitoarei de către recurenta - pârâtă din prezenta cauză, condiții in care debitoarea a contestat in instanța acest onorariu, obținând diminuarea acestuia.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, a arătat că onorariul de avocat, spre deosebire de cel al executorului, nu presupune doar un calcul matematic procentual din suma de executat, așa cum pretinde recurenta. Onorariul de avocat are o componenta de studiu si consultare dosar si documente puse la dispoziție de client ,o componenta de documentare, o componenta de întindere in timp a procesului ,de complexitate a acestuia și abia in ultimă instanță se poate aprecia și asupra unei componente procentuale raportate la întinderea pretenției.
Consideră că acest motiv de recurs nu are alt caracter decât acela de obrăznicie și lipsă de profesionalism din partea recurentului.
La termenul de judecată din data de 23 aprilie 2013, instanța, din oficiu a invocat excepția nulității recursului declarat de recurenta S.C. M. P. SERVICE S.R.L., raportat la prevederile art. 302 indice 1 alineat 1 litera c, art. 303 si art. 306 Cod procedură civilă.
Cu privire la excepția invocata din oficiu, tribunalul o va analiza cu prioritate, conform art. 137 din vechiul Cod procedura civila, reținând următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art. 302 indice 1 lit. c din vechiul Cod procedură civilă, aplicabile in speță, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul si dezvoltarea lor. Recursul se motivează, conform art. 303 Cod procedură civilă, prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind arătate limitativ de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Totodată, art. 306 alineat 1 Cod procedură civilă prevede ca recursul este nul daca nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor care se refera la motive de ordine publica. Prin urmare, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea ori modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, dar si dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecata al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. Numai indicarea greșită a motivelor de recurs obliga instanța la o încadrare corecta a acestora, în condițiile art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, o asemenea obligație nefiind stabilita în sarcina instanței în situația în care recurentul nu indica nici un motiv de recurs din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
In cauză, recurenta S.C. M. P. SERVICE S.R.L. nu s-a conformat dispozițiilor înscrise in art. 302 indice 1 si 304 Cod procedură civilă întrucât, în declarația de recurs, nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de către apărătorul acesteia au fost depuse peste termenul de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite excepția nulității cererii de recurs, invocată din oficiu si va constata nul recursul declarat de S.C. M. P. SERVICE S.R.L..
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul declarat de B. Executorului Judecătoresc S. I. M. este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Instanța de recurs reține că recurentul a invocat prevederile art. 304 punct 9 din vechiul Cod de procedura civila, aplicabil in cauză, raportat la data formulării cererii.
Se va avea in vedere si articolul 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, care stabilește că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele.
Recurentul critică hotărârea instanței de fond, sub două aspecte, ce urmează a fi analizate:
- lipsa temeiului legal pentru care instanța de fond a obligat pârâta - recurentă la plata sumei de 5.000 lei;
- nelegalitatea obligării recurentei - parate a onorariului de avocat in cuantum de 1.000 lei.
In speță, instanța de fond a reținut in mod corect că onorariul de executare a fost diminuat printr-o hotărâre judecătoreasca, definitiva si irevocabila, la solicitarea debitoarei Primăriei Puiești.
Acest onorariu nu a fost convenit cu unitatea creditoare, ci el a fost comunicat debitoarei de către recurenta - pârâtă din prezenta cauza, condiții in care debitoarea a contestat in instanța acest onorariu, obținând diminuarea acestuia.
Astfel, in mod eronat se invocă de către recurent că instanța de fond nu trebuia să se raporteze la onorariul astfel cum a fost cenzurat prin sentința civilă nr. 2118/10.07.2012, pronunțată de judecătoria Bârlad în dosarul nr._ .
Luând in considerare dispozițiile Sentinței civile nr. 2118/10.07.2012, definitivă și irevocabilă, pronunțată de judecătoria Bârlad în Dosarul nr._, prin care cheltuielile de executare au fost stabilite la suma de 2000 lei, a rezultat că pârâtul a reținut fără temei legal suma de 5000 lei.
In mod eronat susține recurentul că această sentință nu ii este opozabilă, fără a avea in vedere faptul că obiectul acelei cauzei a fost contestație la executarea silită a sentinței civ. nr. 2330/31.10.2011 a Tribunalului V., începută în dosarul de executare nr. 211/2012 al Biroului executorului judecătoresc S. I. M. din Bârlad.
Raportat la aceste motive, instanța de fond in mod corect a admis în parte cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 5000 lei, reprezentând cheltuieli de executare nedatorate.
Nefondate sunt și criticile ce vizează modul de calcul. Astfel, recurenta critică ceea ce s-a reținut deja cu autoritate de lucru judecat prin sentința civila nr. 2118/10 iulie 2012 a Judecătoriei Bârlad. Tribunalul reține, cu privire la acest aspect, că instanța de judecată investită poate cenzura onorariul de executare, astfel cum a procedat judecătorul care a pronuntat sentința civila nr. 2118/10 iulie 2012 a Judecătoriei Bârlad, iar in ceea ce privește modul de calcul, acesta nu poate face analiza recursului de față, care privește o alta sentință, respectiv sentința civilă nr. 3888 din data de 20.12.2012, a Judecătoriei Bârlad.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, care vizează onorariul de avocat, instanța de fond a reținut in mod corect că reclamanta –recurentă a efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă totală de 1910 lei.
Astfel, raportat la soluția reținută de instanță cu privire la cererea reclamantei, de admitere in parte, aplicând prevederile art. 274 Cod procedură civilă a dispus in mod corect obligarea pârâtului –recurent la plata sumei de 1414 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, corespunzător pretențiilor găsite de instanță ca fiind întemeiate.
Față de aceste considerente, in baza dispozițiilor art. 312 alineat 1 din Codul de procedură civilă, constatând că nu este incident in cauza niciunul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedura civila, că hotărârea este legală si temeinică, tribunalul va respinge recursul declarat de B. Executorului Judecătoresc S. I. M. împotriva sentinței civile nr. 3888 din data de 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, sentință pe care o va menține.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată din recurs, potrivit articolului 274 din Codul de procedură civilă,”partea care cade in pretențiuni va fi obligată, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecată.” Fundamentul acordării acestor cheltuieli de judecata îl constituie culpa procesuală, astfel încât partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile făcute de ea cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul.
Având in vedere soluția ce urmează a se pronunța, va respinge cererea recurentului B. Executorului Judecătoresc S. I. M., privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția nulității recursului declarat de către ..
Constată nul recursul declarat de . împotriva sentinței civile nr. 3888 din data de 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad.
Respinge recursul declarat de B. Executorului Judecătoresc S. I. M. împotriva sentinței civile nr. 3888 din data de 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, sentință pe care o menține.
Respinge cererea recurentului B. Executorului Judecătoresc S. I. M. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iunie 2013.
Președinte, P. C. D. | Judecător, E. R. I. | Pentru Judecător, C.-S. A. - transferat la Tribunalul C. - Președinte, S. D. E. |
Grefier, R. A. |
Red: I.E.R. 2 iulie 2013
Tehnored: I.E.R/R.A. -2 iulie 2013
2ex.
Judecătoria Bârlad: judecător E. G..
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 325/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1128/2013. Tribunalul... → |
|---|
